Consilierul județean PSD Mihai Ritivoiu își începe postarea cu motto-ul: „Omul politic român este imbecil, barbar și anticultural. Ajunge să asculți doi oratori la Cameră ca să simți roadele lipsei de contact cu literatura. Nouăzeci și cinci la sută din reprezentanții națiunii care se perindă la tribună nu sunt capabili să închege măcar o frază corectă, necum una frumoasă… Odinioară barem nepregătiții nu îndrăzneau să se urce la tribuna Parlamentului” – Liviu Rebreanu în 1924.
Apoi, Ritivoiu scrie că în turul al doilea al alegerilor prezidențiale de anul acesta, candidatul PSD a fost votat de 3% din tinerii între 18 și 24 de ani și de 7% din cei între 25 și 34 de ani.
„Ce soluții există pentru a nu ne plafona în câțiva ani la un scor de sub zece procente, așa cum sugerează prezenta evoluție? În primul rând, e obligatorie recalibrarea doctrinară. Social-democrația românească are prea puțin în comun cu valorile stângii moderne. La fel ca și Partidul Conservator de acum o sută de ani, PSD apără drepturile unor clase sociale pe cale de dispariție. Satul românesc apune, noile tehnologii elimină omul din procesul de producție din agricultură si până la industrie, noua clasă muncitoare lucrează în străinătate, iar electoratul moștenit din perioada comunistă, pe care s-au bazat victoriile de până acum, se îndreaptă în număr tot mai mare spre o lume mai bună. Susținerea referendumului pentru familie și finanțarea bisericilor nu au nimic în comun cu actuala stângă europenă”, scrie consilierul județean PSD.
„Dacă suntem cu toții de acord că, alături de asaltul împotriva Justiției, slaba calitate a miniștrilor și a directorilor promovați a fost una din cauzele majore ale eșecurilor din 2019, atunci o prioritate este infuzia de competență în toate eșaloanele ce urmează să reprezinte partidul. Deși statutul PSD stipulează activitatea Departamentelor pe domenii de activitate, de mai bine de 15 ani ele funcționează doar pe hârtie. Aceste structuri pot genera politici pe diverse domenii și, mai important, pot furniza oameni competenți. E nevoie aici de o activitate susținută, întinsă pe ani de zile, fără de care vom continua să promovăm persoane alese pe criterii în cel mai bun caz arbitrare”, continuă acesta.
Potrivit lui Mihai Ritivoiu, alegerile interne, încercate de PSD în 2004 , ar putea să reprezinte o soluție pentru o garnitura reprezentativă de candidați.
„Vrei să te-alegi? Candidează în interiorul partidului, să te voteze în primul rând colegii! S-ar elimina favoritismele și suspiciunea, de atâtea ori întemeiată, că ești omul șefului și că nimic altceva nu te recomandă. Avem o problemă în în Ardeal și Banat. Diferența de aproximativ 10 procente între scorul național și cel din vestul țarii este permanentă și nu dă semne de diminuare. Modelul bavarez CSU / CDU, cu un puternic partid social – democrat regional, înfrățit cu partidul național, ar putea fi o soluție pentru realizarea unei breșe în aceste regiuni istorice”, este de părere consilierul.
În postarea de pe blog, consilierul continuă cu „chestiunea liderului”: „Dacă ultimii doi președinți au dus partidul cu un picior în groapă, cel ce va veni va salva sau îngropa partidul. La polarizarea internă din prezent, niciunul din liderii cu anvergură națională de care dispunem nu are capacitatea să se impună în fața celorlalți. O conducere colectivă pentru 2020, poate sub forma unui triumvirat, ar menține partidul unit în an de alegeri și ar crea condiții ca, din supa primordială reîncălzită, să apară cea mai bună variantă. Care trebuie să aibă școala făcută la zi, să dea bine pe sticlă, să știe limbi străine. Dacă Ion Iliescu a putut să pună mâna pe carte la peste 60 de ani și să vorbească liber în engleza lui cu accent rusesc, atunci cine vrea să conducă partidul nu are nicio scuză. Limbile străine îți oferă printre altele acces la literatura politică internațională, și poate viitorul președinte al PSD își va găsi timp să citească despre cum Disraeli și-a dat jos propriul Guvern Peel și a pus bazele conservatorismului modern, sau despre cum Nixon s-a ridicat din mormântul politic în care zăcea după înfrângerile din ”60 și ”62 pentru a face istorie, apoi a se prăbuși din nou. Altfel, vom orbecăi prin istorie încă vreo două mandate, iar apoi ne vom odihni într-un loc cu verdeață. Poate cel mai important: viitorul președinte trebuie să aibă capacitatea de a se conecta cu tinerii. Să fie cool, cum au fost Kennedy, Blair, Obama. Dacă nu câștigăm electoratul tânăr, în zece ani vom deveni irelevanți”.