GÂNDUL LIVE. Calvarul unei femei abuzate sexual în copilărie. Loredana Latiș: „Legea este efectiv strâmbă. Așa ceva nu trebuie să se prescrie niciodată”

Loredana Latiș, abuzată sexual în copilărie, de către tatăl vitreg, și-a povestit experiența traumatizantă, la Gândul Live, din dorința de a preveni posibile agresiuni și impiedica perpetuarea acestui flagel în societatea românescă. Acum în vârstă de 46 de ani și după ce acțiunile în justiție pentru pedepsirea abuzatorului au eșuat, ea susține public și recomandă semnarea unei petiții, inițiată de organizația neguvernamentală Declic, pentru pedepsirea prădătorilor sexuali.

„DA, am fost abuzată sexual în copilărie! Și am trăit cu această rană, povară și rușine peste 40 de ani. Abuzatorul a fost tatăl meu vitreg. Mama mea a știut, dar nu a făcut nimic să mă protejeze. Să ne protejeze, de fapt. Și pe mine și pe sora mea mai mică. Abuzul sexual a durat de când aveam 8-9 până la 15-16 ani. De sute de ori. Noroc că eram la internat de luni până sâmbătă, din clasa a II-a până într-a VIII-a, că ar fi fost de mii de ori”, a scris Loredana Latiș, în susținerea petiției inițiate de Declic, intitulată „ Nu mai lăsați prădătorii sexuali să scape!”.

„Vinovăția, responsabilitatea aparțin în totalitate abuzatorului”

Invitată la Gândul Live, Loredana Latiș a povestit calvarul pe care l-a trăit în copilărie, urmele  profunde lăsate de această traumă și demersurile, eșuate, de a trage la răspundere abuzatorul.

„Dincolo de durere, este o traumă ce lasă pe viață urmări. Nu e ceva precum „Mi-a furat portofelul, ducă-se, aia e”. E ceva care umblă la toată structura omului, de aceea este extraordinar de dureros și m-am alăturat petiției pe care au făcut-o cei de la Declic, îi ador pentru treaba asta. Eu am încercat să fac lucrul acesta singură, nu am reușit, acum, poate, cu ei alături să devenim o voce și un mesaj foarte importat să se oprească acest flagel înfiorător pe care eu consider că societatea noastră efectiv îl tolerează”, a explicat Loredana Latiș, la Gândul Live.

Rana sufletească din copilărie se redeschide de fiecare dată când aude la televizor astfel de cazuri sau când i se semnalează de către cunoscuți sau necunoscuți care au trecut prin experiențe traumatice similare.

„Sunt foarte multe femei, dar și bărbați, care îmi trimit mesaje spunând că niciodată nu au spus nimănui, foarte mulți oameni se învinovățesc că nu au reușit să spună și vreau să le transmit că nu este vine victimei niciodată, indiferent ce ți se spune, ce auzi, că l-ai provocat, că i-ai făcut… Nimic, nu există așa ceva! Este în totalitate vinovăția, responsabilitatea aparțin în totalitate abuzatorului, care are niște probleme psihice. E adevărat că noi le tolerăm, considerăm că așa sunt bărbații – sunt și femei care abuzează, dar mai puține – dar noi tolerăm, ca societate”, a povestit Loredana Latiș.

„În cazul meu, fiind copil, nu se pune problema de îmbrăcat sau de provocat un adult din punct de vedere sexual. Lucrul acesta trebuie să înceteze! Am zis că depun toate eforturile necesare, chiar cu riscul ca oamenii să mă judece – mă judecă oamenii , indiferent, este treaba fiecăruia. Eu știu ce s-a întâmplat, știu ce impact îngrozitor a avut asupra mea, ce impact îngrozitor a avut și asupra surorii mele, ce impact îngrozitor a avut și asupra miilor de oameni cu care am lucrat și pe direcția asta, din 2007 – 2008, când am început să mă trezesc și am devenit și coach și trainer pe dezvoltare personală, lucrurile s-au schimbat fantastic”, a spus victima abuzului.

