EXCLUSIV. Interviu cu Petruța Petre, scriitor și profesor de limba și literatura română: “Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins”

Petruța Petre este una dintre acele persoane care vorbește despre tot ceea ce face cu o pasiune de-a dreptul molipsitoare. Se simte bine când spune că este profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială nr. 1 Târgușor din județul Constanța. După cum ea însăși spune,  acela este exact locul unde vrea să fie: alături de copii și de cărți, iar acest fapt o definește ca persoană. Așa a luat naștere și cartea pentru copii, din dorința de-a aduce copilului de azi personaje actuale, personaje cu care să rezoneze și în compania cărora ei să se simtă bine: ”Sunt doar un om în marea lui trecere pe pământ sau cum spunea scriitorul Cosmin Ștefănescu „suntem praf de stele, cântec sideral și scânteie de divin”, cred că asta contruiește omul care sunt. Nu mă raportez la bani, la premii, la nimic ce ține de material atunci când vorbesc despre mine. Sunt mamă, acesta fiind tot un dar divin, sunt soție și cercul se închide – sunt om”.

Gândul: Bună, Petruța! Mulțumim pentru interviu!

Petruța Petre:  Mulțumesc că v-ați oprit asupra mea! Încă mirarea nu-mi dă pace și obișnuiesc să spun ceea ce simt și gândesc. A fost o bucurie pentru mine să aflu că voi acorda acest interviu. Mi-e greu să ies din carapace și consider că este o provocare pentru mine.

Gândul: Sunt voci , încă neoficiale, care ne promit o vară “incendiară”, una a minților încinse.  Se zvonește că cei din Ministerul Învățământului se gândesc la schimbări în ceea ce privește programa școlară.

Petruța Petre: Programa școlară a devenit în ultimul timp un nod gordian. Aștept și eu cu nerăbdare să văd aceste schimbări și mai mult aștept Programa pentru evaluare națională a generației 2020-2021 care a fost generația pilot, să nu spun generația de sacrificiu. E trist, când începi anul școlar fără manuale, încă mă încearcă sentimentul de empatie. Copiii nu au nicio vină că lucrurile se mișcă prea încet sau mai lent decât trece timpul. Dar vis-a-vis de programa școlară, mi-aș dori un accent mai mare pe lectură, pe dezvoltarea imaginației, pe liberatea de exprimare creativă. Asta se vrea, acesta este obiectivul, doar că sunt multe alte conținuturi de parcurs încât …timpul ne limitează. Eu sper că lucrurile se vor aranja frumos, cred în oameni, cred în copii. Ei au o putere de adaptare infinită și ne-au demonstrat în condițiile de pandemie acest lucru. Pe mine m-au impresionat și aș vrea să-i felicit pe toți. Avem copii minunați și cred cu convingere că ei vor clădi viitorul.

Gândul: Este vizibil, ba mai mult simțim cu toții, profesori, elevi și părinți deopotrivă, că sistemul românesc de învățământ este învechit și nu mai corespunde prezentului, căci despre viitor nici nu ne putem pronunța. În calitate de profesor de limba și literatura română, ne poți spune exemplificând, ce ai păstra și ce ai adăuga de exemplu la materia de clasele V-VIII, unde ai și experiență, dar și expertiză.

Petruța Petre: Este adevărat că avem un sistem de învățământ învechit, dar nu putem spune că este eronat. Sunt multe lucruri solide în acest sistem tradițional, dovadă rezultatele bune și foarte bune ale elevilor noștri în lume. Marea noastră problemă este, nu generalizez, baza materială. Educația modernă presupune o bună dotare a școlilor. Profesorii sunt oameni dedicați, își procură materiale singuri, caută resurse, dar este greu și nu reușesc mereu. O oră de curs presupune multă muncă în spate, începând de la scenariul didactic și până la pregătirea materialelor. Motiv pentru care profesorul alternează predarea prin metode moderne cu cea tradițională. Crede-ți-mă, este eficient așa!

