EXCLUSIV. Scenariul de groază din mediul universitar. Cum ar arăta un întreg an de facultate online? „Ar fi sărac de informații și de conexiuni. Nu te poți uita în ochii oamenilor, ci la un ecran rece”

Un nou val de coronavirus ar afecta grav mediul universitar. Ce se va întâmpla în cazul în care amfiteatrele nu vor fi spații sigure pentru desfășurarea cursurilor? Cu siguranță facultatea online reprezintă un posibil scenariu în cazul în care evoluția epidemiologică va fi în defavoarea noastră. Totuși, profesorii și studenții privesc cu groază ideea unui an universitar 2020-2021 exclusiv online: „Ar fi sărac…sărac de tot. De informații, de emoții…”, este părerea unei studente.

În luna aprilie a acestui an, președintele Iohannis anunța că universitățile rămân închis până la toamnă. Astfel, cei aproximativ 400.000 de studenți din România au participat la cursuri prin intermediul platformelor online. Făcând o retrospectivă a perioadei de învățare în mediul online, profesorii și studenții au descoperit mai multe aspecte negative ale acestui sistem, comparându-l cu facultatea clasică, față în față.

Profesor: Dacă faci o prezentare pe ecran există riscul să rămâi singur în „clasă”

Prof. univ. la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, dr. Georgeta Drulă, a vorbit pentru Gândul.ro despre provocările predatului online și despre perspectiva unui nou an universitar petrecut pe platformele digitale.

Deși este unul dintre profesorii care au găsit rapid platforme accesibile pentru studenți, adaptându-și cursurile noilor condiții, prof. dr. Georgeta Drulă spune că perioada de izolare a fost extrem de solicitantă, problemele tehnice, de concentrare și de menținere a atenției fiind la ordinea zilei:

„Într-o universitate, aceste etape ale procesului educaţional au lansat numeroase provocări, dar şi probleme care au fost tratate cu un mare consum de timp.

Întrucât predau cursuri din zona digitală, de online, să zicem că adaptarea am făcut-o destul de repede. Mai întâi şi foarte repede, întrucât nu am pierdut niciun curs, la niciun program unde predau, a trebuit să găsesc o platformă uşor de implementat şi accesibilă în timp scurt pentru studenţi, free, pentru a mă putea întâlni cu studenţii şi pentru a suplini întâlnirea face-to-face. Apoi, m-am trezit singură cu prezentarea din ecran şi cu nicio figură pe care să o pot citi şi care să îmi spună dacă este ok sau nu, dacă s-a înţeles sau nu. Lipsa câmpului vizual în actul predării a fost cel mai stresant aspect pentru mine şi a cerut reformularea întregului curs pentru cei care mă urmăreau din spatele camerelor video. Liniştea din ecran nu îmi spunea prea multe. La cursurile de la master unde există un număr rezonabil de studenţi consider că am avut un engagement bun cu studenţii, chiar dacă unele teme nu au fost dezvoltate la fel de mult ca în situaţia întâlnirii face-to-face. Am putut discuta, însă comunicare şi feedback-ul lor cred că a fost mai timid. Feedback-ul din privirile lor mie mi-a lipsit cel mai mult şi nu am primit ghidarea principală atunci când eram împreună.

Însă, în această perioadă mi-a plăcut că la cursurile mele studenţii erau punctuali, că şi-au respectat deadline-urile şi în general au făcut toate temele propuse.

În această perioadă atât profesorii cât şi studenţii au făcut switch între mai multe sisteme de tip videoconferinţă sau e-learning, ceea ce consider că a fost o provocare pentru mulţi, dar şi un proces obositor totodată. A fost nevoie de mult timp să te obişnuieşti cu platformele, ca apoi să poţi opera cu ele împreună cu studenţii, să îi poţi ghida. Probleme tehnice, de infrastructură au fost primordiale în această perioadă.

Apoi, timpul îndelungat de stat în faţa calculatorului, concentrarea constantă în faţa camerei de la calculator au fost alţi factori care mă determină să spun că acest semestru a fost unul foarte obositor, suprasolicitant.

Apoi a venit sfârşitul de semestru şi a fost nevoie de sisteme de evaluare şi ne-am întrebat fiecare după specificul disciplinei cum să facem evaluarea în sistem online. Din nou  am fost pusă în situația să cercetez şi să aleg un sistem de evaluare potrivit, uşor de implementat şi pentru studenţi.

Menţinerea concentrării şi atenţiei în sistemul de învăţare online este o problemă serioasă, pentru că unii pot fi cu tine pe parcursul orelor de curs, alţii pot „dispărea” prin închiderea camerei, prin părăsirea room-ului întâlnirii din motive personale sau tehnice. Nu se poate controla acest lucru. Dacă faci o prezentare pe ecran există riscul să rămâi singur în „clasă” , este de părere prof. dr. Georgeta Drulă.   

Cum ar fi un an întreg universitar online?

În ciuda experienței acumulate în perioada de izolare, scenariul unui an universitar online nu este privit cu ochi buni nici de profesori, nici de studenți. Monotonia, lipsa dinamicii, a concurenței și a reacțiilor spontane sunt câteva dintre minusurile modalității de predare-învățare impuse de pandemia de coronavirus.