„E o rană care se vindecă, însă se activează la fiecare știre și emoție de acest gen. Este ceva ce nu uiți, e clar, și recomand oamenilor să nu uite, pentru că uitarea nu e soluția. Eu, copil fiind, am uitat, mi-am blocat aceste amintiri, abia în 2009, aveam 35 de ani, mi-am dat voie să îmi aduc aminte, pentru că eram suficient de puternică să fac față realității, pentru că atât de mult mă mințeam în interiorul meu ca să pot să supraviețuiesc, altfel m-aș fi sinucis. Nu-s de joacă lucrurile astea, iar abuzatorii pur și simplu nu conștientizează. Și ce este mai grav, persoanele pasive din jurul abuzatorilor, gen mama mea, care nu m-a abuzat sexual, dar ea a fost un spectator pasiv la toată această traumă. Pur și simplu nu realizează nici în ziua de azi, nu mai spun de atunci, cât de mult dăunează acest abuz, cât de mult schimbă personalitatea umană, cât de mult schimbă destinul, în rău, al oamenilor. De aceea e important să vorbim despre lucrurile astea”, a spus Loredana Latiș.

„Statul român cu nimic nu m-a ajutat, m-a făcut să mă simt mai abuzată decât am fost efectiv abuzată”

Abia în 2015 a putut să făcă denunțul, la 41 de ani, moment în care Poliția Română a informat-o să s-a prescris. Atfel, până în ziua de azi nu l-a întrebat pe abuzator nimic și, mai grav, este convinsă că și alți copii care veneau în vizită în casa familiei au fost abuzați, iar prima soție l-a acuzat că i-a agresat sexual cei doi băieți și a divorțat.

„Legea este efectiv strâmbă. Așa ceva nu trebuie să se prescrie niciodată. Fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale. Nu e vorba de răzbunare, e vorba de etică, de moralitate, de a împiedica un flagel”, spune Loredana Latiș, care subliniază că durează foarte mulți ani ca o victimă să poată vorbi de abuz, iar uneori nu o fac niciodată”, a subliniat ea.

„Am eșuat pe toate planurile din punct de vedere legal”, a explicat Loredana Latiș, care a detaliat demersurile eșuate pentru începerea unei anchete în privința părinților ei, în baza dreptului de a-și spăla onoarea, și la Curtea Constițională, pentru a se elimina prescrierea faptei.

„Statul român cu nimic nu m-a ajutat, m-a făcut să mă simt mai abuzată decât am fost efectiv abuzată de acest om. De data aceasta, abuzată moral. Nu numai că nu am primit niciun fel de sprijin, dar legal vorbind nu aveam pârghii să ajungă în instanță”, a subliniat Loredana Latiș.

„Poate dacă suntem mai mulți, statul nu va ma fi orb și surd și atât de indiferent”

„Acum am o voce și pot să o folosesc. Dacă nu fac lucrul acesta nu fac decât ce a făcut mama mea, să bag capul în pământ ca struțul și să spun că nu-i treaba mea, oricum a trecut, nu mă mai abuzează nimeni. Nu, nu mai vreau lucrul ăsta”, a mărturisit Loredana Latiș.

„Poate dacă suntem mai mulți, statul nu va ma fi orb și surd și atât de indiferent, poate în sfârșit se trezește și ia atitutdine”, a subliniat Loredana Latiș.

„Și noi ca popor avem o toleranță bolnavă, care vine din răni efective, din răni pe care noi le-am avut, că am avut copilării grele, în foamete, în minciună, în prefăcătorie, în comunism în care erau una pe față, alta pe spate. Avem răni ca popor, e nevoie să ne vindecăm, să luăm atitudine, să nu mai trecem pasivi. Dacă cineva știe că un copil este abuzat, pur și simplu sună anononim la Protecția Copilului, salvezi o viață”, a recomandat Loredana Latiș.

„E nevoie ca societatea civilă să se implice pentru a forța acest aparat greoi, guvernamental, căruia nu-i pasă, noi suntem niște cifre”, a subliniat Loredana Latiș, care încurajează pe toată lumea să semneze petiția pentru schimbarea legii.

