CCR DINAMITEAZĂ SCENARIILE politice privind anticipatele/ Motivarea în conflictul privind desemnarea premierului/ DOCUMENT

Curtea Constituțională notează, în motivarea deciziei privind conflictul juridic de natură constituţională între Președintele României și Parlamentul României, că desemnarea lui Ludovic Orban pentru funcția de premier nu reprezintă „prima solicitare” de învestitură în sensul art.89 alin.(1) din Constituție și nu constituie momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile prevăzut de același text constituțional pentru declanșarea anticipatelor.

Astfel, Președintele României ar fi încălcat spiritul Constituției și „loialitatea constituțională” deoarece a acționat în mod declarat pentru a crea o criză politică de natură să conducă la alegeri anticipate, mai notează CCR.

Iar legea fundamentală oferă aceste proceduri tocmai cu scopul de a conduce către stabilitate instituțională.

CCR arată că, „urmând logica textelor constituționale de referință analizate și acționând cu loialitate constituțională, Președintele României ar fi trebuit să excludă, de plano, un candidat care se pronunță, atât înainte, cât și în timpul și după consultări, în sensul că va contribui la respingerea celor două propuneri de Guvern care vor fi formulate, pentru a se întruni condițiile constituționale care să permită Președintelui României ”.

Judecătorii constituționali argumentează că exprimarea unei intenții de a intra „în logica alegerilor anticipate” demonstrează utilizarea procedurii prevăzutede art.103 alin.(1) din Constituție contrar scopului pentru care a fost instituită.

„În plus,desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru cu scopul de a provoca o criză politică de natură să conducă la alegeri anticipate, implicând, ca etapă intermediară, dizolvarea Parlamentului, determină ca ceea ce constituie, în mod obișnuit, efectul unor încercări nereușite de a forma un nou Guvern să se transforme într-un scop declarat, urmărit și asumat de autorități publice de rang constituțional. Or, o asemenea conduită contravine în mod flagrant spiritului Constituției și loialității constituționale. Curtea reține în acest sens că o caracteristică a instituțiilor politice, a autorităților publice de rang constituțional, este stabilitatea”, se mai arată în motivare.

Extrase din motivarea CCR care poate fi citită integral aici:

Analiza pe fond a cererilor de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională

102. Din examinare cererilor și a punctelor de vedere formulate, cu raportare la situația de fapt anterior reținută, Curtea constată că situația litigioasă se circumscrie dispozițiilor constituționale referitoare la desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru, în ansamblul normelor și principiilor constituționale care configurează procedura de numire a Guvernului, rolul Președintelui României și al Parlamentului, precum și raporturile juridicedintre cele două autorități publice,într-un context specific,  determinat  de adoptarea unei moțiuni de cenzură și desemnarea imediată în calitate de candidat la funcția de prim-ministru a aceleiași persoane care îndeplinește funcția de prim-ministru al Guvernului demis. Ca urmare, analiza Curții Constituționale se va referi, mai întâi,la cadrul constituțional menționat, pentru a stabiliapoidacă acest cadru a fost respectat și, în funcție de concluzia analizei, Curtea  va  statua asupra conduitei părților în conflict.

103. Astfel, în  ceea  ce  privește  procedura  de  învestitură  și numire  a  Guvernului,  textele constituționale dereferință au următorul cuprins:

-Art.85  alin.(1) –Numirea Guvernului: ”Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim –ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”;

-Art.103 –Învestitura”(1)  PreşedinteleRomâniei  desemnează  un  candidat  pentru  funcţia  de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.(2) Candidatul pentru funcţiade prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.(3)  Programul  şi  lista  Guvernului  se  dezbat  de  Camera  Deputaţilor  şi  de  Senat,  în  şedinţă comună.Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.”;

-Art.104 -Jurământul de credinţă:”(1)  Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri  ai  Guvernului  vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82.(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

(…)

Având în vedere competența partajată între Președintele României și Parlament, precum și faptul cănumirea Guvernului este condiționată de  votul  de  încredere  al  Parlamentului,rezultă că etapa inițierii procedurii de învestitură a Guvernului, respectiv exercitarea competenței Președintelui în privința desemnării candidatului la funcția de prim-ministru, în discuție în prezenta cauză, vizează, ca  finalitate, obținerea acestui  vot  de  încredere.