„Un an întreg universitar doar în online mi se pare foarte dificil. Chiar dacă acum avem o experienţă, există foarte multe probleme de organizare a orelor, a cursurilor, de întocmire a syllabusurilor adaptate, nu doar de folosire a platformelor tehnice care constituie infrastructura învăţării online. Aceste lucruri se pot gândi înainte de începerea cursurilor. Însă mai sunt şi problemele de comunicare curente, de adaptare, de lucru cu un număr mare de studenţi (în semestrul I eu am un curs cu aproximativ 300 de studenţi) pe care nu le poţi prevedea şi rezolva doar online, imediat, la fel pentru toţi. Implicarea şi stresul cauzat de folosirea a diferite platforme de învăţare, a diferite softuri necesare la cursuri (eu folosesc numeroase softuri şi tool-uri online pentru cursurile mele) aduc o solicitare mai mare şi deci perceperea disciplinei ca  ceva mult mai dificil.

Deşi îmi doresc să intru în amfiteatru şi în laborator, să interacţionez direct cu studenţii mei, pentru că ineditul şi neprevăzutul fac interesant procesul educaţional şi comunicarea de grup, iau în considerare şi posibilitatea ca următorul semestru sau an universitar să fie doar online. Mă gândesc încă de pe acum cum să organizez cursul de 300 de studenţi care are seminarii aplicate şi lucrul cu diferite softuri. Feedbackul şi comunicarea, lipsa concurenţei şi a reacţiilor spontane ale colegilor de grupă, oboseala în faţa calculatorului datorată timpului îndelungat de vizualizare, lipsa atenţiei şi lipsa implicării efective sunt factorii care pun probleme şi pe care ar trebui să învăţăm să îi gestionăm, desigur după ce vom rezolva cumva problema folosirii unei infrastructuri de e-learning adaptată pentru tot procesul educaţional, adică de la predare, interacţiune şi până la evaluarea obiectivă, cât mai simplu de folosit şi uşor accesibilă atât pentru profesori, cât şi pentru studenţi. Pentru că da, este o problemă şi această alegere. Dacă însăşi platforma de învăţare necesită un semestru să o învăţăm şi noi şi studenţii este într-adevăr o altă problemă”, susține prof. univ. dr. Georgeta Drulă,

Perspectiva studenților

De cealaltă parte, trei studente ale Universității din București au vorbit pentru Gândul.ro despre experimentul studiului online, menționând că își doresc să se întoarcă la normalitate, pentru că problemele de adaptare, de tehnologie, de comunicare sunt greu de depășit.

„Tehnologia nu ne-a ajutat cât ne-am fi dorit. Vorbim despre profesorii care se chinuie să deschidă un videoproiector”

În perioada stării de urgență și apoi de alertă, în care studenții și profesorii s-au întâlnit online, au existat fel de fel de dificultăți tehnice, de la problema conexiunii la internet, până la situații în care aceștia s-au dovedit a fi nefamiliarizați cu digitalizarea.

Nimeni nu a fost instruit înainte ca orele să se mute în online. S-a întâmplat brusc, unii profesori s-au documentat rapid în ceea ce privește alegerea unei platforme de întâlnire, în timp ce alții au cerut ajutorul studenților.  

Unii studenți și profesori s-au adaptat rapid noilor condiții, în timp ce alții s-au confruntat cu dificultăți. De exemplu, o studentă din Republica Moldova a pierdut conexiunea la Internet de nenumărate ori în timpul cursurilor.

„O colegă care locuiește într-un sat din Republica Moldova mi-a spus că este foarte  tristă că, încă o dată, faptul că stă în Republica Moldova nu o lasă să participe activ la cursuri, iar tehnologia, în loc să fie un factor care să faciliteze comunicarea în această perioadă, este un nod în coastă, mai ales pentru studenții care nu au norocul de a sta în inima unor orașe”, a povestit studenta Andreea Apostu.

Sistemele de evaluare n-au putut face față numărului de studenți. Profesorii au fost nevoiți să fie inventivi, să schimbe modalitatea de evaluare, renunțând la examenul scris. Proiectele și evaluările orale au luat locul celor scrise. Pe de altă parte, au existat și profesori care au plătit din buzunar pentru a le oferi studenților o modalitate performantă de evaluare.

 „În ceea ce privește evaluarea, un profesor de la noi de la facultate a cumpărat un sistem, pentru că în cel oferit de universitate studenții nu s-au putut loga. A fost nevoie de o amânare a examenului, până când profesorul a cumpărat un sistem performant, unde elevii s-au putut loga și au răspuns întrebărilor”, a povestit Irina Ciobotaru.

 „Nu ne-am adaptat în totalitate”

În ciuda voinței de a-și face profesia ca la carte, online-ul i-a îngrădit pe dascălii  în vârstă care de zeci de ani au de-a face cu tot felul de schimbări. În timp ce unii s-au adaptat rapid, alții le-au cerut ajutorul studenților.

