Radu Paraschivescu este invitatul Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a șasea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), scriitorul, traducătorul și jurnalistul vorbește despre capacitatea culturii de a produce bani, bugetul minuscul al Ministerului Culturii și arta de a traduce autori străini.
Cristina Stănciulescu: Cultura poate aduce foarte mulți bani. Există orașe întregi care trăiesc din asta… Există atât de multă cultură la noi încât ar putea aduce bani?
Radu Paraschivescu: Trebuie să ai niște oameni care să știe să folosească un buget. Există asemenea oameni. E bine să te bazezi pe inițiativă privată. Nu te baza pe ajutorul ministerului. Cultura are în continuare cel mai mic buget, nu există niciun risc să crească. Din nimicul ăla vor mai lua. Dar am încredere în oamenii care au terminat facultatea cu puțin timp în urmă.
Nu doar orașe mari…Se întâmplă lucruri și în cele mai mici.
Cristina Stănciulescu: Citești repede? Ai viteză?
Radu Paraschivescu: Da. Am viteză. N-o să ajung la formele de delir, cretinism. Nu cred o iotă din cursurile de citit rapid. Din când în când e bine să reiei o frază. Cine te învață să citești cinci cărți pe zi este un bou. Eu citesc în fiecare zi. Face parte din ființa mea. Știu că e un clișeu.
Am avantajul că nu am mașină și în mijloacele de transport asta fac. Mă enervează vorbitul tare, dar metroul e suficient de lung să te muți. Mă mut uneori dar nimeresc din lac în puț. Plec de lângă trompetă și dau de un saxofon. Am zis să mă uit și urât…
Citesc mult și pentru că sunt editor de carte. Recolta de genii este în scădere în ultima vreme, e greu de crezut că poți să scrii fără să citești.
Cristina Stănciulescu: Despre traduceri și traducători. Ce „furi” tu de la scriitor și ce îi dai în schimb?
Radu Paraschivescu: Îi dau o versiune onestă, conformă originalului, sunt și traducători care se simt superiori autorilor și îi îmbunătățesc. Nu au voie așa ceva. E condamnabil. Există mici situații în care trebuie să fii mai deștept, când autorul și redactorul din străinătate au omis un lucru. De exemplu un personaj este căpitan pe pagina 15 și colonel pe pagina 16. Altfel nu ai voie să fii mai poetic, mai bun stilist decât autorul. Asta mă chinui eu să-i dau. O versiune corectă, fidelă, frumoasă.
Îi iau ceva, nu îmi dau seama. Descopăr eu că anumite turnuri de frază, motive, tipuri de poante sunt din ce-am tradus. E inevitabil, nu e rău. Nu sunt preluări fără ghilimele, nu sunt plagieri. E o influență literară din zona britanică, am tradus mai mult autori englezi decât americani. Încep să văd în cărțile mele o mică influență. Mici contaminări de registru al umorului, de dialog, de tipul ăsta, altceva nu cred.
INTERVIURILE GÂNDUL. Radu Paraschivescu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A cincea parte