Analist, despre conflictul SUA-Iran: Discuția despre Deveselu a fost cel puțin o exagerare

Criza dintre Statele Unite ale Americii și Iran nu ar fi putut escalada într-o confruntare militară, este de părere directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, Dan Dungaciu subliniind că asta ar fi reprezentat pentru președintele SUA, Donald Trump, „o nenorocire”, inclusiv din punct de vedere electoral.

Totodată, aducerea în dezbaterea publică, în acest context, a scutului de la Deveselu a fost cel puțin o exagerare, dacă nu o eroare „cel puțin ridicolă”, spune Dan Dungaciu, având în vedere că Iranul nu vrea un conflict nici măcar cu Statele Unite ale Americii, darămite cu NATO.

SPORT „Nu credeam că ajung aici”. Mărturia EMOȚIONANTĂ a singurului pilot român de Formula 4

14:24

JUSTIȚIE Nati Meir va fi predat României. Decizia autorităților din Grecia este una DEFINITIVĂ / Fostul parlamentar, condamnat la 11 ani de închisoare

14:22

Redăm integral interviul acordat de Dan Dungaciu:

MEDIAFAX: Senzația a fost că ne îndreptăm către un conflict serios, care s-a încheiat cu un fel de aranjament tacit între cele două părți.

Dan Dungaciu: Un conflict serios, dacă înțelegeți prin asta un război militar, confruntare efectivă între Statele Unite și Iran. Asta nu cred că a fost pe agendă, decât ca potențial, hai să zic așa, accidental, în sensul în care o escaladare pe care inițial nici una dintre părți nu o avea în minte. Dar lucrurile s-au oprit așa cum s-au oprit, inclusiv ca urmare a modului în care iranienii au evaluat situația. Iranienii au avut grijă, septic, să acționeze, adică să nu atace soldații americani și nici simbolistica americană semnificativă, în așa fel încât să dea posibilitatea administrației Trump să facă un pas înapoi și să nu fie obligată să acționeze sau să contraatace. Și din punctul ăsta de vedere, asistăm la un standby, dacă vreți, asta nu înseamnă că în Teheran nu sunt unii care se gândesc acum că peste câteva luni sau un an vor găsi un mod mai eficace de a se răzbuna sau de a răzbuna moartea celebrului și popularului general iranian. Dar deocamdată suntem într-o situație, dacă vreți, de pace rece, care nu rezolva însă nicio problemă legată de relația bilaterală sau de ecuația regională, care rămân la fel de complicate.

MEDIAFAX: Cum să interpretăm mesajul transmis de Donald Trump în conferința de presă, părea foarte războinic în urmă cu câteva zile și acum, dintr-o dată…

Dan Dungaciu: Donald Trump a transmis și anterior că dacă Teheranul începe un război noi o să-l încheiem. Altminteri spus, Trump a jucat un pic pe sârmă, pentru că pentru Donald Trump o confruntare militară cu Iranul ar fi fost, inclusiv din punct de vedere electoral, o nenorocire, pentru că ar fi însemnat că el își asumă ceva ce a declarat că nu își va asuma niciodată și că va face totul că acel tip de politică americană de 30 de ani să nu mai fie repetată de administrația lui. Ca să înțelegem puțin situația, gândiți-vă că atacul asupra ambasadei americane din Bagdad a semnificat un lucru extrem de profund. După 16 ani de la invazia americană în Irak, Statele Unite nu își puteau apăra nici măcar ambasada. Asta arată un deficit al proiectului strategic american fără precedent, Trump l-a semnalat când a întrebat comunitatea aceasta, policy community, cum se numește la ei, din care face parte și faimosul Deep State, „Ce ați făcut în Irak? Ce ați făcut în Afganistan?”. În Irak au cheltuit 5,6 trilioane de dolari, un om normal nici măcar nu poate să scrie suma asta pe hârtie. „Ce ați făcut cu banii aceștia? Lumea nu este mai sigură, democrația nu este mai răspândită și America nu este mai bogată”. Asta a fost de fapt proiectul de politică externă al lui Trump, această viziune în care se cheltuiau bani pentru construcții democratice, pentru nation building, dar în fapt numai se secătuiau rezervele Americii. Trump dacă era prins într-un război cu Iranul ar fi fost și el parte a paradigmei vechi, în care America făcea războaie în Orientul Mijlociu fără să știe foarte bine de ce. Iranul i-a dat o șansă lui Donald Trump, pare paradoxal, i-a dat o șansă inclusiv să joace cu succes mandatul, pentru că Donald Trump a ieșit bine.