Noile Programe școlare au adus au suflu proaspăt, s-a vrut o schimbare, dar care nu a reușit în totalitate. Din anul școlar 2017-2018 ne adaptăm și noi la aceste Programe școlare. Poate, așa cum am mai spus, aș fi dorit fie mai puține conținuturi, mai multă libertate de alegere, poate mi-aș fi dorit ca manualele să arate altfel. Fiecare profesor are viziunea proprie și își dă seama de plusuri și minusuri în momentul predării. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, avem posibilitatea să transmitem elevilor același conținut prin multe metode și-atunci nu ar trebui să fie o problemă atât de mare. Au fost câteva schimbări majore în programă față de ceea ce era, de exemplu: verbul la clasa a V-a, se predă doar modul indicativ ca mod predicativ și modurile nepersonale care ajută la contruirea timpurilor. Mi-a fost greu să mă adaptez la acesta schimbare, recunosc. A trebuit să vorbesc despre verb la modul general și despre existența tuturor modurilor. La substantiv avem o schimbare majoră: cazurile se studiază în clasa a VI-a, nu în clasa a V-a așa cum eram obișnuiți. Programa școlară o putem adapta la nevoile elevilor noștri cu puțin tact pedagogic, permite acest lucru. Dacă ar fi să spun ce mă nemulțumește pe mine, în calitate de profesor de limba și literatura română, deși sunt o persoană pozitivă și nu caut greșelile altora, sunt textele din literatura universală.

Aș fi preferat în manuale texte din literatura noastră, iar textele din operele autorilor străini să fie recomandate ca texte auxiliare. Este un punct de vedere, nu o notă critică.

Gândul: Crezi că profesorii pot convinge un copil să citească?

Petruța Petre: De ce ar trebui să-l convingem? De ce nu-l lăsăm pe el să decidă? Știu, mulți nu înțeleg rostul acestor întrebări. Atunci când în enunț apare verbul „trebuie” există o respingere din partea elevului. „Toți oamenii mari au fost cândva copii. Dar puțini dintre ei îşi mai aduc aminte.” Micul prinț – Antoine de Saint-Exupéry. De ce nu ne întoarcem un pic la copilărie? De ce vrem să face acum lucrurile exact așa cum nu ne-am plăcut nouă atunci? Și revenind pe traseul întrebării, aș vrea să spun că am încercat și eu multe metode, am întocmit liste de lectură din literatura noastră, din literatura universală bazându-mă pe preferințele mele sau pe preferințele elevilor din alte generații. Dar nu funcționează așa! Am încercat tot felul de metode: recomandarea unei cărți, trezirea interesului printr-o scrurtă povestire, relatarea începutului, anticiparea conținutului plecând de la titlul cărții, ghicirea personajelor raportându-se la copertă. Nu funcționează! Nu există o regulă general valabilă. Apoi am schimbat strategia complet, m-am pus exact în locul lor și m-am gândit ce aș vrea eu să citesc, care ar fi preferința mea acum. Așa că le-am recomandat câteva cărți, nu mai mult de 10, cărți foarte subțiri, cu o acțiune rapidă, amuzante astfel încât să-i țină captivi între file. Am cumpărat cărțile și le-am lăsat în clasă câteva zile. Deja începuseră să citească, deja povesteau despre ceea ce citeau…lectura reușise să-i “contamineze”. Este minunat, când constat că acest lucru deja se perpetuează! Noi, profesorii, avem responsabilitatea de a aprinde în sufletul copiilor o scânteie, măcar atât. Ce urmează ține de ei, aceeași care vor avea grijă să întrețină focul. Îmi place să cred asta, îmi place să le acord încredere deplină și libertate de alegere. Orice citesc este bine. Aceeași lectură trecută prin filtrul lor este diferită. Cred că a venit timpul să acceptăm acest lucru. “Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins.” spunea Plutarh, iar acest citat a devenit pentru mine o modalitate de a lucra eficient cu elevii.

Obișnuiesc să le spun elevilor mei că o poezie pe zi face minuni în sensul că le dezvoltă sensibilitatea, vocabularul și îi ajută să pătrundă în esența lucrurilor. Să vadă dincolo de ceea se vede cu ochiul liber. Și a dat rezulat, cei cu un simț artistic aparte au experimentat din proprie inițiativă și eu m-am bucurat citindu-le scrierile pline de sensibilitate. Elevii noștri citesc ce le  place, tânara generație se apleacă tot mai mult către lectură. Este un lucru bun .

