POST-COVID. Cum va arăta lumea după pandemia de coronavirus. Trei scenarii posibile

Coronavirusul afectează 176 de țări iar pandemia este cea mai semnificativă amenințare pentru umanitate de la cel de-Al Doilea Război Mondial, în timp ce încrederea în cooperarea internațională și instituții a înregistrat noi valori minime.

În timp ce debutul celui de-al Doilea Război Mondial a luat mulți oameni prin surprindere, izbucnirea coronavirusului în decembrie 2019 a fost a reprezentat o adevărată criză asupra căreia se putea face un prognostic. Specialiștii în boli infecțioase au tras un semnal în ceea ce privește ritmul accelerat al focarelor din ultimii zeci de ani. Dengue, Ebola, Sars, H1N1 și Zika sunt doar vârful aisbergului.

Din 1980, peste 12.000 de focare documentate au infectat și au ucis zeci de milioane de oameni din întreaga lume, multe dintre ele având loc în cele mai sărace comunități, relatează The Independent.

În 2018, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a depistat pentru prima dată focare din șase dintre cele opt „boli prioritare”.

Nimeni nu poate spune că nu am fost avertizați.

Chiar dacă participăm la nenumăratele situații de urgență generate de Covid-19, trebuie să ne gândim profund la motivul pentru care comunitatea internațională a fost atât de nepregătită pentru un focar atât de inevitabil.

Nu este prima dată când ne confruntăm cu catastrofe globale.

Al Doilea Război Mondial a reflectat eșecul catastrofal al liderilor de a învăța lecțiile războiului din 1914-1918. Crearea instituțiilor Națiunilor Unite și Bretton Woods la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50 ne-a oferit câteva motive pentru a fi optimiști, dar acestea au fost umbrite de Războiul Rece. Mai mult decât atât, revoluțiile Reagan și Thatcher din anii ’80 au redus capacitatea guvernelor de a aborda inegalitatea impozitării, precum și pe cea de a furniza servicii de sănătate și servicii esențiale.

Capacitatea instituțiilor internaționale de a reglementa globalizarea a fost subminată tocmai într-un moment în care aceasta era foarte necesară. Anii ’80, ’90 și ’00 au fost o perioadă în care schimburile comerciale, financiare și de rezursă umană au fost foarte rapide. Fluxul accelerat de bunuri, servicii și abilități este unul dintre motivele principale care au condus la cea mai rapidă reducere a sărăciei globale din istorie.

De la sfârșitul anilor ’90, peste 2 miliarde de oameni au ieșit din sărăcie extremă. Accesul îmbunătățit la ocuparea forței de muncă, nutriție, canalizare și sănătate publică, inclusiv disponibilitatea vaccinurilor, a adăugat peste un deceniu în speranța medie de viață a populației lumii.

Dar instituțiile internaționale nu au reușit să gestioneze dezvantajele generate de globalizare.

Efectul fluturelui

Pe măsură ce lumea devine mai conectată, ea devine și neapărat mai interdependentă.

Acesta este partea întunecată, efectul fluturelui în cazul globalizării, care, dacă este lăsat nesupravegheat, înseamnă că inevitabil vom suferi riscuri sistemice tot mai periculoase.

Una dintre cele mai grafice demonstrații a fost criza financiară din 2008. Rezolvarea economică a reflectat o neglijență periculoasă din partea autorităților publice și a experților în gestionarea complexităților din ce în ce mai mari ale sistemului financiar global. Nu este surprinzător, nepăsarea elitei politice și economice a lumii a costat-o la urne. Așadar, populiștii au ajuns la putere prin campanii anti-globalizare.

Încurajați de ultrajul public, ei au urmat o tradiție străveche, învinovățind străinii și întorcându-se cu spatele. Președintele SUA, în special, a stârnit gândirea științifică, a generat știri false și i-a uluit pe aliații tradiționali, dar și instituțiile internaționale.

CDC: Aproximativ 160 – 210 de milioane de americani vor fi infectați până în decembrie 2020

Din cauza faptului că numărul infecțiilor crește din ce în ce mai repede, majoritatea politicienilor naționali recunosc acum costurile umane și economice provocate ale Covid-19. Cel mai rău scenariu anunțat de Centrele pentru controlul bolilor din SUA este că aproximativ 160 – 210 de milioane de americani vor fi infectați până în decembrie 2020.

Cel mult 21 de milioane vor avea nevoie de spitalizare și între 200.000 și 1,7 milioane de oameni ar putea muri într-un an. Cercetătorii de la Universitatea Harvard consideră că 20% – 60% din populația globală ar putea fi infectată și estimează că între 14 și 42 de milioane de oameni ar putea muri.

