Nu există vaccinuri care să protejeze oamenii împotriva infecţiilor cu coronavirusuri, inclusiv SARS-CoV-2, care provoacă COVID-19, sau cu cele care cauzează SARS şi MERS. Cercetătorii americani sugerează acum că vaccinul împotriva MERS poate funcţiona, de asemenea, şi împotriva SARS-CoV-2. Strategia are la bază parainfluenza 5, un virus inofensiv la oameni.
Săptămâna trecută, în mBio, o revistă a Societăţii Americane de Microbiologie, o echipă interdisciplinară de cercetători descrie un vaccin promiţător împotriva virusului MERS. De când a început focarul MERS (Sindromul respirator din Orientul Mijlociu) în 2012, peste 850 de persoane au murit, iar studiile sugerează că virusul are o rată de fatalitate mai mare de 30%, scrie ScienceDaily.
În noua lucrare, cercetătorii sugerează că abordarea pe care au adoptat-o pentru un vaccin antivirus MERS poate funcţiona, de asemenea, împotriva SARS-CoV-2. Metoda de livrare a vaccinului este un virus ARN numit virusul parainfluenza 5 (PIV5), despre care se crede că poate provoca o afecţiune cunoscută sub numele de tuse de canisă la câini, dar pare inofensiv pentru oameni. Cercetătorii au adăugat o genă suplimentară la virus, astfel încât celulele infectate ar produce glicoproteina S, sau spike, cunoscută a fi implicată în infecţiile MERS.
„Ştim că oamenii au fost expuşi la PIV5, dar se pare că este un virus inofensiv la om. PIV5 nu pare să producă un efect citopatic”, a declarat Paul McCray, medic pediatru şi expert în coronavirus, de la Universitatea din Iowa, care a condus noul studiu alături de virusologul Biao He, doctor la Universitatea din Georgia.
„Un vaccin intranazal, bazat pe PIV5, este eficient împotriva MERS la şoareci”
Virusul MERS nu se poate reproduce la şoareci, aşa că pentru a testa vaccinul, McCray a dezvoltat un model de şoareci care imită infecţiile umane. Şoarecii au fost concepuţi genetic pentru a exprima DPP4, proteina folosită de virusul MERS ca punct de intrare în celulele umane. Testele de laborator au arătat că o singură doză de vaccin, administrată intranazal, a provocat celulele infectate să producă proteina S, care la rândul lor au declanşat răspunsuri imune împotriva proteinei din animalul gazdă.
La patru săptămâni după ce şoarecii au primit vaccinul, au fost expuşi la o tulpină a virusului MERS, adaptată şoarecilor pentru a provoca o infecţie letală. De asemenea, virusul MERS a fost administrat grupurilor de şoareci care au primit un alt vaccin PIV5 – unul fără gene pentru proteina S – sau un vaccin intramuscular cu virus MERS inactivat.
Toţi şoarecii imunizaţi cu virusul PIV5 modificat au supravieţuit infecţiei cu virusul MERS.
În schimb, toţi şoarecii imunizaţi cu PIV5 fără proteina S au murit din cauza infecţiei. Vaccinul intramuscular al virusului MERS inactivat a protejat doar 25% dintre şoareci de o infecţie letală. Şoarecii care au primit virusul MERS inactivat au arătat niveluri peste medie de eozinofile, globule albe din sânge care indică infecţie sau inflamaţie. Această conexiune ridică o problemă de siguranţă pentru virusul MERS inactivat ca potenţial vaccin, a spus el, potrivit sursei mai sus citate.
Acest studiudemonstrează că un vaccin intranazal, bazat pe PIV5, este eficient împotriva MERS la şoareci, a spus cercetătorul, şi ar trebui investigat pentru potenţialul său împotriva altor coronavirusuri periculoase, inclusiv SARS-CoV-2.