„Nu pune înaintea unui orb nimic care l-ar putea face să cadă”.
Rabinatul din Israel a emis un hexalog, un fel de cod etic.
Hexalogul spune despre breaslă mai mult decât diatribele inamicilor reformişti sau conservatori:
1. Nu acoperi persoane implicate în activităţi penale.
2. Nu te implica în mişmaşuri.
3. Fii eficient şi econom.
4. Nu te implica în politică.
5. Nu-ţi numi rudele în funcţii.
6. Fii cinstit şi curat.
Culmea ipocriziei – în „porunca” a patra.
Nu doar că, în calitate de departament al Guvernului, Rabinatul însuşi are o apăsată coloratură politică, dar – cu o mulţime de partide religioase şi ultrareligioase în competiţia electorală – e de-a dreptul ridicol să ceri neimplicare.
Marele Rabinat e autoritatea supremă în problemele iudaismului în Israel, iar curţile rabinice fac parte din sistemul judiciar. Cei doi Rabini Şefi – unul ashenenaz (fiul marelui Ovadia Yosef, el însuşi fost Şef Rabin al Israelului şi întemeietorul partidului Shas) şi unul sefard – sunt asistaţi de Rabinat în toate chestiunile asupra cărora sunt chemaţi să decisă: statutul civil al cetăţenilor, căsătorii (în Israel nu există instituţia căsătoriei civile), divorţuri, înmormântări, imigrări, convertiri, certificate kosher, supravegherea locurilor sfinte.
(E dificil să defineşti Israelul – nu e nici un stat laic, dar nici o teocraţie).
Hexalogul nu e tocmai întâmplător lansat când corupţia ameninţă
să se cronicizeze (şi) în structurile religioase.
Cărţile sfinte condamnă vehement toate formele de corupţie, chiar şi pe cele mai subtile.
Leviticul (19, 14) îl condamnă inclusiv pe mituitor, asimilând acţiunea acestuia cu a împinge pe cineva în păcat: “Nu pune înaintea unui orb nimic care l-ar putea face să cadă”.