La șase ani de la moratoriul UE, neonicotinoidele încă sunt detectate în mierea de rapiță (STUDIU)

Începând cu anul 2013, blocul comunitar (UE28) a restricționat printr-un moratoriu utilizarea a trei neonicotinoide în tratamentul culturilor agricole atractive pentru albine, tocmai ca urmare a efectelor nedorite pe care produsele în cauză le-ar avea asupra acestor insecte polenizatoare.

Pe de altă parte, cercetători din cadrul CNRS, INSA și ai Institutului de l’Abeille (ITSAP) ar fi demonstrat că reziduurile acestor insecticide – în special cele de imidacloprid – pot fi încă detectate în nectarul de rapiță în proporție de 48 la sută din solele testate, la concentrații care au variat mult de-a lungul anilor.

O evaluare a pericolelor pe care aceste insecticide le generează asupra albinelor, bazată pe parametri și modele de sănătate acceptate de mediul academic și de cel instituțional, a relevat faptul că, în doi din cinci ani, cel puțin 12 la sută dintre solele testate erau îndeajuns de contaminate încât să omoare 50 la sută din albinele și bondarii care ieșeau la cules. Rezultatele cercetătorilor au fost ulterior publicate în Science of the Total Environment, ediția 28 noiembrie 2019 și citate de Sciencedaily.com.

DECLARAȚII EXCLUSIVE Claudiu Năsui (USR), după retragerea PSD și posibilitatea unui guvern minoritar: „Este cea mai veche escrocherie politică”

14:17

EXTERNE Rusia avertizează că își va PROTEJA cetățenii din Transnistria. „Vom reacționa la orice provocare”

14:11

Rolul neonicotinoidelor în declinul populațiilor de albine a dus, alături de alte demersuri, la apariția în 2013 a unui moratoriu al Uniunii Europene (UE) care limita utilizarea clothianidinului, imidaclopridului și a thiamethoxamului la culturile care atrag albine polenizatoare. În septembrie 2018, decizia a fost urmată de o interzicere a utilizării celor trei neonicotinoide pe orice fel de cultură agricolă în câmp, în Franța. Cu toate acestea, neonicotinoidele sunt detectate în mod constant în flora spontană, pe culturile netratate chimic, fapt care sugerează dispersia lor în mediul înconjurător chiar și după utilizarea lor inițială în sectorul agricol.

Pentru a investiga situația și mai în amănunt, cercetători ai Chizé Centre for Biological Studies (CNRS/La Rochelle University), ai INRA units Abeilles, Paysages, Interactions et Systèmes de Culture (APIS), Abeilles et Environnement (AE) și ITSAP au încercat să cuantifice cantitatea de reziduuri de neonicotinoide din cele 536 de mostre de nectar prelevate de pe floarea de rapiță semănată pe 291 de sole, de-a lungul a cinci ani de la semnarea moratoriului.

Prima lor observație a fost aceea că toate cele trei insecticide au fost depistate în mostrele prelevate. În mod particular, imidaclopridul a fost detectat în fiecare an, în 43% din mostrele analizate și care corespunde unui procent de 48 la sută din totalul parcelelor studiate. Cercetătorii au mai descoperit că tendința nu era de scădere a concentrației de la an la an, ci că aceasta varia. În 2016, mai bine de 90% dintre mostre s-au dovedit a fi pozitive, față de 5% în 2015.

Cercetătorii au mai aflat că reziduurile de pesticide depind de tipul solului și sunt mai mari acolo unde și precipitațiile sunt mai însemnate cantitativ, însă nu par să aibă legătură spațial sau temporal cu proximitatea față de culturile tratate.

În cazul a 92% din mostre, acestea au fost depistate pozitiv la prezența neoinicotinoidelor și conțineau concentrații de doar 0,1 până la 1 ng/ml de imidacloprid. Cu toate acestea, concentrațiile maxime, în anumite cazuri, le depășeau pe cele raportate în solele pe care se aplicase tratamentul și ajungeau uneori și la niveluri de 70 ng/ml.

Pe baza acestor rezultate, evaluările de mortalitate ar sugera un risc deloc de neglijat pentru albinele polenizatoare. În ceea ce privește albinele domestice, riscurile au atins niveluri majore în 2014 și 2016, atunci când circa 50% din insecte urmau cel mai probabil să moară din cauza imidaclopridului, în 12% din solele studiate. În acei ani, 10% până la 20% din sole prezentau un nivel de contaminare asociat cu același risc de mortalitate atât pentru bondari, cât și pentru albinele solitare.

Descoperirile indică în acest caz că utilizarea intensă a neonicotinoidelor în anumite culturi agricole, în câmp deschis, amentință viața albinelor și pe cea a polenizatorilor față de insecte similare care frecventează culturi netratate chimic. Se confirmă astfel că reziduurile de imidacloprid sunt remanente și se dispersează, astfel că ele au fost depistate până și în nectarul de rapiță. Și asta chiar dacă neonicotinoidele nu mai fuseseră aplicate la acest tip de cultură agricolă încă din 2013.

De asemenea, descoperirea cercetătorilor ar justifica reînnoirea controlului neonicotinoidelor introdus în Franța în 2018, până la interzicerea lor totală, pentru orice fel de cultură agricolă.

Și reversul medaliei

Alte două neonicotinoide sunt încă permise, însă nu se cunoaște, deocamdată, impactul lor asupra albinelor. O nouă cercetare raportată în acest caz în ACS’ Environmental Science & Technology și aplicată asupra unui astfel de produs de protecție a plantelor indică faptul că acesta controlează eficient insctele dăunătoare și chiar și că ar ajuta albinele.

Astfel, la rândul lor, Maj Rundlöf și Ola Lundin au dorit să observe dacă albinele și culturile agricole pe care acestea le frecventează pentru a-și procura hrana s-ar descurca mai bine cu sau fără utilizarea celorlalte neonicotinoide.

Într-un studiu în câmp, cercetătorii au descoperit că aplicarea thiaclopridului pe trifoiul roșu nu ar avea vreun efect negativ asupra bondarilor. Tratamentul cu thiacloprid ar fi controlat eficient dăunătorii și ar fi susținut chiar și reapariția polenizatorilor în zona respectivă.

În plus, cei doi cercetători ar fi ajuns la concluzia că dacă nu ar fi existat acest neoinicotinoid, fermierii ar fi înlocuit trifoiul roșu cu o altă cultură fără inflorescențe, mai puțin deschisă atacurilor dăunătorilor.

La finalul cercetărilor, Maj Rundlöf și Ola Lundin au descoperit că în coloniile de bondari care se hrăniseră pe loturile de trifoi roșu tratat, numărul larvelor era mai mare, la fel și cel de albine și de hrană stocate în stupi, în comparație cu acele colonii amplasate în câmpurile fără trifoi roșu.