Gândul: Să înțeleg că necesitatea introducerii unei ore sau a mai multor ore de lectură este absolut necesar? Sau mai degrabă, ar putea fi și aceasta o soluție spre o mai mare dechidere?

Petruța Petre: Ar putea fi o soluție. Am câștiga timp valoros pe care să-l folosim citind împreună cu elevii noștri la școală. Și acest timp ne poate oferi multiple variante de utilizare în scopuri creative. Da, se pare că și aici, tot de timp avem nevoie.

Gândul: Uneori, mă gândesc –  de ce nu împrumutăm practici sănătoase din alte sisteme de învățământ mai bune, mai actuale, în detrimentul celor “nefolositoare”. Mă refer aici la prezența scriitorului de literatură pentru copiii, cel puțin o dată pe lună, în mijlocul copiilor.

Petruța Petre:  Da, exact la acest aspect mă gândeam când vorbeam despre sistemul de învățământ tradițional, nu tot ce împrumutăm de afară se pliază pe nevoile noastre, pe felul în care noi suntem ca popor. Ar fi așa frumos să păstrăm ceea ce avem bun în învățământul tradițional și să aducem tot timpul câte ceva valoros. Sunt sigură că avem resurse intelectuale nefolosite încă, sunt sigură că avem oameni valoroși în această țară. Întâlnirea cu scriitorii, sigur ar fi benefică pentru copii. În acest mod, ei ar putea să călătorească, fără mijloc de transport, direct în miezul poveștilor și să afle lucruri interesante despre personaje, acțiune, narator, într-un climat relaxat, pe care vor putea să le folosească cu ușurință apoi la școală în scrierile lor, validate de ei. Vor înțelege lucrurile mult mai bine, mult mai ușor în acest format. Vor accepta asimilarea cunoștințelor în mod agreabil și nu obligatoriu, vor deveni mai deschiși la nou, iar receptivitatea în mod cert le va crește odată cu interesul.

Gândul: Vreau să te mai întreb ceva. Există în programă, compunerea imaginativă. Cum se descurcă copiii?

Petruța Petre: Avem posibilitatea de a face acest lucru. Programa permite acest aspect prin competanța specifică pe care o conține – redactarea textului scris de diverse tipuri. De altfel pe asta se bazează noua Programă apărută în 2017, februarie, și pusă în aplicare în anul școlar 2017-2018 doar cu generația de clasa a V-a de atunci, apoi ușor, ușor cu generațiile următoare. S-a schimbat analiza textului, s-a schimbat viziunea asupra conținutului, accentul punându-se mai mult pe creativitate. Este drept că nu putem renunța la gramatică, ortografie, caligrafie, toate acestea compun omul, definesc persoana de mai târziu.

Gândul: În plus, constatăm că există așa ca un fel de aversiune față de scriitorii clasici? Apreciezi o normalitate asta sau mai degrabă un fel de moft? Adică, preferăm un clasic străin, dar nu pe cel român. Preferăm să citim despre drumurile de țară din Franța, dar nu despre osiile carului tras de boi ce se afundă în ogor.

Petruța Petre: De ce oare ne este rușine cu ceea ce am fost și suntem? Da, am observat că se preferă autorii străini, nu cunosc motivele, dar consider că avem oameni valoroși în literatura noastră și că nu trebuie să ne simțim vulnerabili citind despre carul cu boi, despre sărăcie, despre efectele stresului la noi și multe altele. Se întâmplă peste tot și bune și rele. Fiecare carte este o călătorie într-o lume, dar și o călătorie interioară, o îmbogățire a spiritului. „Cărţile ne învaţă, dar nu ne conduc.”, spunea Victor Eftimiu. Așa că ar fi bine să privim cartea ca pe un exercițiu de învățare. Știți ce mi se pare ciudat? Că ceilați nu preferă autorii străini, devorează la propriu orice roman nou și nici nu apare bine pe piață că este bestseller cu o mulțime de recomandări ceea ce îl face foarte dorit și foarte comercial. În asta constă succesul, pe de o parte, și aprecirea culturii naționale, pe de altă parte.

