Avocatul Adrian Cuculis a dezbătut, la GÂNDUL LIVE, cazul preotului care s-a certat cu familia unui decedat, chiar la înmormântare, ajungând în atenția mass media. „Și eu am trecut printr-o asemenea experiență”, a mărturisit Cuculis.
„Situația asta nu e unică. Și eu am trecut printr-o experiență similar, dar modul la care s-a raportat duhovnicul…E mult spus. Atitudinea de superioritate am regăsit-o cumva, am mai trecut prin ea…Sigur că sunt niște aspecte pe care nu le generalizăm acum. Nu toți preoții sunt la fel. Ceea ce am văzut nu este tocmai plăcut. Tu în calitatea ta de preot, treci prin zece înmormântări pe zi, pe când familia este într-un moment unic, în care are nevoie de liniște.
Sunt legi care reglementează aceste lucruri, când nu plătești locul de veci, pentru că nu e o proprietate, ci e concesionată la parohii. Locul acela trece la alt proprietar.
Sunt trei chestiuni aici:
– Avem trei legi: legea pe care trebuie să o respectăm cu toții, „legea țigănească” și legea bisericească. Dacă nu se supune unui ordin direct al șefului, sigur că va fi cercetat disciplinar. Banii ăia trebuiau să fie primiți în mod normal, dar acum s-a decis ca banii să fie dați înapoi, pentru că Biserica se face de rușine. Unde începe șamtajul și unde este limita legală?
Lucrurile astea nu fac parte dintr-o societate normală, o rânduială agreată de biserici.
Să-ți dau un exemplu: am un dosar civil, unde o anumită parohie s-a extins cu terenul Bisericii pe niște terenuri ale unor bătrâni. Anumite morminte sunt pe proprietatea acelor oameni și Biserica spune „dați-ne în judecată”. Cineva vine pe terenul tău și îți îngroapă mortul acolo.
Ce ați relatat voi e o mică parte din ceea ce se întâmplă. Se pune întrebarea cum ai concesionat altei persoane, cine a luat banii, unde se duc ei. Dacă extind discuția către cutia milei, e o discuție foarte sensibilă. E exact ca la magistrați, o persoană care ar trebui să fie model … Să îi pui să-ți pupe mâna, nu mai țin demult de o societate civilizată, ci de zona Inchiziției.
Vedeți că și materialele astea care apar sporadic sunt menite să ne corijeze pe toți. Sper să nu mai vedem așa ceva pe viitor. Această chestiune cu slujba de înmormântare oricum ține de altceva.
Nu vreau să trec în derizoriu, însă noi așa gândim, preotul este acolo, e plătit din bani publici, nu e o obligație să scoatem bănuțul din buzunar, așa cum ne-am obișnuit din sistemul medical. Fiecare ia bani pentru ce face acolo. Dacă vreau să fac eu un cadou, e altă treabă. Dar nu să bag eu mâna în buzunar, ca să plătesc anumite servicii.
Am început de la legea bisericească, dacă nu îți plătești contribuția, există metode de coerciție. Nu o să vină cei de la ANAF să le pup mâna, dacă aș avea datorii la ei. Vorbim de niște funcționari publici și se plâng că au cheltuieli. Ai organe de coerciție, mă dai în judecată. 1900 cred că este un an potrivit…
Acum câteva zile spuneam că o parte din populație a îmbrățișat sindromul Stockholm. Eu mă refeream la voturi. Ne și place. Păi dacă noi ne luăm în brațe propriii acuzatori, e evident că nu o să evoluăm și cei care vor ca populația să nu-și cunoască drepturile, nu o să rezolvăm mare lucru. Te întreb și pe tine și pe mine: De câte ori am făcut eu o reclamație când am trecut printr-un abuz? Nu aș vrea să îți răspund”, a declarat Adrian Cuculis la GÂNDUL LIVE.