Puțin sub 500 de români vindecați de COVID-19, respectiv aproape 2% din total, au donat sânge pentru ca plasma convalescentă să fie folosită pentru tratatarea bolnavilor, arată datele Institutului Național de Sănătate Publică, obținute de Libertatea. În timp ce resposansabilii citați invocă faptul că cei vindecați sunt reticenți să doneze, directorul executiv al companiei care a doanat statului român aparatele de plasmafareză reclamă în replică lipsa de implicare a autorităților în promovarea procedurii.
Conform datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Hematologie Transfuzională, pentru Libertatea, în perioada 28 aprilie – 30 iulie, 486 din totalul de 27.007 de pacienți vindecați de conornavirus au acceptat să doneze sânge, respectiv plasmă convalescentă pentru tratarea celor aflați în tratament în spitale.
Administrarea e plasmă convalescentă este un tratament care dă rezultate, conform studiilor internaționale, pentru că în România nu sunt disponibile date oficiale privind rata de vindecare a pacienților în urma acestei proceduri. Și asta, deși statul se angajase, la semnarea protocolului prin care i s-au donat aparatele de plasmafareză, să facă public un registru al donatorilor și al receptorilor. Mai mult, Ministerul Sănătății nu a răspuns solicitării Gândul, transmisă la jumătatea lunii iunie, privind rezultatul aplicării acestei terapii în România.
„Au fost recoltate, în total, 886 de unități de plasmă, fiind distribuite 419 de unități pentru pacienții critici din cele 26 de spitale COVID din întreaga țară”, a comunicat INHT pentru Libertatea. Aproximativ un sfert din cei care au donat sânge, 129 de persoane, sunt din București Potrivit reprezentanților Institutului, nu a existat o cerere mai mare pentru o anumită grupă de sânge, numărul de solicitări fiind proporțională pe frecvența grupelor sanguine în populație.
Potrivit directorului Centrului de Transfuzii din București, doctorul Doina Goșa, pacienții vindecați se lasă greu convinși să vină să doneze. „Se lasă foarte greu convinși să vină să doneze. Majoritatea dintre cei vindecați reclamă oboseală, lipsă de putere chiar și după trei săptămâni de la negativizare, momentul optim de recoltare a plasmei deoarece atunci au titriul cel mai mare de anticorpi COVID”, a detaliat Doina Goșa.
Mai mult, în perioada vidului legislativ privind măsurile de internare, izolare și carantinare, responsabilii centrului au oprit recoltarea, a spus Goșa.
„Da, sunt mulți. Din cauza haosului din acele săptămâni de vid legislativ, în care mulți infectați s-au externat și după două zile sau chiar au refuzat să se interneze noi am oprit recoltarea…”, a spus Doina Goșa referitor la un număr de 4.000 de oameni care nu au fost sunați. La întrebarea „De ce?”, directorul centrului din București a răspuns: „Pentru că ne-a fost frică ca nu cumva să intre la noi o persoană pozitivă să doneze chiar și sânge și să riscăm să ne contaminăm personalul. Nu suntem mulți și dacă ne îmbolnăvim și noi centrul nu ar mai putea distribui nimic către spitale, către pacienții a căror viață depinde de produsele noastre”.
„Scandalos!”, a comentat directorul companiei donatoare de aparate de pasmafareză, după publicarea materialului din Libertatea.
Florin Hozoc, fondator si director executiv al grupului de firme Life Solutions, format din Besmax Pharma Distribution SRL (distributie de medicamente), Besmax Life Solutions (banca de celule stem) si Besmax Hospital Solutions SRL, reclamă lipsa de implicare a autorităților.
„Interviul ne arată clar că lipsa unor campanii de informare cu privire la donarea de plasmă și, în general, lipsa de implicare din partea autoritatilor, este principala cauză pentru care mulți dintre cei vindecati nu ajung să doneze. Culmea este că, în aceste condiții, reprezentanții sistemului de transfuzie dau vina tot pe populație că nu donează suficient”; a comentat Hozoc, într-o postare pe Facebook.
„Realitatea este că statul român, deși prin lege are monopolul colectării de plasmă, dovedește în fiecare zi că este incapabil să organizeze această activitate. Oamenii mor în terapie intensivă pentru că statul nu știe și nici nu vrea să învețe să facă lucrurile cum trebuie!”, a conchis Hozoc.