Că ne place Donald Trump, că nu ne place Donald Trump, asta este cu totul și cu totul altă discuție, el a ieșit bine, a avut toată echipa lui în spate, echipa unită, și a transmis un mesaj de forță și un mesaj că nu va fi război, dar că va fi la fel de sever apropo de Iran, a trasat și niște linii roșii precise și a transmis și partenerilor NATO, care îi tot reproșau că vrea să se decupleze de Alianța Atlanticului de Nord, a transmis că acum este cazul să fie și ei solidari, adică acea solidaritate pe care i-au cerut-o și lui acum vreo doi ani de zile, deci să vină și ei în Orientul Mijlociu, să încerce să pună ordine într-o regiune care îi privește mai mult pe europeni, decât îi privește pe americani. Ce a spus Donald Trump că America este energetic autonomă, a dat semnalul că nu are nevoie de Orientul Mijlociu pentru resurse, alții au nevoie de Orientul Mijlociu pentru resurse și dacă vor să fie Orientul Mijlociu în ordine și să nu fie afectată Europa încă o dată, așa cum a fost în 2015, vă aduceți aminte de celebra criză cu milionul de imigranți care a schimbat față politică a Europei, atunci europenii vor trebui să își asume un pic mai pregnant, mai apăsat, ecuația de securitate din Orientul Mijlociu, sarcina complicată.

MEDIAFAX: Este această situație un câștig pentru Donald Trump în vederea alegerilor, a dat senzația de om hotărât, om care nu se teme să acționeze atunci când este nevoie, mai ales în fața susținătorilor lui.

Dan Dungaciu: Cei care nu-l iubesc pe Donald Trump, și sunt mulți, o să spună că Donald Trump nu a fost consecvent cu propria declarație. Donald Trump spunea că dacă iranienii vor face așa ceva, America va reacționa, și din punctul asta de vedere sigur că poți să găsești pete și în soare, însă, pe fond, Donald Trump nu a ieșit rău. El a ieșit bine pentru că a dat sentimentul, senzația unui om politic puternic, un om politic hotărât, dar care în același timp este și suficient de înțelept să nu împingă prea mult liniile roșii, adică știe să facă un pas înapoi atunci când situația i-o permite. Și din această perspectiva a rămas și consecvent cu declarațiile din campania electorală și a și dat sentimentul că poate puncta și în plan extern, un plan extern unde Donald Trump nu a punctat apropo de viitoarea campanie electorală, pentru că succesele lui au fost, indiscutabil, dar țineau mai degrabă de piață internă americană sau de politică economică pe care administrația să și-a asumat-o.

MEDIAFAX: Aș vrea să discutăm despre cum afectează această situație România. Spuneați despre faptul că partenerii NATO să se implice mai mult. Cererile au fost acceptate, se pare, în urmă unei convorbiri cu Jens Stontelberg. Știm că noi avem foarte puțini soldați în Irak, dar sunt mulți în Afganistan, există posibilitatea că o parte din ei să fie redirecționați?

Dan Dungaciu: Nu este foarte clar ce a spus președintele american atunci când a vorbit despre NATO care trebuie să-și asume mai multă responsabilitate, să înlocuiască America sau să vină alături de America. Plauzibilă poate că este a două varianta, dar este clar că în momentul în care îți asumi astăzi o prezența militară în Iran, este cu totul și cu totul al context decât era în 2003. În 2003, când anumite state și-au asumat, într-o acțiune care n-a fost NATO în 2003, Coaliția de Voință nu a fost girată de NATO, doar Afganistanul a fost girat de NATO. Contextul spun că e altul pentru că mizele politice sunt mult mai mari. Dacă răspunzi solicitării americane, dai un semnal și politic și strategic. Când îți trimiți astăzi trupe în Orientul Mijlociu, trebuie să fie un gest politic care să fie expresia unei decizii politice și a unei asumări politice-strategice mult mai ample, pentru că lucrurile nu mai sunt că în 2003, și atunci au fost tensiuni, va aduceți aminte Donald Rumsfeld a vorbit despre nouă Europa și vechea Europa. Și atunci erau tensiuni între europeni și americani, dar nu la cota la care sunt astăzi. Trebuie să fii foarte atent cu cine joci, cât de departe vrei să mergi, pe cine îți asumi să deranjezi un pic, cum discuți cu cei pe care știi că îi irită prezența ta prea aproape de Donald Trump, trebui să știi de ce te duci și ce să ceri. Toate lucrurile astea trebuie să fie în pachet. Sentimentul meu este că în 2003 România nu a știut exact de ce se duce în Irak, nu a știut ce să ceară, consecințele nu le-am văzut materializate în nici un fel. Trebuie să ai toate lucrurile acestea deja setate, nu simplul fapt de a lua soldații din Afganistan și de a-i trimite în Irak, ci totul să fie parte a unui pachet de politică externă și strategică care trebuie desenat, redesenat astăzi în condiții complet diferite față de acum 5 ani sau 10 ani. Atunci era relativ simplu să faci politică externă și de securitate. Aveai Washington, aveai Bruxelles, în general Washington și Bruxelles își acomodau pozițiile, astăzi Bruxellesul are o poziție, Washingtonul o poziție, și de multe ori și la Bruxelles găsești vreo 3 sau 4 poziții pe anumită speță de politică externă. Trebuie să fii foarte atent că actualul context este de cu totul și cu totul altă natură decât era acum 5 sau 10 ani. În sensul asta spun că trebuie o decizie strategică pe care Bucureștiul să o ia cu foarte multă înțelepciune și cumpătare.

