”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Povestea lui Lajos Kristof pare desprinsă din cărțile de povești. A început în anul 1985 la maternitatea din Reghin, Mureș, apoi în leagănele de copii din timpul comunismului. La 10 ani era pasionat de psihologie și citea pe ascuns volum după volum. A continuat cu concursuri de literatură în liceu și au urmat specializări și formări: de la public speaking, la teatru, la antreprenoriat social și debate. Astăzi Lajos este mentorul copiilor supradotați.
Tânărul cu ochi albaștri, părul până la umeri și zâmbetul larg are un țel: să înființeze un centru de mentorat în educație. Are 35 de ani, dar a trăit cât trei vieți. A fost abandonat la trei ani și a ajuns în leagănele de copii și centrele de plasament din Lugoj și Miercurea Nirajului. Aici a simțit izbitor, ani de zile, rămășițele regimului ceaușist.
„Rezidurile comunismului le-am simțit foarte puternic. Era violență, erau abuzuri.Bătaia, abuzurile și înfometarea erau la ordinea zilei în centre. Nu aveam voie să fim inteligenți, nu avea dreptul la opinie. Primeam bătaie pentru că mă ascundeam să citeas. Eram tratați inuman”, povestește Lajos.
Omul pentru care educația înseamnă viitor
Lajor crede cu tărie că educația e singura armă cu care poți lupta împotriva unei mentalități vechi. În centrele de plasament a văzut zeci de copii capabili de performanță care s-au pierdut din cauza unui sistem șubrezit până la os.
Nu îi place să se laude și se consideră un om normal. În schimb, se descrise idealist și visător. A locuit în centrele de plasament până la 26 de ani. Aici și-a dezvoltat instinctul de supraviețuitor, dar și pe cel de luptător.
Pasiunea pentru cărți
Avea 10 ani când directorul centrului l-a dus la psiholog și curiozitatea l-a împins să afle mai multe despre munca de psiholog. Aici a primit primele cărți de psihologie, de pedagogie și anatomie. Știa că era tratat precum un copil matur.
„Cu pasiunea asta te naști, e în tine. Nu cred că o descoperi, ci ai nevoie de un stimul pentru a o activa”, spune Lajos.
Nu mai înapoia cărțile de la biblioteci, citea pe furiș, iar toți banii se duceau pe cărțile pierdute: „Eram privat ca un ciudat de ceilalți, se întrebau cum să citește cărți grele. Profesoara de fizică de la liceu a spus că-și rupe diploma de BAC dacă eu ajung la facultate”, își amintește Lajos Kristof.
De la jurnalism la educația copiilor supradotați
La 14 ani se înscria în Organizația Salvați Copiii, coordona proiecte și pregătea copiii din centrele de plasament pentru olimpiade. Mergea prin școli să promoveze programele și preda în școli drepturile copilului la orele de educație civică.
Lajos avea 16 ani când Autoritatea pentru Protecția Copilului a organizat un concurs de talente:pictură, desen, literatură. A participat la faza județeană pe care a câștigat-o și a ajuns la etapa națională de la București. Știa că se va muta în Capitală cândva. Era fascinat de aglomerația urbană cu care dădea ochii pentru prima dată. La fel de mult îl fascina și lumea satului: natura, casele mici și vechi și muzeele.
La 17 ani și jumătate a început să lucreze în presa scrisă din Târgu Mureș, pe cultură și social.A terminat Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europe, a urmat un master în psihologie clinică și formări în educația copiilor supradotați, dar și în psihodramă.
Întâlnirea cu Florian Colceag
Avea aproape 22 de ani când intrat sub aripa profesorului Florian Colceag, formatorul de genii, căruia îi datorează răbdarea. Alături de el a coordonat programe pentru identificarea profilului de inteligență la copii. A creat prima revistă de specialitate în domeniul psihopedagogiei excelenței ”Revista Excelență” care a durat doar patru ani din lipsă de finanțare.
Unul dintre elevii pe care Lajos i-a sprijinit în formare va merge Oxford la matematică-informatică. Altul studiază securitatea cibernetică în Marea Britanie și o altă elevă criminologia în SUA.
Teatru pentru copii
În 2018 a format o trupă de teatru cu copii. Prima acțiune a fost școala micilor mentori, iar banii în urma biletelor vândute au mers la copiii din centrele de plasament și familiile puternic afectate de sărăcie.
