Dacă șamanii din Amazonia au filială în Dâmbovița și Harghita, de ce nu mi-aș deschide și eu un luxury wellness center de budism. Tibetan, că sună mai bine. În hulubărie – un loc tocmai bun de atins iluminarea (după ce am mâncat porumbeii, umpluți cu grauri și potârnichi roșii).
Investiție mică – ceai cu unt, supă chioară, niște orz prăjit și, la zile mari, plăcinta momo, micuță cât să nu tulbure vederea interioară. Profit uriaș. Targetul – toți șemecherii care, după ce au dat tunuri, caută liniștea supremă.
Ăsta-i conceptul: luxul (the luxury) de a te spiritualiza și starea de bine (wellness-ul) după ce ai scăpat de milioanele care-ți îngreunează karma și te umplu de iluzii.
Dau o mantră, desenez o mandală. Avantajul e că lamele în Tibet își țin cursurile prin telepatie. Important e ca, după ce ne-am așezat în cerc, să tac cu factură fiscală.
E treaba mea cât și cu ce îi plimb până-n Nirvana. Fie îi duc cu Mahayana („Marele vehicul”), fie cu Hinayana („Micul Vehicul”).
Dar – „atenție! aici e ceva foarte important!”, vorba lui Ion Cristoiu – fără bhang (cânepă), că ne miroase DINCOT-ul. Am un halucinogen și mai puternic: programul Guvernului Orban.