Revoluția din 89, de la schimbare la destabilizare

Este una din concluziile Raportului Comisiei Speciale a Senatului privind evenimentele din 1989. Conform acestui raport, două publicații franceze refac drumul dezinformării din decembrie 1989, găsind la capătul firului Agenția de presă est-germană AND. Ulterior, li se alătură Liberation și Europa liberă. Miza: agitarea spiritelor prin exagerarea numărului de morți de la Timișoara.

Prezentăm capitolul dedicat rolului mass-media internațională în Raportul Comisiei Speciale a Senatului privind evenimentele din 1989:
Cum și-a împărțit presa rolurile
„Principalele mijloace de acțiune au fost și sunt radioul, televiziunea și presa scrisă. Dar trebuie menționat că, în general, radioul a acționat în special asupra populațiilor locuitoare în țările din est, iar presa scrisă și televiziunea au avut misiunea expresă de a informa sau propria națiune.

În cursul anului 1989, atât postul de radio Europa Liberă, ca și covârșitoarea majoritate a presei vorbite sau scrise din exterior au intensificat activitatea în scopul destabilizării situației din țările comuniste est-europene și crearii unor premize pentru răsturnarea regimurilor totalitare existente în aceste țări. Sunt suficiente exemplele când presa a fost folosită mai eficient în „războiul convențional” și în acest scop au fost puse la punct experimente în diferite zone ale lumii programe de acțiune, sub ducerea și auspiciile serviciilor secrete ale unor state. Este un lucru dovedit că în majoritatea cazurilor presa scrisă, peste 67%, conține știri pornind de la reflecții și opinii emanate de la deținătorii puterii politice și economice.

Din interese politice, în mass-media, se acordă mai multă atenție interpretării faptelor decât acestora în sine, iar din această cauză difuzarea este în majoritate incorectă. Mai trebuie adăugat, că s-a constatat o flagrantă inegalitate de tratament aplicată diferitelor evenimente petrecute unde, ca de exemplu exagerări voite fără suport faptic și de care nu a fost scutită nici țara noastră. Putem astăzi să afirmăm că România a constituit chiar un exemplu al manipulării prin în mass-media și influența acestor informații asupra revoluției române pentru ca apoi, folosind aceleași mijloace să obțină dărâmarea acestui mit considerând tot ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989 ca . Bineînțeles noi eram vinovați. Astfel, victimele au devenit eroi și apoi mincinoși printr-o studiată manipulare obținută într-un complot sau intoxicare a mass-mediei mondiale.

Aici Radio Europa Liberă…

Încă din perioada Războiului Rece, s-a acționat asupra țărilor din estul Europei cu mijloace de emisie radio în limbile lor naționale. Astfel, au putut fi proliferate zvonuri false și la adresa acțiunilor revoluționare din țara noastră, în decembrie 1989, potrivit cărora la Timișoara ar fi fost 532 morți, 1.282 răniți. 13.214 arestați, 7.613 condamnați la moarte; știrile cu referire la de la Timișoara au fost difuzate de televiziunile din Europa Centrală și ulterior de celelalte agenții din întreaga lume (Liberation 04.04.1990).

Zvonul lansat are la origine o dezinformare deliberată probabil, cu o singură sursă (după opiniile unora, Radio Europa Liberă). Este bine cunoscut că Agenția Guvernamentală de Informații U.S.I.A. a avut un buget anual de un miliard dolari, pentru anul 1989 și avea misiunea de a răspândi în lume versiunea americană a unor evenimente, precum și justificarea în replică a unor acțiuni. De menționat, că această agenție, conține posturi de radio de propagandă ca: Vocea Americii, Europa Liberă, Radio Libertatea (pentru fostul U.R.S.S.) etc. Numai Vocea Americii a fost subvenționată în anul 1989 cu 260 milioane dolari. (Celsius, nr.15 ianuarie 1989 pag. 16).
În perioadele de criză și tensiune internațională, aceste posturi își redublează eforturile cu scopul, declarat de a .

Dacă unele posturi radio, se limitează la apărarea unor interese politice ale guvernelor ce le finanțează, Radio Europa Liberă manifestă influențe majore în treburile interne ale țărilor din Europa Centrală și de Vest. Astfel, domnul Juraj Vaculik, lider al studenților praghezi afirma că …(Actes de la Conference de RFE/RL, Washington, decembrie1989), iar Lech Walessa amintește că datorează mult posturilor de radio de propagandă. Chiar și Sergiu Nicolaescu a declarat Este evident rolul deosebit pe care 1-a avut Radio Europa Liberă, în evenimentele din țara noastră.

Tot acest post este cel care , dar cei ce urmau a face parte din conducerea acestuia trebuiau să fie semnatarii scrisorilor adresate vestului, pe 27 august și 8 noiembrie, care printre altele afirmau că, acest post de radio este speranța lor deoarece el (Raport on Estern Europe-RFE/RL- ianuarie 1990). (Anne Maesschalk cercetător la Universitatea Liberă din Bruxelles – ziarist-jurist).

Este clar că la sfârșitul lunii ianuarie 1990, devine pentru oricine o certitudine faptul că de la Timișoara și comis, după cum comentează un ziarist, de ai Securității sunt tot atâtea minciuni deliberate.

