TRECUTUL MACABRU. Faptele îngrozitoare ale regimului comunist: Ce s-a întâmplat cu 40.000 de oameni deportați în „Siberia românească” în „Cumplita noapte de Rusalii” – FOTO

Muzeul Național Cotroceni reamintește că peste 40.000 de oameni din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți au fost luați cu forța din casele lor în 1951, de Praznicul Rusaliilor, și duși în Bărăgan, în cadrul uneia dintre cele mai mari operațiuni de deportare din istoria României.

Evenimentul îngrozitor a rămas în memoria oamenilor drept Cumplita noapte de Rusalii.

„Istoria recentă a României alătură această sărbătoare cu un moment de adâncă întristare, cu o tragedie care și astăzi, la 30 de ani de la înlăturarea regimului comunist, multor semeni de-ai noștri, le este, din nefericire, total necunoscută. În anul 1951, în noaptea dintre 18 spre 19 iunie, de Praznicul Rusaliilor, regimul comunist demara cea mai mare operațiune de deportare din istoria României, rămasă în memoria victimelor și în istorie, drept Cumplita noapte de Rusalii”, a anunțt sursa citată pe Facebook.

EXTERNE Un om al străzii din Germania a trecut de la agonie la extaz și invers, după ce a primit o MOȘTENIRE mare. S-a îmbătat și a pierdut banii într-o gară

20:00

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

De asemenea, Muzeul Național Cotroceni specifică faptul că „12.791 de familii, totalizând peste 40.000 de persoane, români, sârbi, germani, din 172 de localități aflate în județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, toate din zona de frontieră cu Iugoslavia, devenită stat inamic al Marelui Frate de la Răsărit, au fost luate cu forța din casele lor, având dreptul la doar câteva bunuri personale, și transportate, în vagoane de vite, în Bărăgan”.

Măsura drastică luată de regimul comunist era justificată „un exercițiu pentru consolidarea puterii”, dar care se realiza prin intermediul instaurării, prin orice mijloace, a terorii colective.

Se pare că statul comunist își rezerva dreptul ca „pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în acele centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Celor în cauza li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localitateˮ.

Cum a luat naștere „Siberia românească”

Celor care erau obligați să își părăsească domiciliul „regimul le punea la dispoziție câte o mică suprafață aridă de pământ, delimitată de câte 4 țăruși și un număr, în perimetrul Regiunilor Ialomița, Galați și Constanța. Astfel, în mijlocul câmpului, cu puținul pe care fiecare familie a avut dreptul să-l ia la plecare, au fost ridicate 18 așezări, formând împreună, ceea ce astăzi poartă numele de Siberia românească”.

Traumă colectivă în Câmpia Bărăganului

„În primii 5 ani, din cauza condițiilor inumane de trai, a lipsei aproape în totalitate a oricărei forme de asistență medicală, peste 1700 de deportați și-au pierdut viața, din care 175 erau copii. Fie că ne referim la Rubla, Schei, Bumbăcari, sau Brateş, la Fundata, Viişoara, Dâlga, Salcâmi, Valea Viilor, Răchitoasa, sau Lăteşti, toate aceste sate, construite de la zero, din chirpici, stuf sau paie, au devenit, pentru sutele de familii de români, aromâni, saşi, șvabi, germani şi sârbi, adevărate locuri ale suferinței.

Curând, acestea aveau să devină domiciliul obligatoriu și pentru alte sute de indezirabili – deţinuţii politic pe care sistemul carceral nu reușise să-i redea societății întru totul reeducați – și care, după expirarea pedepsei, erau trimiși forțat în aceste locuri pentru o nouă perioadă de recluziune. Corneliu Coposu, Constantin Ticu Dumitrescu, Ion Diaconescu, Ion Ioanid, Alexandru Ivasiuc sau Gheorghe Boldur-Lăţescu sunt doar o parte dintre cei care, eliberați din închisori, și-au intersectat destinele cu deportații din Cumplita noapte de Rusalii”, mai notează Muzeul Național Cotroceni.

De asemenea, sursa citată cine cu un apel către oameni: „Ne revine tuturor datoria de a ne împotrivi uitării sau nostalgiei total inconștientă după regimul comunist, pentru ca aceste drame să nu se mai repete”.

La mijlocul anilor ’60, după decretele de grațiere a deținuților politic, „regimul comunist, preocupat de ștergerea urmelor represiunii, a demolat aproape în totalitate aceste aşezări ridicate de deportatați”.