SOLIDARITATE. Ofiţer român în Italia: Oamenii au înţeles pericolul. Traversezi oraşul şi după câţiva kilometri abia dacă zăreşti una, două persoane

Ofiţerul ISU Sibiu Stroescu Joe, care face parte din echipa de medici şi asistenţi români plecaţi în Italia, povesteşte despre experienţă: despre o zi de muncă, felul în care arată oraşul şi relaţia cu autorităţile. Stroescu are şi un mesaj pentru români: să stea acasă când nu merg la serviciu.

Începând din 7 aprilie, o echipă formată din 11 medici, 3 asistenţi şi 1 ofiţer ISU se află în misiune în Italia, una dintre cele mai afectate ţări din lume, ca urmare a pandemiei cu noul coronavirus.

IGSU a transmis un interviu cu maiorul Stroescu Joe, ofiţer în cadrul ISU Sibiu.

VIDEO NETANYAHU anunță „progrese” în negocierile cu Hamas, dar este prudent asupra perspectivelor unui acord

20:52

ACTUALITATE Marcel Ciolacu DESFIINȚEAZĂ acuzațiile POT, la adresa social-democraților: „Să vă duceți imediat la DNA și să spuneți”

20:50

Redăm integral interviul:

1. Din câţi membri este formată echipa?

Echipa medicală a României trimisă să sprijine răspunsul medical calificat în Italia este formată din 11 medici specializaţi în anestezie şi terapie intensivă (ATI), medicină de urgenţă şi pneumologie şi 3 asistenţi medicali selecţionaţi din spitalele din Bacău, Cluj – Napoca, Moineşti, Oradea, Reşiţa, Târgu Mureş, Timişoara, dar şi o clinică din Bucureşti. Echipa este completată şi de 1 ofiţer de legătură din IGSU – ISU Sibiu.

2. Unde aţi fost repartizaţi (regiune sau spital/spitale din Italia)?

Echipa noastră a fost repartizată să sprijine răspunsul medical în Regiunea Lombardia în oraşul Lecco, localitate situată la aprox. 55 de km de Milano, pe malul lacului Como. Încă din prima zi a sosirii noastre în Italia am avut o vizită la spitalul din Lecco unde, alături de reprezentanţii Societăţii Socio – Sanitare Teritoriale care administrează trei spitale din provincia Lecco, s-a stabilit ca, ţinând cont de necesităţile şi priorităţile medicale, românii să fie repartizaţi în Spitalele Alessandro Manzoni din Lecco şi San Leopoldo Mandic din Merate.

3. Cum decurge o zi de muncă?

În primele trei zile am fost instruiţi cu privire la sistemul de sănătate din Italia, organizarea activităţii în spitalul Alessandro Manzoni din Lecco, precum şi cu referire la protocoalele medicale locale. După acest instructaj, medicii şi asistenţii au fost planificaţi să lucreze în ture pe timp de zi. Acest program de muncă pe timpul zilei a fost stabilit de comun acord cu cei din conducerea spitalului pentru perioada sărbătorilor pascale, sprijinind în acest fel personalul medical italian care a lucrat în fiecare zi începând cu luna februarie a acestui an. Pentru a doua parte a misiunii, medicii şi asistenţii medicali din România au intrat în programul de lucru în ture, atât pe timpul zilei, cât şi pe timpul nopţii.

Procedurile efectuate de personalul medical din România fac parte din procedurile de top utilizate în medicină: bronhoscopie diagnostică şi terapeutică la pacientul critic, managementul avansat al funcţiilor ventilatorii şi hemodinamice, tehnici avansate de nursing.

Echipa medicală din România reprezintă prima experienţă internaţională şi pentru personalul Spitalului Alessandro Manzoni din Lecco, românii fiind primii medici şi asistenţi medicali din exterior care lucrează aici.

Referitor la activitatea de relaţionare, ofiţerul de legătură este în contact zilnic cu reprezentanţii Societăţii Socio–Sanitare Teritoriale din Lecco pentru asigurarea desfăşurării în cele mai bune condiţii a misiunii. Sunt discutate zilnic aspectele legate de program, asigurarea zilnică a transportului, servirea mesei, etc. De asemenea, se menţine zilnic legătura cu DSU şi IGSU pentru informări asupra activităţilor desfăşurate şi respectarea mandatului încredinţat echipei, dar şi cu E.S. George Gabriel Bologan, ambasadorul României în Italia, asigurând astfel un climat de normalitate în relaţiile cu autorităţile italiene.