Clasicii atât de discutați au lăsat în urma lor o operă monumentală, care este încă temelie pentru ceea ce se construiește azi în literatura noastră. Eu consider că ar trebui să fim mai toleranți, să apreciem mai mult ceea ce avem, să ne oferim credibilitate și valoare nouă ca popor.

Gândul: Petruța, care este diferența dintre un copil care citește și altul care nu deschide o carte decât “obligat” de profesor?

Petruța Petre: Plec de la premisa că fiecare copil e diferit și special deopotrivă. Diferența aceasta este vizibilă în comunicare, în scris, în dorința copilului de a participa la conversație. Am observat în timp copii care s-au realizat frumos în viață, au evoluat frumos, s-au maturizat și au devenit oameni frumoși sufletește, cu toate că nu au citit prea mult la momentul copilăriei. Nu aș putea să judec pe nimeni. Sunt copii care nu au în casă o bibliotecă, un colțișor cu cărți și din nefericire, în astfel de familii nici adulții nu citesc. Cum să citească? Se adaptează la mediul lor. Sunt multe de spus aici, important este să nu privim lucrurile la suprafață și să nu generalizăm.

Gândul: Mai mult, există și o discrepanță clară între telefon și carte, chiar în familie.

Petruța Petre: Puneam mai sus retoric întrebarea: Cum să citească? Acum am și răspunsul. Copiii imită ceea ce văd la adulți, dar adulții nu cred asta. Ei ar vrea să-i robotizeze cumva pe copii și să facă ce le spun. Ar fi atât de simplu să se stabilească în familie un interval în care să se desfășoare activități culturale. Mi-amintesc cum era în copilăria mea, în condițiile acelea prăfuite și secetoase. Imaginea încă îmi este vie pe retină. La noi în casă, cititul era o practică absolut normală, ce făcea parte din viața noastră de zi cu zi. La amiază, mama ne cerea să ne odihnim, iar înainte de o oră de somn, noi sau ea, pe rând, citeam câteva pagini. Acum deschiderea către lumea virtuală ne-a răpit timpul, ne-a răpit familia, ne-a răpit apropierea. Simt că asta lipsește din relația părinte-copil. Să le oferim încredere și posibilitatea de a alege oferindu-le opțiuni cât mai diversificate, să renunțăm la constrângere, să renunțăm cuvântul  ”trebuie.” Aș putea să vorbesc la infinit despre frumusețea sufletească a copilului, despre felul în care el vede lumea. Adulții nu acceptă ideea că ei vor avea alte valori, bune, alese de ei. Lumea se schimbă continuu, și noi odată cu ea.

Gândul: Sunt mulți alți profesori de limba română care au cu adevărat multe probleme cu copiii, atunci când vine vorba despre vocabular sau exprimare. Și asta din cauză că, deși limbile străine sunt necesare tuturor, limba engleză începe să capete teren în fața limbii române. Ba mai mult, se pare că multor elevi le este mai ușor să se exprime în engleză decât în propria limba națională.

Petruța Petre: Așa este, cumva s-a adus limbajul virtual în ora de limba română. Acest aspect am reușit să-l corectez în timpul pandemiei. Bine, la școală nu-mi ridica probleme! Dar când ne-am mutat în virtual, pe aplicații și platforme, elevii scriau exact așa cum vorbeau între ei. Le-am explicat foarte simplu că ora noastră este exact ca la școală și ne vom comporta la fel evitând prescurtările inutile și amestecul de limbi. Chiar se corectau între ei și a fost bine: „doamna nu acceptă să scrii „ok”, scrie „bine” ”! Nu este nimic imposibil, atunci când ne dorim un lucru. Se poate face, se poate rezolva totul cu simplitate, calm și dedicare.

Gândul: Am să te rog, apropo de limba engleză, să ne spui câte ceva despre seria publicată la Libris, Întâmplări cu puști, în care tu ai reușit într-o manieră absolut prietenoasă, să abordezi acest subiect atât de delicat până la urmă. Și asta pentru că, dacă refuzi să îți vorbești de multe ori limba, înseamnă că undeva avem cel puțin o problemă.

