Școala online la sat. Florentina, fetița din Vaslui, care prinde semnal la telefon numai pe uliță: „Făceam temele și ieșeam în drum să le trimit. Mi-aș dori să merg și la facultate” (EXCLUSIV)

Florentina este unul dintre cei aproape 3 milioane de copii români care au reînceput școala în septembrie. Are 17 ani și este în clasa a XII-a, la un liceul din Bârlad. Povestea ei e similară cu cea a sutelor de copii din Vaslui. Internetul e un lux, canalizarea și apa caldă sunt sun vis îndepărtat ce stau în pixul autorităților locale. Iar atunci când îți numeri banii pentru pâine și ulei, școala online devine o cheltuială greu de suportat.

Ca să ajungi la Florentina acasă trebuie să ocolești tot satul. Fata locuiește cu părinții ei și sora mai mică care e în clasa a VII-a, la marginea satului Gherghești. Alții ar spune că e la capătul pământului, la graniță cu o pădure, acolo unde te împiedici pe ulițele pline de gold: „Prima dată ar trebui asfaltate drumurile”, spune Florentina.

Fata cu vocea timidă, părul lung și blond, ochii mari și albaștri, își începe diferit ziua fața de adolescenții de vârsta ei. Dimineața pentru Florentina înseamnă trezirea la ora cinci, iar la cinci și jumătate trebuie să prindă autobuzul spre Bârlad ca să ajungă la liceu.

Ajunge cu o oră înainte să se deschidă școala și pleacă cu o oră și jumătate după ce s-au terminat orele. Pe timp de iarnă, vară, ploaie, viscol Florentina trebuie să aștepte ca să intre în școală sau să plece spre casă. Îi este greu, dar nu se plânge.

„Mă trezesc dimineața la ora 5. Mă îmbrac și plec în 15 minute. Merg pe jos cam 10-15 minute până la stația de autobuz de unde iau autobuzul care trece prin sat la ora 05.30 dimineața. Fac cam 40 de minute pe autobuz. Ajung în Bârlad pe la 6.10-6.15 dimineața și mai fac cam 10 minute pe jos până la școală. Mai am o colegă care face naveta și stăm împreună până ce se deschide școala la ora 7. Și la întoarcere, trebuie să mai aștept o oră și jumătate. Termin la ora 13.00 școala și următorul autobuz este la 14.30. În timpul acesta, mai fac cumpărături din oraș dacă mă roagă mama”, povestește Florența Topala.

Școala online pe uliță

Din martie a intrat în proiectul „Vreau în clasa a 9-a” al celor de la World Vision România. Laptop nu are, are în schimb un telefon mobil care „merge cât de cât”. Școala online a fost o aventură. Nu are semnal în casă și nici în curte. Dar nu s-a lăsat de carte. Ca să-și facă temele, Florentina trebuia să iasă pe ulița din drum.

„Când aveam treabă să ies, încercam să fac și temele. Prind semnal pe uliță în drum spre magazinul din sat. Când mergeam să mai cumpăr câte ceva, intram din mers pe platforma școlii, vedeam temele și făceam capturi de ecran. Și acasă când ajungeam le rezolvam. Apoi, ieșeam iar în drum ca să le trimit”, spune Florentina.

Acum se pregătește de BAC. Română, geografie și matematică. La matematică are emoțiile cele mai multe: „La română și geografie mă descurc. Îmi place. La matematică mi-e mai frică, acolo mă descurc mai prost”.

Când termină liceul are în plan să-și caute un loc de muncă. La facultate nu crede că reușește din lipsa de bani, dar pe viitor i-ar plăcea să-și continue studiile: „Nu știu dacă reușesc la facultate. Dar mi-aș dori să merg și eu la un moment dat”.

În Gherghești viața se scurge lent și pe distanțe scurte, pentru cei mai mulți dintre localnici.Când nu e la liceu sau în autobuz, Florentina dă cu mătura prin curte, spală vasele și se duce la magazin când o trimite mama. Mai are o soră mai mare în Brașov și speră că o va ajuta cu un loc de muncă.

Cine doreşte să o ajute pe Florentina să-și continue studiile, dar și pe alți copii din mediul rural poate dona aici: 4 euro/lună prin SMS la 8864 cu textul SPERANTA, pentru ca mii de copii să continue să învețe! Sau aici: ”Oferă o bursă unui elev din mediul rural și ajută-l să meargă la liceu”

UNESCO : ”O fractura digitală îngrijorătoare în educaţia la distanţă”

Într-o țară în care vorbim despre învățământ hibrid, digitalizare, metodologii de predare și importanța igienii, mii de copii pleacă la culcare flămânzi, merg la școală desculți, iar apa curentă e o imagine idilică văzută la televizorul vecinul: „Masca îi costă mai mult decât o pâine. Sunt copii care trăiesc cu două pâini pe zi”, spune Mihaela Nabăr pentru GÂNDUL.RO, director executiv al World Vision România(WVR), un ONG care activează de 30 de ani în România și care a sădit speranță în sufletele a 560.000 de copii. Astăzi 21.000 de copii și adulți sunt incluși în programele World Vision România.

Potrivit unui raport UNESCO, 826 milioane de elevi şi studenţi, ”nu au acces la un computer la domiciliu”, iar ”43% (706 milioane) nu au internet acasă”, subliniază Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), în contextul în care educaţia la distanţa este promovată în majoritatea ţărilor care se confruntă cu pandemia de COVID-19.

Cel puţin 1,5 miliarde de elevi şi 63 de milioane de profesori de ciclu primar şi secundar sunt afectaţi de tulburări fără precedent provocate de pandemia de COVID-19, şcolile fiind închise în 191 de ţări, conform UNESCO.