Fără un vaccin, Covid-19 va fi o forță extrem de perturbatoare în următorii ani.

Daunele provocate de pandemie

Pandemia va dăuna în special comunităților mai sărace și mai vulnerabile din multe țări, subliniind riscurile asociate cu creșterea inegalității. În SUA, peste 60% din populația adultă suferă de o boală cronică. Aproximativ unul din opt americani trăiesc sub pragul sărăciei – mai mult de trei sferturi dintre ei trăiesc din ajutorul de la stat și peste 44 de milioane de oameni din SUA nu au deloc asigurare de sănătate.

Pandemia reprezintă o adevărată provocare mai ales pentru America Latină, Africa și Asia de Sud, unde sistemele de sănătate sunt considerabil mai slabe, iar guvernele mai puțin capabile să răspundă în fața unei asemenea situații. Aceste riscuri latente sunt înrăutățite de eșecul liderilor precum Jair Bolsonaro în Brazilia sau Narendra Modi în India de a lua problema în serios.

Revoluția economică provocată de Covid-19 va fi dramatică peste tot.

Severitatea impactului depinde de cât durează pandemia și de cum reacționează guvernele naționale și internaționale.

Dar chiar și în cel mai bun caz, impactul economic îl va depăși cu mult pe cel provocat de criza economică din 2008, ceea ce duce la pierderi care ar putea depăși 9 miliarde de dolari sau mult peste 10% din PIB-ul global.

În comunitățile sărace, în care multe persoane împart o singură cameră și depind de mersul la muncă pentru a pune mâncare pe masă, apelul la izolare socială va fi foarte dificil, dacă nu imposibil.

În întreaga lume, pe măsură ce indivizii își pierd veniturile, ar trebui să ne așteptăm la creșterea numărului de persoane fără locuință și a foametei.

În SUA, un număr record de 3,3 milioane de persoane au depus deja cereri șomaj, iar în Europa, în mod similar, șomajul atinge un nivel record. Dar, în timp ce în țările mai bogate există o anumită plasă de siguranță, chiar dacă nu foarte sigură, țările sărace pur și simplu nu au capacitatea de a se asigura că nimeni nu moare de foame.

Nu există nicio posibilitate de stimul fiscal

Ținând cont că lanțurile de aprovizionare sunt „rupte”, întrucât fabricile se închid și lucrătorii sunt în carantină, iar consumatorii sunt împiedicați să călătorească, să facă cumpărături – altfel decât pentru alimente – sau să se angajeze în activități sociale, nu există nicio posibilitate de stimul fiscal. Între timp, politica monetară a fost stimulată, deoarece ratele dobânzilor sunt aproape de zero.

Prin urmare, guvernele ar trebui să se asigure că toți cei care au nevoie au un venit de bază pentru a se asigura că nimeni nu moare de foame ca urmare a crizei. Deși conceptul de garanții de venit de bază părea utopic acum o lună, acum trebuie să fie în centrul agendei fiecărui guvern.

Un plan Marshall la nivel global

Unele guverne europene au anunțat pachete de măsuri pentru a preveni prăbușirea economiilor. În Marea Britanie, guvernul a fost de acord să acopere 80% din salarii și venituri ale persoanelor care desfășoară activități independente, până la 2.500 lire sterline pe lună, și oferă o linie de salvare firmelor.

În SUA, a fost stabilit un pachet de ajutor de 2 miliarde de dolari, deși acesta este probabil doar începutul. În cadrul unei adunări a liderilor din G20 s-au promis 5 miliarde de dolari, deși nu s-au aflat prea multe detalii despre acest aspect.

Pandemia de la Covid-19 nu reprezintă moartea globalizării

Pandemia Covid-19 reprezintă un punct de cotitură în afacerile naționale și globale. Ea demonstrează interdependența noastră și că, atunci când apar riscuri, apelăm la guverne, nu la sectorul privat, pentru a ne salva.

Răspunsul economic și medical fără precedent din țările bogate nu poate fi implementat multe țări în curs de dezvoltare. Drept urmare, implicația tragică este că toate consecințele vor fi mult mai severe și de lungă durată în țările mai sărace. Progresele în ceea ce privește dezvoltarea și democrația în multe societăți africane, latino-americane și asiatice vor fi inversate.

Această pandemie globală va agrava dramatic inegalitatea în interiorul unei țări, dar și între state.

Pentru a susține guvernele și societățile, este necesar un plan global Marshall, cu injecții masive de finanțare.