MEDIAFAX: Avem expertiza necesară (…) ar trebui să urmeze această politică externă, ce ar trebui să cerem, după cum ați spus?

Dan Dungaciu: Aici este deja o decizie pe care o fac cei care au legitimitatea politică să o facă. Sunt multe lucruri pe care România le-ar putea cere, dar legitim poate să le ceară numai omul care este votat. Oamenii aceștia ar trebui să stea și să decidă încotro vor să îndrepte România, pentru că întrebarea teribilă pentru politică externă românească este pe cine iubește mai tare, pe mama sau pe tată, adică Uniunea Europeană sau Statele Unite. Întrebarea asta ar trebui să nu vină niciodată, la întrebarea asta n-ar trebui să răspundem niciodată, dar dacă la un moment dat va trebui să răspundem la ea. Asta e o decizie politică pe care nu o ia cineva care citește în cartea de destinului național răspunsul, pentru că nu există așa ceva. Va trebui să o ia asumat, coerent și consecvent. S-ar putea că această întrebare „pe cine iubești mai mult? Pe mama sau pe tata”, să se pună din ce, în ce mai pregnant, în anii care vin. Trebuie să îți asumi acest răspuns uitându-te și la unul și la altul, dintre actorii de care România depinde, într-un fel sau altul. Aici va fi una dintre marile mize ale vremurilor care vor veni. Multilateralismul nu mai este interesant pentru multă lume. Cred că „small is beautiful”, cum se zice, relația bilaterală va începe să conteze tot mai mult. Criza instituțiilor de tip UE sau NATO este o criză a multilateralismului pe care aceste instituții trebuie să și-o asume. Cum joci în noul context? Aici va fi marele test pentru politica externă și de securitate a României. Nu pot să dau eu sfaturi care ar trebui să fie decizia, dar măcar să conștientizeze că modul în care trebuie să se raporteze la această realitate, care e diferită, trebuie să fie diferit de modul în care au făcut-o cu 5 sau 10 ani în urmă.

MEDIAFAX: Va juca baza de la Deveselu un rol în această criză care se configurează pe viitor? Sunt românii din regiunile Dubai, regiunile care au fost amenințate de către iranieni, în pericol?

Dan Dungaciu: Baza de la Deveselu nu are nicio legătură. Oficial, era împotriva rachetelor iraniene. E foarte interesant că niciodată Teheranul nu a spus nimic despre asta, nici măcar ei nu credeau așa ceva. Deci, din punctul asta de vedere. Deveselu este NATO. Dacă Iranul s-ar gândi să atace România sau alte state, care sunt sub scutul de la Deveselu, ar ataca NATO. Iranul nu se gândește să facă război nici măcar cu America, darămite cu NATO însuși. Din punctul asta de vedere, a fost cel puțin o exagerare, că să nu spun o eroare aproape ridicolă. Faptul că Deveselu a fost implicat în această discuție nu are nicio legătură, Deveselu nu are nicio legătură, România. Iranul nu vrea război nici cu America, nici cu Uniunea Europeană, nici cu NATO. Și din această perspectiva, chestiunea Deveselu trebuie lăsată la locul ei. Adică un asset NATO, de care atunci când te atingi să fii conștient că nu te atingi nici măcar de America, te atingi de NATO însuși.

MEDIAFAX: Și românii din acea regiune au fost vreodată în pericol?

Dan Dungaciu: Regiunea aceea este în pericol. Nu există, criza majoră a Orientului Mijlociu este fără precedent, nicio soluție nu a prins acolo. Ideea de democratizare, de primăvară arabă, a eșuat. Deci românii nu sunt într-o situație fericită, dar nu România este principalul inamic al Iranului. Iar atunci când Iranul se lupta cu America, nu mai este prin proxis, este America față în față cu Iran. Dacă vor să realizeze împotriva Americii nu o vor face nici pe seama Israelului, nici pe seama României, ci pe seama americanilor. Oficialii americani de rând egal cu a generalului iranian omorât de americani ar trebui să se simtă mai în nesiguranță decât românii care sunt în Orientul Mijlociu, că ei ar putea să fie potențialele ținte.