Numai în  acest  fel pot  fi  interpretate dispozițiile constituționale,și anume în sensul realizării scopului pentru care au fost reglementate, iar nu al nerealizării lui.

107. Analizând,  din  această perspectivă, normele  constituționale referitoare  ladesemnarea candidatului la funcția de prim-ministru, Curtea constată că acestea sunt cuprinse înart.85 alin.(1) teza întâi din Constituție, anterior citat, precum și în art.103 alin.(1) din Constituție, text ce cuprinde și teza potrivit căreia candidatul este desemnat de Președinte „în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”.

108. Potrivit jurisprudenței Curții  Constituționale referitoare   la  aceste  dispoziții,”candidatul desemnat  de  Președinte  la  funcția  de  prim-ministru  nu  reprezintă  alegerea  exclusivă  a Președintelui, ci reprezintă rezultatul unor consultări și/sau negocieri dintre acesta și partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau a celor parlamentare, dacă nu există o atare majoritate”. (Decizia nr.875  din  19  decembrie  2018, precitată, par.65)Ca  urmare,chiar dacă, așa cum s-a  observat și din punctele de vedere exprimate în prezenta cauză, procedura reglementată de art.103 alin.(1) din Constituție este una flexibilă, ea nu permite exercitarea discreționară a competenței Președintelui României.

…

126. Odată constatat acest conflict juridic de natură constituțională, Curtea Constituțională, în virtutea dispozițiilor art.142 alin.(1) din Constituție, potrivit cărora „este garantul supremației Constituției”, are obligația să soluționeze conflictul, arătând conduita în acord cu prevederile constituționale la care autoritățile publice trebuie să se conformeze. În acest sens, Curtea a avut și are în vedere prevederile art.1 alin.(3), (4) și (5) din Constituție, conform cărora România este stat de drept, organizat potrivit principiului separației și  echilibrului  puterilor-legislativă,  executivă  și  judecătorească,  stat  în  care  respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, iar raporturile între autoritățile/instituțiile statului se fundamentează pe principiul colaborării loiale și al respectului reciproc. Una dintre condițiile realizării obiectivelor  fundamentale  ale  statului român  o  constituie  buna  funcționare  a  autorităților  publice,  cu respectarea principiilor separației și echilibrului puterilor, fără blocaje instituționale.[Decizia nr.460 din 13 noiembrie 2013, Decizia nr.261 din 8 aprilie 2015, paragraful 49, sau Decizia nr.68 din 27 februarie 2017, paragraful 123] De asemenea, textul art.146 lit.e) din Constituție nu conferă Curții Constituționale atribuția de a constata doar existența conflictelor juridice de natură constituțională, ci pe aceea de a soluționa aceste conflicte.Prin urmare, în exercitarea atribuției sale, Curtea aplică o procedură în două trepte, și anume analiza existenței conflictului juridic de natură constituțională și, în situația unui răspuns afirmativ, indicarea conduitei de urmat de către autoritățile publice implicate în conflict. Astfel, indiferent de autoritatea care a generat conflictul juridic de natură constituțională, aceasta are obligația, în coordonatele statului de drept, să respecte și să se conformeze celor constatate prin decizia Curții Constituționale.

127. Cu referire la situația litigioasă care a determinat conflictul juridic de natură constituțională constatat în cauză, Curtea reține că, în realizarea atribuției prevăzute de art.103 alin.(1) din Constituție, Președintele României va  proceda la o nouă desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru. Această desemnare trebuie să respecte atât litera, cât și spiritul Constituției, precum și obligația de comportament constituțional loial, în sensul celor anterior arătate.128. Având  în  vedere  că  existența  conflictului  juridic  a  fost  determinată  de  desemnarea  de  către Președintele României a candidatului la funcția de prim-ministru cu încălcarea dispozițiilor art.103 alin.(1) din  Constituție,  Curtea  reține  că  această desemnare  nu  poate  declanșa  procedura  de  învestitură  a Guvernului. Prin urmare, ca efect al prezentei decizii, desemnarea domnului Ludovic Orban în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru,urmată de solicitarea votului de încredere pentru programul și lista Guvernului  prezentate  de  acesta  Parlamentului,nu reprezintă ”prima solicitare” de învestitură în sensul art.89 alin.(1) din Constituție,și, prin urmare, nu constituie momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile prevăzut de același text constituțional