Petruța Petre: Seria pentru copii Întâmplări cu puști cuprinde 3 volume, în total sunt 30 de povești amuzante și pline de învățături. Se știe că avem nevoie de lectură. Copiii noștri „trebuie” să citească. Insistăm atât de mult pe aspectul acesta. Doar că ei au alte nevoi acum, trăiesc în altă lume. Ei au acum alte repere, se raportează la alte valori. Au nevoie de cărți potrivite vremurilor pe care trăiesc. Volumul I dedutează cu expresia la școală chiar e cool, tocmai pentru a-l aduce pe copil în universul lui.

Ce aduce nou această carte? Personaje amuzante, întâmplări frumoase din mediul școlar, vocabular explicativ, propuneri de lectură. Copilul își petrece timpul liber într-un mod plăcut, își îmbogățește vocabularul și primește și recomandări de lecturi. Finalul cărții este interactiv, oferă cititorului posibilitatea de reflecție.

Narațiunea este subiectivă, ceea ce-l ajută pe copil să dezvolte empatie și să spună „chiar așa mi s-a întâmplat și mie”. Acesta este scopul unei cărți, după ce ai citit-o să simți că ceva s-a transformat în tine. Eu cred că cel mai important este să-i lăsăm pe copii să fie fericiți, asta e tot ce contează! Dacă vom reuși să-i învățăm asta, cu siguranță lumea de mâine va fi mai bună.

Cartea Întâmplări cu puști se adresează copiilor cu vârsta de la 8 ani până la 13 chiar 14 ani, dar poate fi la fel de utilă și părinților. Sunt, poate, amintirile copilului contemporan, care are astăzi alte preocupări și la școală și în timpul liber, sunt întâmplări în care fiecare copil se regăsește. De asemenea, cartea se vrea a fi și un dicționar la îndemâna copiilor. Toate cuvintele noi sunt imediat explicate sau folosite într-un context din care să reiasă înțelesul. În felul acesta copilul înțelege mai ușor, memorează neologismul și-l introduce în vocabularul personal. Personajele cărții mele sunt doi copii din clasa a V-a care trăiesc din plin copilăria așa cum este ea cu bune și cu rele, cu note mari și mai mici, cu bucurii și dezamăgiri.

Eu am încercat și o lecție de psihologie în cartea mea, atât pentru copii, cât și pentru părinți: să-i învățăm pe copii să fie buni, empatici, fericiți. Notele nu sunt o dramă. Totul se rezolvă în viață cu bunătate, cu tact și cu perseverență.

Cei doi puști, Mircea și Ionuț, îi învață pe copii să trăiască frumos, să se bucure, să scape de frustrări, să-și învingă teama și timiditatea. Mottoul lor este: totul se termină cu bine!

Gândul:  Petruța, vreau să îți mulțumesc pentru timpul acordat și sper să avem ocazia să facem mai multe, să ne povestești și despre alte lucruri dragi ție, cum ar fi poezia scrisă de tine și nu numai.

Petruța Petre:  Vă mulțumesc și eu pentru oportunitatea de a vorbi deschis despre lucruri importante din viața școlii, din viața noastră. Educația se face continuu. Am să închei cu o poezie, un îndemn adresat omului, așa cum îmi place mie să motivez spunând ești pe drumul bun atunci când te simți împăcat. Cititorilor le mulțumesc pentru răbdarea cu care pargurg cele scrise și le doresc zile frumoase, cu soare în suflet și lumină în gânduri!

 Sfat

Zâmbește, ești pe drumul bun!
Chiar dacă nu-nțelegi acum
Mergi înainte și nu dispera
Și niciun pas făcut nu-l regreta.

De-ai suferit și crezi că nu mai poți
În marea cea de oameni să înoți
Rică-ți fruntea către cer ușor
Și-ai să primești de-acolo ajutor.

Hai, nu fi trist, nu are niciun rost!
Să te gândești mereu la ce-ar fi fost
E viața noastră efemeră un mister
Fii bun și generos, atât îți cer!