„Vorbim despre profesorii în vârstă care se chinuie să deschidă un videoproiector la cursul din amfiteatru”, amintește Andreea care și-a povestit experiența cu acești profesori în perioada de pandemie: „O doamnă ne vorbea de pe computerul vechi, cu tub, pe care îl avea acasă și care nu făcea față cerințelor. Spunea că se blochează. Pentru că nu putea să dea share screen și să ne arate prezentarea pe care a pregătit-o, profesoara îmi trimitea pe mail fișierul și îl prezentam de pe computerul meu. O altă profesoară nu se descurca să realizeze o captură de ecran pentru a ține evidența studenților prezenți. Așa că făceam eu captură de ecran pe care o trimiteam pe mail denumită captura de ecran din data de”.

De apreciat este însă că acești profesori în vârstă, deși nu s-au putut adapta în totalitate, au cerut ajutorul și au găsit soluții pentru a le preda studenților. Pe de altă parte, au existat și profesori care nu au acceptat să intre online și au trimis cărți în format PDF pe e-mail: „Un profesor ne-a spus că nu-i place facultatea online, așa că ne trimitea câte o carte pe mail,  în fiecare săptămână. Am aflat de la colegi că nimeni nu a deschis documentele pe care ni le trimitea”,  mărturisește Andreea.   

Și comunicarea dintre colegi a suferit modificări în această perioadă. Cu siguranță pentru această generație online-ul nu este o modalitate nouă de socializare, însă grupurile de whatsapp s-au rezumat în ultima perioadă la întrebări și răspunsuri stricte: „Am observat că astăzi nu reușeam să-mi amintesc numele unei colege. În drumul către facultate ne întâlneam mai mulți, schimbam păreri, se mai legau niște amiciții. În online comunicarea a fost mult mai rigidă între colegi”, descrie Andreea situația.

Studenții „au fentat cursurile online”

O altă problemă a cursurilor online este legată de comunicare și de menținerea atenției. În timp ce profesorii vorbeau, elevii își opreau camera și microfonul și nu știa nimeni dacă ei sunt sau nu atenți la explicații. Online-ul a limitat comunicarea: fără priviri, gesturi, mimică, fără elementele nonverbale care completau cuvintele în cadrul cursurilor clasice.

De cele mai multe ori studenții „au fentat” cursurile online. În timp ce aveau camera oprită, ei realizau alte activități. Chenarul de deasupra numelui fiecărui student a fost reprezentat de un pătrat negru, în lipsa imaginii.

„Când ești la curs te poți uita în ochii oamenilor, dar când ești în online și te uiți la un calculator cu pătrățele negre și e foarte trist. Aici eșuează orice scop didactic. Nu mai este nicio conexiune”, este de părerea Andreea.

Cursurile online s-au desfășurat sub imperiul nesiguranței, al dezinteresului din parte unora și al lipsei unor reguli clare, care să prevină haosul.

„În online nu ești sigur de atenția nimănui. Mi se pare dificil ca profesorii să ne mențină atenția”, spune Irina. Studenta amintește, totuși, că întrebările și comunicarea au fost încurajate, în ciuda condițiilor: „Nu ne-a închis nimeni gura”.

În lipsa unor reguli clare, mai mulți studenți care și-au dorit să comunice pe platformele online, au creat un haos general. Mai multe microfoane pornite simultan au îngreunat înțelegerea.

„Când ne întâlneam față în față la facultate, se punea alfel accentul pe semnele de întrebare. Explicațiile erau altfel. În online, când vrei să pui o întrebare, se întâmplă să te suprapui cu alți colegi și nu se mai înțelege nimic”, explică Elena Bratu.

Studenții și-au pierdut concentrarea din cauza orelor pe care le petreceau în fața unui laptop: „Mi s-a părut obositor să stau atât de mult cu ochii în ecran”, spune Irina. Acum, studenții, apreciază altfel timpul petrecut pe drumul către facultate, pauzele încărcate de povești și de opinii, răgazul normalității.

„Suntem distrași. Nu ne-a cerut nimeni să ne deschidem camera. La un curs față în față, profesorul este sigur de prezența cel puțin fizică a studentului. Acum nu mai poți fi sigur nici de asta. Mulți colegi au intrat la curs doar pentru a figura ca prezenți în catalog. Însă nu spuneau nimic”, spune Andreea.

 Un 2021 online ar fi…

Concluzionând, un an 2021 exclusiv online ar fi dificil, obositor și ineficient, spun studentele.

„Un an 2021 online ar fi obositor, solicitant, cu performanțe și interese mai scăzute din partea studenților, mai puțin dynamic, mai dificil din punct de vedere al comunicării”

„Mi s-ar părea un an lipsit de emoție și de conexiune. Aceste două valori sunt importante pentru definirea unei cariere. Ar fi sărac de tot. De informații, de emoții… Nu am fi conectați”

„Un an 2021 online ar fi destul de dificil pentru studenți. Nu am învăța la fel de multe lucruri cum am fi învățat la cursuri”, sunt concluziile studentelor referitoare la scenariul unui an universitar online.