”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Andrei Șerban rămâne fidel unui principiu pe care l-a făcut public, cu mai multă vreme în urmă, considerând că regizorul este ”un fel de locțiitor al lui Dumnezeu în creație”. Și, firește, întreaga sa activitate artistică a gravitat în jurul acestui incitant principiu de viață, încă din clasa a VII-a, atunci când a regizat ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, sau clasa XI-a – când a pus în scenă ”Năpasta” și a interpretat rolul lui Ion Nebunul.
Efervescent și vizionar, Andrei Șerban a fost supranumit – în acea perioadă a începuturilor artistice – ”copilul teatrului românesc”. Tatăl său ar fi dorit ca Andrei să urmeze Literele sau Filozofia, însă pasiunea și-a spus cuvântul. A fost admis la Institutul de Teatru și Cinematografie din București, inițial alegând secția ”Actorie”. Profesorii săi, Ion Finteșteanu și Sanda Manu, au avut ”ochi” și pentru ”talentul din spatele talentului”, am putea spune, așa că l-au îndrumat pe Andrei Șerban către ”Regie”. Iar tânărul student i-a ascultat.
Așa se face că viitorul mare regizor a absolvit – în anul 1968 – Institutul de Teatru și Cinematografie din București, secția Regie, la clasa Radu Penciulescu. Din acel moment, cariera sa a cunoscut o pantă ascendentă permanentă, iar Andrei Șerban s-a poziționat – prin tot ceea ce a realizat, de-a lungul timpului, și prin numeroasele premii obținute – în compania selectă a marilor regizori ai lumii.
Andrei Șerban a oferit o definiție perfectă a teatrului, anume aceea că devine locul unde oamenii se pot vedea în oglindă, exact așa cum sunt ei. Este vorba despre viața fiecăruia, reflectată pe scenă de actorii care pot atinge ”esențialul” și oferă ”claritate” atunci când subiectul delicat ”noi înșine” este adus în discuție.
„Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viaţă, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esenţial şi mai clar decât ce putem vedea noi înşine despre noi”, afirmă Andrei Şerban.
Dar, pe lângă activitatea artistică desfășurată la superlativ, Andrei Șerban a fost și este un dascăl, iar CV-ul său vorbește de la sine despre universitățile de prestigiu care l-au primit cu brațele deschise pentru a împărtăși studenților experiența sa formidabilă – Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California din San Diego, Pittsburgh Theatre Institute and San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Training Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University – New York – sau Paris Conservatoire d”Art Dramatique.
După 27 de ani în care le-a oferit studenților puncte de reper extraordinare care aveau la bază propria experiență artistică, Andrei Șerban a decis să demisioneze de la Universitatea Columbia, iar motivele care au dus la această neașteptată ”ruptură” au fost devoalate de regizor, la sfârșitul anului trecut, în emisiunea ”Profesioniștii”, moderată de Eugenia Vodă la TVR.
După această emisiune, ceea ce a spus Andrei Șerban a fost preluat de presa de peste Ocean, iar foarte multe publicații au titrat: ”Andrei Șerban, alungat din America!”
”Puteam să fiu profesor la Columbia 100 de ani. Nu mă dădea nimeni afară. Aveam o statură de profesor emerit, pe viață ești considerat un profesor de excepție pentru că ai avut rezultate extraordinare în învățământ și în cariera ta și poți fi acolo titular pe viață. În epoca Trump, dreapta e foarte radicală, stânga e foarte radicală. Universiățile, în America, sunt – de obicei – de stânga. Columbia (n.red. – universitatea) este un fel de socialism care merge spre comunism. Spre o nouă formă de comunism. Nu exagerez… ”
Andrei Șerban
A fost o decizie-șoc luată de regizor, însă această decizie a avut ca ”fundație” temeinică însăși viața și principiile pe care și le-a asumat Andrei Șerban. Iar atunci când s-a văzut pus în fața încălcării acestor principii de viață, regizorul a preferat demisia, nu compromisul. Andrei Șerban consideră că sintagma politically correct s-a transformat într-un ”icter galben al Americii”, iar experiența pe care a trăit-o, la un moment dat, l-a determinat să creadă că se află, din nou, ”în comunism”.
”Corectitudinea politică este un fel de icter galben al Americii. Am fost chemaţi noi, profesorii de la Şcoala de Actorie, în care eu eram şeful Şcolii de Actorie, şi ni s-a spus că trebuie să facem o comisie în care să angajăm un profesor nou, pentru că cineva se pensionase şi rămânea un loc liber. (…) Ne-a spus decăneasa Şcolii de Artă că suntem prea mulţi profesori de culoare albi, prea mulţi profesori bărbaţi, heterosexuali şi este de dorit să luăm un nou cadru didactic, de preferinţă o femeie de culoare, care dacă este gay e foarte bine iar dacă este un bărbat de preferinţă să fie portorican sau de culoare”
Andrei Șerban
«Sigur nu poate fi cineva cum eşti tu, Andrei», mi s-a spus, «un bărbat care a fost căsătorit, care eşti heterosexual şi care ai copii»“, a povestit Andrei Şerban explicând faptul că ”s-a adeverit că cineva care era foarte, foarte bun, nu a fost luat şi a fost luat altcineva, care era o persoană gay, de culoare. Ăsta a fost deja un punct în care am simţit că iau o decizie contra voinţei mele şi că sunt necinstiti şi că eu sunt şeful comisiei şi că eu accept ceva pentru ca mi se spune, pentru că mi se ordonă. Mă simţeam iar în comunism”, spune regizorul Andrei Șerban.