Următorul pas e înființarea centrului de mentorat. A depus solicitări la mai mult instituții și își dorește să alterneze home-schollingul cu after schoolul-ul. „Asta înseamnă că niște copii care vin acolo, iau masa de prânz, pregătesc lecțiile. Dar se angajează pe proiecte de pasiune. Vrem să acoperim toate domeniile, orice domeniu”, spune Lajos.
Pentru Lajos nu există copil bogat sau sărac, ci doar copil care are nevoie de educație. „Toată lumea scrie că sunt mentorul copiilor săraci. Pentru mine nu există copil sărac sau bogat, ci copil care are nevoie de educație. Mentoratul trebuie să existe pe buzele tuturor profesorilor. Când ieși din paradgima aia conservatoare și te implici în viața copiilor. Atunci când lucrezi cu ei, le identifici problemele reale”, spune Lajos.
Schimbarea se face de la firul ierbii
Mentoratul rezolvă problema abandonului școlar, lipsa de echitate și egalitate de șanse la performanță. Avem foarte mulți copii cu deficit de atenție și tulburări în spectrul autismului. Acești copii sunt respinși de școală. Un psiholog la 300 de copii nu poate să facă față. E fals că școala ajută copilul și se implică în viața sa. Nu se implică absolut deloc. Schimbarea trebuie făcută de la vârful ierbii, spune Lajos Kristof.
În perioada pandemiei a lucrat online cu copii din toate mediile. O fundație a asigurat calculatoarele copiilor. A ales să lucreze cu ei pe partea de dezvoltare personală. A făcut campania ”Iubim Actorii” și a fost dat afară de la after schoolu-ul la care lucra.
„Copiii erau practic erau profesorii mei. Ei veneau cu teme de discuție. Am discutat inclusiv despre problemele pandemiei. Copiii supradotați nu înseamnă că sunt copiii care au rezultate foarte bune la școală. Se identifică greu. Au niște caracterisitici greu de compatibilizat cu ceilalți. Fac pe măscăricii, se plictisesc repede, au deficit de atenție, sunt justițiari și nu suportă autoritatea. Sunt foarte originali, au o personalite puternică, fac mereu greșeli în exprimare. Mintea lor e mult mai avansată decât corpul biologic. O minte de 16 ani într-un corp de opt ani nu e ușor. Li se pune etichetă sunt antisociali, nu sunt”, spune Lajos.
Dacă ar fi ministru al Educației…
La Teatrul Evreiesc de Stat a organizat spectacole caritabile cu copii. A montat Alice în Țara Minunilor si o adaptare Alice în Țara Tăciunilor, scrisă de el. În schimb, dacă ar fi ministru al Educației , primul pas ar fi să schimbe din rădăcina organigrama de funcționari publici.
„Aș digitaliza învățământul. În al doilea rând, aș face începând cu clasa a cincea, profile în funcție de abilitățiile copiilor. Aș începe de la gimnaziu. Copiii trebuie să își dezvolte abilitățiile vocaționale. În al doilea rând, aș desființa toate centrele de business în care sunt angajați oameni fără nicio pregătire. Aș responsabiliza părinții să contribuie la reforma educației și aș introduce școala pentru părinți”, spune Lajos Kristof.
În lista celor 100 de lideri ai educației
Cea mai mare realizate a fost momentul în care a fost selectat și inclus în lista celor in lista celor 100 lideri de educație în anul 2019. Nu a putut să meargă să-și ia premiul de la Dubai din cauza costurilor. Nimeni nu i-a asigurat nimeni. A încercat, dar a fost refuzat.
Recunoaște, cu timiditate, că vrea să câștige Premiul Nobel în Educație. Știe că într-o zi va reuși. În schimb, nu vreau să părăsească România. „Sunt legat de pământul ăsta. Nu știu cum e să calci pe alt tărâm”, mărturisește Lajos Kristof.
Suntem o echipă faină de specialiști în comunicare, psihologie, drept, asistență socială și consiliere vocațională care vrea să schimbe destinele sutelor de copii aflați în dificultate!
Fiindcă aici visurile copiilor devin realitate! Căutăm sponsori, susținători, poate parteneri deschiși care dețin un afterschool sau un centru educațional!