Pandemia de la Covid-19 nu reprezintă moartea globalizării, așa cum au sugerat anumiți specialiști. În timp ce călătoriile și comerțul sunt înghețate în timpul pandemiei, va exista o contracție sau deglobalizare. Pe termen lung, creșterea continuă a veniturilor din Asia, care are două treimi din populația lumii, înseamnă că fluxurile de călătorii, comerț și cele financiare își vor relua traiectoria ascendentă.

Dar în ceea ce privește fluxurile fizice, anul 2019 va rămâne probabil în istorie, ca timp al fragmentării vârfului lanțului de aprovizionare.

Pandemia va accelera relansarea producției, consolidând o tendință de apropiere a producției de piețe.

Dezvoltarea roboticii, a inteligenței artificiale și a imprimării 3D, împreună cu clienții care se așteaptă la livrarea rapidă a unor produse din ce în ce mai personalizate, politicienii dornici să aducă producția acasă și întreprinderile care doresc să reducă prețul mașinilor, elimină avantajele comparative ale țărilor cu venituri mici.

Implicații în ceea ce privește stabilitatea politică

Într-o perioadă în care credința în democrație este din ce în ce mai mică, deteriorarea condițiilor economice va avea implicații de anvergură pentru stabilitatea politică și socială. Există deja un decalaj de încredere imens între lideri și cetățeni. Unii lideri politici trimit semnale mixte, iar cetățenii primesc mesaje contradictorii. Acest lucru consolidează lipsa lor de încredere în autoritățile publice și în „experți”.

Această lipsă de încredere poate face ca reacția la această criză să fie mult mai dificilă la nivel național și, de asemenea, la subminarea răspunsului global la pandemie.

În timp ce face apeluri urgente pentru cooperare multilaterală, Organizația Națiunilor Unite încă nu acționează, fiind marcată de marile puteri din ultimii ani. Promițând să insereze miliarde – chiar trilioane – în răspuns, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional vor trebui să își intensifice activitățile pentru a avea un impact semnificativ.

Cercetătorii din Singapore, Coreea de Sud, Chineza, Taiwan, Italiană, Franceză și Spaniolă își publică și își împărtășesc în mod activ experiența, inclusiv prin urmărirea rapidă a lucrărilor.

Prevenirea răspândirii Covid-19 trebuie să fie asigurată printr-un efort internațional coordonat

Până în prezent, unele dintre cele mai inspirate acțiuni sunt neguvernamentale. De exemplu, rețelele orașelor, cum ar fi Conferința Primarilor din SUA și Liga Națională a Orașelor, împărtășesc rapid bunele practici privind împiedicarea răspândirii bolilor infecțioase, ceea ce ar trebui să îmbunătățească răspunsurile locale. Fundația Bill și Melinda Gates a contribuit cu 100 de milioane de dolari la extinderea capacităților în sistemele locale de sănătate în Africa și Asia de Sud. Grupuri precum Wellcome Trust, Skoll, Open Society Foundations, Fundația ONU și Google.org asigură asistența.

Aspectele complexe ale globalizării nu vor fi rezolvate prin apeluri la naționalism și granițe închise. Prevenirea răspândirii Covid-19 trebuie să fie asigurată printr-un efort internațional coordonat precum cel referitor la vaccinuri, aa mobilizarea consumabile medical.

Acum este momentul pentru a acționa. Guvernele naționale și autoritățile locale, întreprinderile și cetățenii obișnuiți din întreaga lume trebuie să facă tot ce pot pentru a aplana curba epidemiei imediat, urmând exemplele stabilite de Singapore, Coreea de Sud, Hong Kong, Hangzhou și Taiwan.

Coaliția celor care ar trebui să ofere un răspuns global

Acum mai mult decât oricând, avem nevoie de un răspuns global. Economiile conducătoare din G7 și G20 promit că se focusează asupra celor mai sărace țări și a refugiaților, însă la cea mai recentă întâlnire au oferit prea puține, prea târziu.

Dar acest lucru nu ar trebui să îi oprească pe ceilalți care vor să acționeze pentru a atenua impactul Covid-19. În parteneriat cu națiunile G20, o altă coaliție de țări ar trebui să ia măsuri urgente pentru a restabili încrederea nu doar pe piețe, ci și în instituțiile globale.

Uniunea Europeană, China și alte națiuni vor trebui să intensifice și să conducă un efort global, trăgând SUA într-un răspuns global care include accelerarea studiilor medicale referitore la dezvoltarea unui vaccin și asigurarea distribuției gratuite odată ce va fi dezvoltat.

Guvernele din întreaga lume vor trebui, de asemenea, să ia măsuri dramatice pentru investiții masive în sănătate, salubritate și veniturile de bază.