Monique Jackson crede că s-a infectat cu noul coronavirus la începutul pandemiei și după șase luni tot nu se simte bine. Este una din miile de persoane aflate în această situație și ține un jurnal ilustrat cu simptomele sale și încercările eșuate de a găsi un tratament.
În urmă cu un an, Monique Jackson urmărea o discuție Ted despre ciuperci și era încântată, scrie bbc.com. Fungi, spunea invitatul de pe scenă, au inspirat world wide web-ul, au o rețea care se întinde în toate pădurile. Permit copacilor să comunice între ei dacă au probleme.
În prezent, pe măsură ce Monique se luptă cu coronavirusul pentru a 24-a săptămână la rând, se gândește deseori la acea discuție Ted.
Aceasta a suspectat că acest „Covid cu coadă lungă” este o reacție nouă, pe care medicii de abia o studiază. S-a îmbolnăvit în martie și la început a avut simptome ușoare ale bolii, dar care nu au mai lăsat-o. După câteva luni, încă se străduiește să înțeleagă ce se întâmplă cu corpul ei.
Monique este o extrovertită, mereu hiperactivă. Practică Thai boxing și jiu-jitsu și pedalează kilometri întregi pe zi, către și dinspre galeria de artă la care lucrează, situată în centrul Londrei.
Dar ultimele luni i-au schimbat profund viața. Acum, femeia are o listă pe peretele din dormitor, care îi reamintește să „salveze” din energia zilnică, pentru a se… spăla pe dinți.
„Nu sunt leneșă”, spune femeia. Uneori, nu poate însă decât să coboare scările case. Corpul ei refuză să coopereze și aceasta a găsit refugiu în Instagram, unde publică jurnalul despre simptomele sale.
Folosește jurnalul pentru a le spune oamenilor cu ce se confruntă și pentru a-i uni pe cei cu aceleași probleme, denumiți „long-haulers”, un fel de pacienți Covid „de cursă lungă”.
Monique s-a îmbolnăvit odată cu un prieten, după ce au călătorit împreună cu trenul. În primele două săptămâni s-a simțit slăbită, nu se putea ridica. La farmacie nu a mai găsit termometre, dar presupune că avea febră.
În săptămână 2 a avut probleme cu respirația. A venit ambulanța și medicii i-au zis că nivelul oxigenului din sânge este bun. „Mi-au zis că am avut un atac de panică”, povestește Monique.
A încercat remedii naturiste, usturoi, ardei, dar nu mai avea gust. „Mai aveam energie să trimit mesaje la cel mult doi oameni pe zi!”, spune ea.
După două săptămâni, Monique a avut alte simptome, printre care o „ciupitură” în piept: „Am crezut că fac infarct”.
Cei de la 111 (serviciul de urgență) au sfătuit-o să ia paracetamol, care a avut efect, dar Monique s-a ales cu alte simptome: un „foc” în stomac de fiecare dată când mânca. Medicii au crezut că are ulcer (ulterior, problemele gastrice au fost recunoscute drept simptome Covid-19).
În săptămâna 6, Monique s-a ales cu dureri urinare și de spate. Medicii i-au dat antibiotice până când au decis că nu este vorba de o infecție bacteriologică. „Era o agonie”, mărturisește femeia.
Monique a renunțat la social media. Nu a mai „consumat” știri. A aflat că mulți oameni de culoare mor răpuși de coronavirus și a comparat totul cu un „film horror”.
Au trecut săptămâni întregi și simptomele se schimbau pe zi ce trece. I s-au învinețit mâinile și le-a băgat repede sub apă caldă, pentru a reda circulația sângelui.
„Mă întrebau cum mă simt psihic”, povestește ea. „Implicația era că simptomele acestea nu puteau fi tratate și nu generau o durere reală”.
Monique s-a ales apoi cu iritații pe tot corpul și uneori se trezea în toiul nopții simțind „înțepături de cuțit” în tot corpul.
Într-o noapte, pe când vorbea cu o prietenă la telefon, a simțit că-i paralizează partea dreaptă a feței. S-a repezit la oglindă, dar chipul ei arăta normal. Medicii nu au găsit niciun semn cum că ar fi avut un anevrism.
Uneori simțea că cineva o trage de mână sau de păr și de multe ori avea doar 5-10 minute la dispoziție pentru a le povesti medicilor ce se întâmplă cu ea. Nu era suficient.
„Dacă mi-ar fi zis: Uite ce e, ai Covid, dar nu știm să te tratăm, atunci ar fi fost bine”, spune ea.
Au trecut 9 săptămâni până când Monique a putut face un test pentru coronavirus. Rezultatele au venit negative – dovedind că nu mai are virusul. A fost ca o eliberare, deoarece Monique se temea că-și va infecta prietenii și familia. Dar s-a simțit ciudat. „Sentimentul că ești contagios este foarte dureros din punct de vedere psihologic”, explică femeia.
Au trecut 4 luni de când s-a îmbolnăvit. Monique a decis să se mute alături de cei dragi, pentru a primia ajutor la curățenie. Starea ei părea că s-a îmbunătățit, dar după ce a folosit aspiratorul, timp de 4 minute, s-a prăbușit din nou. Nu a mai putut respira! A stat apoi 3 săptămâni în pat.
Medicii nu știu, deocamdată, cum îi pot trata pe acești oameni cu simptome pe termen lung.
Monique a reușit să primească asistență psihologică și acum se poate confrunta mai bine cu realitățile bolii. Nu credea niciodată că boala o va pune în legătură cu… amatorii de ciuperci.
Ciupercile au proprietăți antivirale, explică Monique. Rețeaua naturii din pădure i-a adus aminte de prietenii care i-au adus mâncare la ușă, lună după lună. Oamenii pe care s-a bazat atât de mult când a fost bolnavă.
„Am fost izolată în camera mea”, a scris Monique pe Instagram. „M-am simțit mai conectată ca niciodată”. Urmăriți jurnalul lui Monique pe Instagram @_coronadiary.