CORONAVIRUS. Este adevărat că distanțarea socială duce la mai multe sinucideri? Ce spun experții

Ideea că rata sinuciderilor ar fi crescut din cauza regulilor privind distanțarea socială a apărut de mai multe ori în spațiul public, însă în Germania, de exemplu, rata sinuciderilor chiar a scăzut în perioada de izolare.

Cu toate acestea, problemele de sănătate mintală încă sunt un motiv de îngrijorare pentru specialiști, care avertizează că este încă prea devreme pentru a înțelege impactul real al izolării asupra psihicului uman, informează Deutsche Welle.

Între 9.000 și 10.000 de persoane se sinucid în fiecare an în Germania, cu toate că rata sinuciderilor s-a înjumătățit față de anul 1980.

La începutul lunii martie, pe măsură ce Europa începea să se confrunte tot mai mult cu pandemia de COVID-19 și oamenii înțelegeau că vor trebui să limiteze interacțiunile cu ceilalți, specialiștii în psihiatrie au avertizat că ar putea exista consecințe foarte grave ale izolării.

Combinația de izolare forțată, anxietate, griji privind situația financiară și accesul limitat la terapie ar putea să îi afecteze pe cei care deja sunt în grupurile de risc, avertizau aceștia. Mulți experți se temeau că această situație ar putea duce la o creștere a numărului de sinucideri în Germania.

Primele informații au părut să susțină aceste temeri. La finalul lui aprilie, sindicatul pompierilor din Germania anunța că salvatorii s-au confruntat cu multe cazuri de sinucidere sau tentative de sinucidere în perioada restricțiilor, dar au recunoscut că nu au ținut o evidență oficială a acestora.

Dar acum, informațiile oficiale arată, de fapt, o scădere a numărului de sinucideri în perioada de izolare.

Ajutorul online ar putea fi o soluție?

La începutul lui mai, cotidianul Augsburger Allgemeine a făcut un sondaj în cele șapte landuri germane care actualizează frecvent statisticile privind sinuciderile și a ajuns la concluzia că numărul de cazuri de suicid a scăzut cu 20% de când au fost introduse restricțiile în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut.

Thomas Voigt, directorul adjunct al Ligii Germane Împotriva Depresiei a declarat că este dificil de explicat această evoluție fără unele cercetări aprofundate.

„Pot să spun că de la începutul acestei crize, solicitările pentru ajutor online au scăzut semnificativ. Este un paradox. O explicație ar putea fi aceea că este nevoie să fii activ într-un fel pentru a cere ajutor. Și pentru că sunt dificultăți suplimentare, iar oamenii sunt așa de încărcați, nu reușesc nici măcar să facă asta”, spune Voigt.

Totodată, specialistul explică faptul că terapia online nu este neapărat o soluție pentru toată lumea.

„Desigur, este greu să faci terapie ca urmare a regulilor de distanțare. Oamenii care suferă de depresie au adeseori nevoie de contact cu alți oameni. Ei nu vor să stea în fața unui calculator”, adaugă Voigt.

Anxietatea și depresia nu sunt același lucru

La începutul pandemiei, Ulrich Hegerl, directorul fudației Deutsche Depressionshilfe (DDH) a ținut să facă distincția între creșterea la nivel general a sentimentului de anxietate și depresie.

„Sinuciderile sunt cauzate în 90% din cazuri de o viziune alterată asupra lumii provocată de depresie și de alte afecțiuni psihice. Depresia, de departe cea mai frecventă cauză a sinuciderilor, este o boală de sine stătătoare și nu o reacție la situațiile dificile”, a spus Hegerl.

Acesta avertizează că distanțarea socială poate să scadă șansele ca prietenii sau rudele celor afectați să identifice momentele în care apropiații sunt în pragul sinuciderii.

„Este clar că din ce în ce mai puțini oameni au venit la terapie, uneori din cauza unor temeri exagerate sau pentru că se gândesc că cei care oferă servicii medicale nu au timp de ei pentru că se ocupă doar de pacienții cu coronavirus. Foarte mulți oameni care suferă de depresie tind să se simtă vinovați. Pentru mine, în acest moment nu avem destule date pentru a vorbi în mod clar despre evoluția ratei sinuciderilor”, a adăugat Hegerl.

Hauke Wiegand, doctor în psihiatrie și psihoterapie la Univerisitatea Mainz avertizează și el că toate sondajele și datele prezentate până acum arată doar părți izolate ale problemei și se axează pe o perioadă scurtă. Cu toate acestea, el spune că a observat o scădere a numărului de pacienți cu depresie severă și cu anxietate care au venit la clinica sa în perioada restricțiilor, în timp ce numărul de persoane tratate pentru schizofrenie a rămas același.

El a adăugat că trendul a fost similar în timpul crizei economice din 2008-2009 din Grecia. Declarația sa este susținută de un studiu al Universității Portsmouth din Marea Britanie din 2014, potrivit căruia orice scădere a cheltuielilor publice a dus la o creștere a ratei sinuciderilor în rândul bărbaților din Grecia.

Totodată, Wiegand a mai spus că a observat și un alt efect al izolării. El lucrează la un studiu care arată, potrivit rezultatelor preliminare, că multe dintre persoane s-au simțit mai puțin stresate în timpul perioadei de izolare față de o perioadă obișnuită.