După ce au jucat hochei, la Soci, în luna februarie a acestui an, Aleksandr Lukaşenko – președintele Belarusului – și Vladimir Putin, liderul de la Kremlin și ”partener strategic” au devenit, dintr-o dată, ”adversari”. Cel puțin declarativ, tensiunea a crescut exponențial după ce Aleksandr Lukaşenko a acuzat Rusia că dorește să pună la cale o ”revoluție” în Belarus, iar asta se întâmpla cu doar câteva zile de alegerile prezidențiale pe care Lukaşenko le-a și câștigat.
Presa internațională a oferit informații despre arestarea a 33 de agenți ai unor firme de securitate rusești, sosiți la Minsk din Moscova, cu mai puțin de două săptămâni înainte de scrutinul prezidențial. Mercenarii ruși – inclusiv cei din Compania Militară Privată Wagner, conduși de oligarhul rus Yevgeny Prigozhin (n.red. – om de afaceri rus, prieten declarat al lui Vladimir Putin și supranumit ”bucătarul lui Putin”) – au încălcat în mod repetat suveranitatea altor state, ”făcând uz de violență în îndeplinirea obiectivelor meschine ale Rusei și batjocorind normele legale internaționale, îndeosebi în Ucraina”.
Autoritățile din Belarus i-au acuzat pe cei reținuți, fără menajamente, de ”pregătirea unor acţiuni teroriste”. Însă Rusia a etichetat declarațiile președintelui din Belarus ca fiind ”emoționale”, spunând că agenţii respectivi se îndreptau, de fapt, spre o altă ţară, Belarus fiind doar un teritoriu de tranzit, astfel că nu intenţionau să se implice în afacerile interne din Belarus.
Numai că Aleksandr Lukaşenko a plusat, prezentând drept „minciuni” afirmaţiile sosite de la Kremlin. Potrivit Reuters, președintele Belarusului a dezvăluit că agenţii arestaţi au și recunoscut, de altfel, că ”li s-a cerut să ajungă în Belarus şi să aştepte noi ordine”.
Aleksandr Agafonov, şeful grupului de anchetă ce analizează cazul, a declarat vineri noapte că bărbaţii nu aveau de gând să zboare mai departe la Istanbul.
Potrivit Agerpres, Agafonov a declarat la canalul ONT TV din Minsk că „relatările lor (n.red. – ale mercenarilor arestați) sunt contradictorii” în ceea ce privește scopul prezenței lor în Belarus.
Agafonov a fost citat declarând că 11 dintre bărbaţii arestaţi plănuiau să zboare în Venezuela, 15 – în Turcia, doi – în Cuba şi unul în Siria. Un altul a spus că nu-şi cunoştea destinaţia, în timp ce trei au refuzat să dea vreo declaraţie.
Șeful grupului de anchetă a mai spus că biletele de avion spre Istanbul nu sunt altceva decât „alibiuri”. Reacția Kremlinului s-a încadrat într-un scenariu previzibil, oficialitățile de la Moscova negând orice legătură între cei 33 de mercenari arestați la Minsk și opoziția din Belarus.
Sosirea celor 33 de paramilitari ruși la Minsk, chiar înaintea alegerilor, ridică – firește – unele semne de întrebare la care Kremlinul evită să răspundă. Potrivit analiștilor, poate fi vorba despre un ”mesaj” pe care Vladimir Putin îl trimite lui Aleksandr Lukaşenko, însă nimeni din guvernul rus nu își asumă autorizarea respectivei misiuni.
Rusia pretinde că este ”partenerul strategic” al Belarusului, însă i-a amenințat în mod repetat independența, iar analiștii întreabă care sunt acțiunile concrete prin care Rusia a ajutat, de-a lungul timpului, Belarusul. Iată, punctual, semnele de întrebare-cheie la care Rusia refuză să răspundă.
Bineînțeles, o altă întrebare foarte importantă în context se referă la ”traiectoria” politică adoptată, pe termen lung, de Belarus. Va încerca președintele Aleksandr Lukaşenko să realizeze o conexiune mai strânsă cu Europa și valorile europene sau va fi mai bine ofertat de o Rusie care joacă, de mult timp, cartea manipulării?