Inițiatorii petiției: „Ne-am săturat de promisiuni, de inițiative legislative care de fapt nu duc nicăieri”

Petiția organizației Declic prin care se cere înăsprirea pedepselor pentru agresorii sexuali a fost semnată de apopate 41.000 de persoane, până la ora publicării.

Conform documentului adresat ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, și Procurorului General al României, Gabriela Scutea, trei din patru cazuri de acte sexuale în care victimele sunt copii ajung să fie considerate de judecători ca fiind relații consimțite, iar într-un an, din 788 de agresori sexuali majori, 785 nu au fost condamnați la nici măcar o zi de închisoare.

„Noi, semnatarii acestei petiții, nu mai vrem ca cei care abuzează sexual de copii să scape cu pedepse blânde, din lipsă de probe. Cerem oameni pregătiți pentru anchetarea agresorilor sexuali și un “manual” standardizat de proceduri pe care să-l urmeze fiecare procuror și judecător. Fiecare abuz sexual împotriva unui minor ar trebui să fie anchetat de polițiști și procurori specializați, care să obțină condamnări dure pentru abuzatori”, se arată în textul petiției.

Denisa Soare, reprezentata organizației la Declic, a explicat, în intervenția la Gândul Live, motivele care au dus la derularea campaniei, iar cazul Loredanei Latiș este ilustrativ.

„Îmi pare foarte rău că statul nu a reușit să facă nimic până acum să o ajute și, din păcate, statul eșuează în continuate în a proteja victimelor agresiunilor sexuale cu minori. Așa a pornit și campania noastră. Ne-am săturat de promisiuni, de inițiative legislative care de fapt nu duc nicăieri și dorim mai mult decât atât, dorim să vedem că lucrurile într-adevăr se mișcă. Statul nu a făcut absolut nimic pentru doamna Loredana, din păcate foarte mulți copii trăiesc aceste traume și în prezent și dorim ca statul să facă ceva eficient pentru ei

„Nu cerem doar mărirea pedepselor pentru agresori, nu cred că asta este soluția, ideea este că statul a eșuat în anchetarea corectă a acestor agresori sexuali, în sensul în care, în momentul în care se face o sesizare, noi nu avem proceduri clare supă care să acționeze oameni specializați. De multe ori trec două, trei zile până la înregistarea plângerii, victima nu este luată imediat din locul în care a fost agresată, nu este pusă sub protecție, nu se iau măsuri pentru a îndepărta agresoril de lângă victimă, nu avem oameni specializați care să vornească cu copiii agresați, ca să culgeagă informații de la ei să se facă un probatoriu solid care să țină în instanță, să nu mai vedem cum judecătorii ajung la concluzii halucinante, că victima a fost cea care și-a provocat agresorii și să transforme violul în act sexual consimțit. Aceste lucruri în continuare se întâmplă”, a explicat Denisa Soare.

„Nu numai societatea are prejudecăți, nu numai societatea dă cu pietre în victime. La fel fac și cei care ar trebui să ancheteze agresiunile sexuale. Retraumatizează victime prin faptul că nu iau măsuri eficiente, și asta pentru că nu sunt specializați. Din ce am documentat noi, statul are doar doi psihologi specializați în a discuta cu copiii care sunt agresați sexual, probabil că restul sunt oamnei care lucrează cu ONG-uri, dar statul, oficial, are doar doi oameni. În doar două parchete din toată țara unde procurorii au făcut cameră specială pentru a vorbi cu minorii abuzați sexual. Nu e de mirare că foarte multe agresiuni nu sunt denunțate pentru că victimele nu au încredere în instituțiile statului, nu e de mirare că nu sunt instrumentate cum trebuie, nu e de mirare că în instanță se ajunge cu un probatoriu slab și că se schimbă încadrarea juridică, iar agresorii sexuali care agresează victimelepe viață – au nevoie de ani de zile nu pentru a se recupera, ci pentru a face pace cu ele însele, să funcționeze cumva în societate – scapă cu pedepse blânde”, a explicat reprezentata organizației la Declic.