Papa Francisc: Nu totul poate fi produs, cucerit și controlat

Timp de patru zile, între 23 și 26 noiembrie, Papa Francisc a făcut o călătorie apostolică în Japonia, venind din Thailanda (ambele evanghelizate de iezuiți).

Călătoria de acum în Japonia a fost prefațată de o alta, a Papei Ioan Paul al II-lea, în februarie 1981. Același itinerar – Tokio, Hiroshima și Nagasaki (centrul catolicismului în Țara Soarelui Răsare).

În urmă cu 38 de ani, împăratul Hirohito l-a întâmpinat pe Ioan Paul al II-lea la porțile Palatului Imperial. Acum, nepotul său, împăratul Naruhito, a făcut același gest de curtoazie pentru Francisc.

„La Nagasaki și Hiroshima m-am recules în rugăciune, m-am întâlnit cu rude ale victimelor, am condamnat din nou armele nucleare, precum și ipocrizia de a vorbi despre pace, în timp ce se produc și se vând arme de război (…). Pentru a o proteja, viața trebuie iubită, în vreme ce astăzi, în țările dezvoltate, amenințarea cea mai gravă este pierderea sensului de a trăi”.

În predica Sfintei Liturghii, oficiate pe stadionul Tokyo Dome, în prezența a 50.000 de credincioși, Sfântul Părinte a rezumat unele dintre temele fundamentale ale pontificatului său – economia de excluziune și necesitatea globalizării solidarității.

„(…) Suntem conștienți de faptul că, de-a lungul drumului, libertatea de fii [ai lui Dumnezeu] ar putea să fie sufocată și slăbită atunci când rămânem prizonieri ai cercului vicios al anxietății și competitivității, ori când ne concentrăm întreaga atenție și cele mai bune energii în căutarea neliniștită și frenetică a productivității și a consumismului, ca unic criteriu prin care se măsoară sau se validează alegerile noastre sau definește cine suntem și cât valorăm. O măsură care, treptat, ne face impermeabili și insensibili la lucrurile importante, forțând inima să bată pentru lucrurile inutile sau efemere. Cât de mult asuprește și înlănțuie sufletul dorința de a crede că totul poate fi produs, totul cucerit și totul controlat!”.

S-a referit apoi la societatea japoneză, unde „nu sunt puține persoanele izolate social, care rămân pe margine, incapabile să înțeleagă noima vieții și a propriei existențe. Casa, școala și comunitatea, destinate a fi locuri în care fiecare îi susține și îi ajută pe alții, se deteriorează din ce în ce mai mult, din cauza competiției excesive în căutarea câștigului și a eficienței. Multe persoane se simt confuze și neliniștite, sunt asuprite de prea multe exigențe și preocupări care le răpesc pacea și echilibrul”.

Papa Francisc a găsit soluția acestei alienări de lume și de sine în cuvintele Mântuitorului: „Ca un balsam sună cuvintele lui Isus, îndemnându-ne să nu ne agităm și să avem încredere. De trei ori, insistând, El ne spune: Nu vă îngrijorați pentru viața voastră, pentru ziua de mâine! Nu e un îndemn de a ignora ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau de a deveni nechibzuiți în ce privește ocupațiile și îndatoririle noastre de zi cu zi. Dimpotrivă, e o provocare la a deschide prioritățile noastre într-un orizont cu sens mai amplu și, astfel, a crea spațiu pentru a vedea în aceeași «Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga!». Domnul nu ne spune că necesitățile de bază, ca mâncarea și îmbrăcămintea, n-ar fi importante. Ne îndeamnă, mai degrabă, să reconsiderăm alegerile noastre de fiecare zi, ca să nu rămânem blocați sau izolați în căutarea succesului cu orice preț, chiar cu prețul vieții. Atitudinile lumești, care caută și urmăresc numai interesul sau beneficiul propriu în această lume, și egoismul care pretinde fericirea individuală, în realitate ne fac doar, pe nesimțite, nefericiți și sclavi (…). Unui «eu» izolat și chiar sufocat trebuie să i se contrapună un «noi» împărtășit, celebrat și comunicat”.

Foto: @VaticanNews / Twitter