Andrei Șerban a povestit, de altfel – fără rețineri, fără a apăsa pe o ”pedală” emoțională, ci doar insistând asupra capacității sale de a discerne și de a ”citi” un actor -, și întâmplarea care l-a determinat să demisioneze de la Universitatea Columbia.
Un băiat transsexual s-a prezentat, în timpul audițiilor, în fața lui Andrei Șerban, spunându-i acestuia că a pregătit ”monologul Julietei” din piesa ”Romeo și Julieta”. Iar reputatul regizor și profesor român, pornind de la premisa că ”Julieta, o fată de 14 ani, este puritatea întrichipată”, mărturisește că nu l-a putut ”vedea” pe respectivul transsexual în acel rol. L-a întrebat dacă nu ar dori să interpreteze un alt rol, iar acesta s-a simțit… lezat.
”Ei bine, într-o audiţie vine un transsexual, un băiat care s-a transformat, a decis să fie ea. Şi-i spun – ce ai pregătit. Am pregătit monologul Julietei. Monologul Julietei, în monologul Julietei este Julieta care este o fată de 14 ani, puritatea întruchipată, care este absolut imposibil pentru mine să cred că acest băiat care a devenit fată acum poate să fie Julieta. Putea să încerce alte scene, alte roluri … şi i-am spus – altceva nu vrei decât Julieta?”
Andrei Șerban
Andrei Șerban consideră că a luat decizia de a demisiona de la Universitatea Columbia pentru că nu a putut fi ”necinstit” cu el însuși. Regretat de studenți, regizorul spune că – deși blamat de alți membri ai comisiei respective – nu ar fi putut lucra niciodată cu acel ”băiat care a devenit fată ca Julieta”.
Și, bineînțeles, atitudinea sa nu face altceva decât să ridice semne de întrebare firești tocmai în legătură cu sintagma politically correct, cea care pune în plan secund profesionalismul și nu face altceva decât să ”argumenteze” o tristă imagine de ansamblu.
”Zice – nu, vă deranjează? Imediat s-a simţit că este … Nu mă deranjează, zic, dar nu ştiu cum pot să cred că poţi să fii Julieta. Zice, «pot să încep monologul?». Zic, «evident că da». L-a încercat, a făcut, după care restul comisiei, care era lângă mine după ce el a ieşit, au început să mă blameze de ce nu pot eu să cred că el poate să fie Julieta. Pentru că nu pot să cred, nu pot să cred că el poate fi Julieta şi nu pot să cred că dacă el vine student la Columbia eu voi putea să lucrez cu acest băiat care a devenit fată trei ani de zile ca Julieta, nu pot, eu sunt necinstit faţă de mine însumi dacă fac asta. Mi-am oferit demisia şi am plecat. Mi-a părut rău pentru că toţi studenţii au lăcrimat, studenţi pe care îi aveam de doi ani de zile“, a mai spus Andrei Şerban în timpul emisiunii ”Profesioniştii” de la TVR.
Andrei Șerban a fost recompensat cu numeroase premii distincții, de-a lungul impresionantei sale cariere, printre acestea putând fi menționate Premiul Best Performance (cu piesa „Șeful sectorului suflete”, scrisă de Alexandru Mirodan, cu ocazia Festivalului Internațional Studențesc de la Zagreb – în 1965), Obie Awards ori Tony Award. A obținut Premii la Festivalurile de la Avignon, Shiraz și Belgrad, în anul 1977 a fost nominalizat la premiile „Tony” pentru spectacolul „Livada cu Vișini”, după textul lui Anton Cehov, și cu Meryl Streep, în rolul „Duniașa”, iar în 1999 a fost laureat cu premiul Societății Regizorilor de Teatru și Coreografilor „George Abbott”, pentru impactul major avut în teatru în ultimii 20 de ani.
„Fiecare trăim zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, ajustări şi compromisuri pe de altă parte. Noi azi ne tragem de şireturi cu Dumnezeu, Hamlet însă nu îndrăznea să se bată pe umăr cu Tatăl Său”
Andrei Șerban
În decembrie 2008, Andrei Șerban a primit Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce, la Paris, distincția fiindu-i înmânată cu ocazia prezentării spectacolului „Spovedanie la Tanacu” în capitala Franței. Tototdată, a fost onorat cu trei titluri de Doctor Honoris Causa, printre acestea aflându-se cel acordat de Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (26 octombrie 2012) și cel al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
”În timpul izolării impuse mi-am dat seama că nu doar noi, cei care îl practicăm, avem nevoie de teatru, ci şi invers. El are nevoie să-l servim cu o energie care depăşeşte obişnuinţa, cu o altă atitudine decât aceea care ne împinge să-l alegem din motive personale, pentru că suntem nefericiţi în viaţă, în timp ce pe scenă ne simţim mai bine, sau din dorinţa de a ne perfecţiona pentru a fi apreciaţi, pentru a obţine glorie şi o situaţie avantajoasă. Cum am putea să devenim disponibili pentru a servi arta mai mult decât pe noi înşine?”, spune Andrei Șerban, potrivit agenda.liternet.ro.