”Spionajul şi contraspionajul – un fel de joc de-a hoţii şi vardiştii, în care primii trebuie să acţioneze pe teren primejdios fără a fi reperaţi şi prinşi, iar cei din urmă trebuie să se ascundă, să supravegheze, să spioneze, să asculte, să consulte fişierele”, scria Gerard Desmaretz în Totul despre spionaj (2002). În contextul global actual, Europa se află sub un asediu constant declanșat de serviciile de informații rusești, iar ”jocul” devine din ce în ce mai îngrijorător.
La un interval de câteva săptămâni, în Europa sunt deconspirate noi exemple ale atacurilor lansate de serviciile de informații ruse împotriva țărilor europene. În acest sens, ultimul exemplu vine din Austria, cu verdictul curții pentru colonelul austriac în rezervă Martin Moeller. Acesta a fost acuzat de activități de spionaj împotriva propriei țări în numele GRU-ului rus, Direcția Principală de Informații.
Un juriu din Salzburg l-a găsit vinovat pe colonelul în rezervă de furnizarea de secrete de stat, mai precis, ”desfășurarea unei operațiuni secrete împotriva Austriei, trădarea secretelor de stat și infracțiunea de furnizare deliberată de secrete militare”. Potrivit acuzării, ”inculpatul a furnizat secrete militare Rusiei din 1992 până în septembrie 2018, în schimbul sumei de 280.000 de euro”.
Serviciile de informații din Rusia atacă țările europene pe toate fronturile: militar, politic, economic și diplomatic. În cazul Austriei, serviciile de informații ruse au interferat atât în procesul electoral austriac – prin spargerea sistemului informatic al partidului politic condus de Cancelarul Sebastian Kurz – cât și în politica externă a Austriei, prin spargerea sistemului informatic al Ministerului Afacerilor Externe.
Rusia nu lasă garda joc și spionează agresiv Austria, recrutând cetățeni și spioni, așa cum a dovedit-o recent cazul Moeller, dar și cazul unui ofițer al BVT-ului austriac (Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei şi Contraterorism), identificat în mass-media ca ”Dl. O”.
Condamnarea lui Moeller de către autoritățile din Austria reprezintă, într-un astfel de context alarmant, un binevenit pas înainte în eforturile din ce în ce mai mari ale Europei de a combate ostilitatea serviciilor de informații din Rusia. Totuși, sunt necesare mult mai multe demersuri în acest sens. Dar verdictul condamnării demonstrează, indubitabil, că Austria se alătură acum comunității europene tot mai extinse, angajate în combaterea agresivității ruse, și nu va mai rămâne indiferentă în numele ”neutralității”.
Politica neutralității nu ar trebui să ducă la pasivitate și chiar și statele neutre pot și trebuie să se apere singure de imixtiunile Federației Ruse.
Bineînțeles că Austria nu este singurul stat european care opune rezistență împotriva agresiunii permanente a Rusiei; este doar cel mai recent exemplu dintr-o lungă serie. Unii dintre vecinii Austriei, mult mai vulnerabili economic față de Rusia decât Austria, au găsit – totuși – voința de a combate tentativele Rusiei de a derula activități similare pe teritoriile lor.
Exemple recente includ expulzarea de către Bulgaria a unui ofițer GRU la sfârșitul lui octombrie 2019, expulzarea de către Slovacia a unui ofițer GRU în noiembrie 2018, și chiar Serbia – un aliat de încredere al Rusiei – a expulzat un ofițer GRU în 2019. În cazul Bulgariei, amabasada rusă și-a manifestat iritarea, pe pagina de Facebook, precizând că decizia ”nu răspunde spiritului tradiţional constructiv al relaţiilor între cele două ţări”, iar ambasada SUA a etichetat Bulgaria drept ”un aliat puternic NATO şi partener al Uniunii Europene, care are un drept inalienabil de a-şi apăra viitorul”.
Frecvența acestor evenimente demonstrează, indiscutabil, cât de extinsă și de intensă este agresivitatea spionajului rus împotriva Europei.