Periodic, ofiţerul de legătură transmite rapoarte de informare către DG-ECHO (Direcţia Generală Protecţie Civilă şi Operaţiuni Umanitare Europene) prin ERCC din Brussels, Belgia (Centrul de Coordonare a Răspunsului la Situaţii de Urgenţă), rapoarte ce fac referire la activităţile echipei medicale şi relaţiile cu autorităţile italiene, toate în contextul în care această misiune se desfăşoară prin Mecanismul de Protecţie Civilă al Uniunii.

4. Aţi văzut oameni pe stradă? Ţin cont de recomandările autorităţilor?

Am văzut încă de pe vremea când eram acasă imagini din Italia cu străzile pustii… Şocul este la fel de puternic când ajungi aici, traversezi oraşul şi după câţiva kilometri abia dacă zăreşti una, două persoane. Mijloacele de transport în comun circulă, dar de multe ori sunt fără călători. Aici populaţia a înţeles că numai stând acasă şi limitând la maxim contactul cu celelalte persoane poate fi prevenită răspândirea acestui coronavirus. La cele câteva magazine alimentare deschise am găsit puţini oameni, mi-au spus că vin doar săptămânal pentru cumpărăturile esenţiale.

Atunci când ies din case, indiferent de motiv, toată lumea poartă mască, mănuşi chirurgicale şi semnează o declaraţie pe proprie răspundere, menţionând motivul deplasării.

Persoanele care nu respecta regulile, sunt sancţionate imediat cu amendă, iar pentru conducătorii auto, se poate ajunge chiar la sechestrarea autovehiculului.

Ceea ce se poate observa cu uşurinţă, este responsabilitatea arătată de fiecare, oamenii au înţeles pericolul, au învăţat treptat că se poate trăi şi cu aceste restricţii, că toate măsurile sunt luate pentru binele general şi respectă măsurile impuse de autorităţi.

5. Cum este relaţionarea cu autorităţile italiene (medici, personalul spitalului)?

Încă de la primul contact, în data de 7 aprilie, cu directorul departamentului de urgenţe al Spitalului Alessandro Manzoni din Lecco, dr. Mario Tavola, ne-am putut da seama de încărcătura emoţională a acestui gest de solidaritate, de recunoştinţa sinceră exprimată de întregul personal medical italian. Dr. Mario Tavola, care nu a mai plecat din spital de la începutul lunii februarie, ne-a transmis chiar din prima zi cele mai sincere mulţumiri pentru acest gest nobil, dar a avut puterea şi să ne încurajeze să învăţăm din experienţa lor, să ne putem întoarce acasă şi să diminuăm efectele acestui virus extrem de agresiv.

După aproape o săptămână petrecută în spitale, putem remarca emoţia şi compasiunea personalului medical faţă de pacienţi, umanitatea de care dau dovadă la tot pasul, indiferent cât de gravă este starea pacienţilor depistaţi pozitiv cu COVID-19, indiferent dacă mai au sau nu şanse să treacă cu bine de infectarea cu acest virus. Am întâlnit la tot pasul feţe zâmbitoare, mulţumind de fiecare dată, la fiecare întâlnire oficială sau neoficială, arătând astfel respectul faţă de sprijinul acordat.

Mergând mai departe, încrederea între cele două părţi s-a consolidat şi a crescut în fiecare zi, personalul medical din România primind tot mai multe sarcini de îndeplinit, mai complexe, încredere câştigată prin efortul depus. Acest devotament a fost răsplătit de conducerea medicală a spitalului din Lecco prin încredinţarea efectuării tuturor bronhoscopiilor diagnostice şi terapeutice către o parte din medicii români specializaţi în acest sens.

6. Ce mesaj/recomandări aveţi pentru români?

Celor de acasă vrem să le transmitem în primul rând un mesaj de speranţă, să respecte măsurile şi restricţiile impuse, să dea dovadă de responsabilitate, să se gândească că orice acţiune poate produce efecte, atât asupra propriei persoane, cât şi asupra celor din jur, în special celor dragi, familiei, prietenilor, colegilor. Le transmitem să stea acasă atunci când nu merg la serviciu, iar celelalte deplasări să fie reduse la minim, doar pentru cazuri excepţionale, să respecte măsurile de distanţare socială, de protecţie personală.

Totodată, facem un apel către toţi la solidaritate, la faptul că numai împreună putem reuşi să trecem cu bine prin această bătălie împotriva virusului şi să realizeze că acţiunile fiecăruia dintre noi pot sprijini eforturile celor din prima linie.

Nu uitaţi că această boală nu face diferenţe când alege victimele, diferenţa în schimb o putem face noi în fiecare zi. Convinşi fiind că nu suntem singuri în acest demers, suntem siguri că împreună se poate şi numai împreună o să reuşim.