Cea mai mare păcăleală de la inventarea televiziunii

Ar fi fost necesar și cinstit, ca publicațiile respective, să dea dezmințiri pe primele pagini. >sau ajutor străin. Foarte puțini, printre care redactorul-șef al publicației Le Monde Diplomatique, a făcut acest lucru în ediția din martie 1990. Falsul măcel de la Timișoara este fără îndoială cea mai mare păcăleală de la inventarea televiziunii. Gianni Minoli prezentator la RAI-2 afirma că . Referitor la datele de la București, TV s-a lăsat condusă de tendințele ei cele mai morbide. Fuga după senzațional a condus la minciună și impostură. Astfel erau rezultatul unor regizări (Figaro, 30 ianuarie 1990), că acele cadavre aliniate pe cearșafuri albe nu erau victimele masacrului din 17 decembrie, ci morți dezgropați din cimitirul săracilor și oferiți cu complezență necrofiliei televiziunii.

Numeroase exagerări și irealități au fost difuzate prin presă și TV cu referire la victimele din Timișoara. Nouvelle Observateur: 28 decembrie 1989: …, Liberation: 23 decembrie 1989: >. Ziarul El Pais: .

Zvonurile și miturile politice, sursa de informare

Constrânsă să exagereze senzaționalul în foarte multe cazuri, media internațională se angajează de bună voie pe o serie de piste false. România devenise în acea perioadă zona cea mai palpitantă. Fosta zonă închisă și secretă pentru ziariști, devenea instantaneu deschisă, fără interdicții în filmări și informații. >, care structurează, în concepția lor, aproape totul despre . Conspirația este opera , supraoameni, a cortegiul de exagerări, inclusiv arabi, palestinieni, sirieni, libieni ieniceri moderni, orfelini etc., capabili de cele mai mari cruzimi. Deci este limpede pentru oricine care a fost sursa intenselor dezinformări interne.

Cu referire la conducerea din bunker . (Le Nouvelle Observateur, 28 decembrie 1989).
Dar mitul conspirației este completat cu cel al monstrului din țara lui Dracula, era ușor să faci din Ceaușescu așa ceva mai ales că se încadra în povestea mitică a monstrului din Carpați atât de cunoscută spectatorilor din lumea întreagă.
Un asemenea trebuia să piară, transformând lupta pentru libertate într-un proces având funcție mitică și nu politică.

Pentru a influența propriile națiuni asupra pericolului comunist că alături de nazism și a termina totalmente cu el, a fost necesar de regizat un sfârșit cât mai tragic, cu imagini forte, simbolice pentru . Dacă până la revoluția română prăbușirea comunismului în statele din estul Europei era marcată de bucurie și festivități, acum era necesară o prăbușire cu vuiet care să amintească de monstruzitatea lui . Măcelul de la Timișoara venea să confirme similitudinea comunism-nazism, cel din urma încheindu-și viața cu imaginile lagărelor de exterminare. Comunismul era astfel condamnat pe veci în mintea propriilor popoare. Le Nouvelle Observateur din 28 decembrie 1989 remarca . . Ignacio Ramonet redactor șef la Le Monde Diplomatique.

Tortura, miile de morți – simboluri ale Revoluției române în lume

, scria un ziarist. (Die Morgen, 27 decembrie 1989). Oare, ne întrebăm noi, asta a fost simbolul Revoluției Române? De când poporul român sau chiar organele sale de opresiune au fost atât de sadice pentru a tortura copii, bătrâni, femei etc. cu miile (4630 morți la Timișoara) ? Ne punem întrebarea: Cine a mințit ? Și de ce?

Săptămânalul francez Le Nouvelle Observateur din 05.04.1990 și cotidianul Liberation din 04.04.1990 au încercat să reconstituie drumul informațiilor privind România în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Prima depeșă sosește pe 20 decembrie de la Agenția de presă est-germană ADN, precum că, la Timișoara ar fi între 3000 și 4000 morți în timpul confruntărilor din 16-17 decembrie 1989, iar tot în aceiași zi, redacția ziarului Liberation primește un telefon de la Radio Europa Liberă, stabilit la München, că are cunoștință de o notă secretă emanând de la Securitate și adresată cabinetului 2 (Elena Ceaușescu) din care rezulta numărul victimelor din Timișoara de 26.460. Informația provine de la niște persoane al căror nume nu a fost reținut.

Pe 22 decembrie 1989 ADN revine cu precizarea victimelor, iar Agenția de presă Taniug reia imediat informația. În aceeași zi, AFP citind martori unguri furnizează date în legătură cu numărul morților care însă crescuse cu încă 30. Informația fusese lansată de ziaristul Andrasi Aczel de la canalul unguresc MTV.

Victime jupuite de vii, copil scos din pântecul mamei

Ziarul Die Morgen adaugă că …. Iată și opiniile altor publicații: La Nouvelle Gazette: ; Het Volk: . Sub titlul , La Libre Belgique scrie printre altele: ….

Sub titlul , ziarul flamand Blik din 27 decembrie 1989, afirma cifra de 100 mii morți, iar cu referire la osuarul din Timișoara relatează

Le Soir din 28 decembrie 1989 relatează: ”.

În concluzie, raportul senatorial notează: „Astăzi adevărul este cunoscut. A fost vorba de o monstruoasă campanie de minciuni dusă de comun acord de mass-media Occidentală și de agenții de presa reformatoare din est. Scopul lor în România era, să asmută masele pentru generalizarea revoluției în toată țara, iar în Occident se urmărea reușita unei enorme campanii de propagandă contra comunismului și pregătirea spiritelor așa cum sugera Ronald Dumas, ministrul francez de externe . Cetățeanul român victimă sau criminal, devenea odios. Minciuna descoperită a obligat mass-media Occidentală să își asume responsabilitatea acestor pe seama agențiilor de presă est-europene cu . Deci de vină au fost până la urmă romanii, ungurii, sârbii”.