5 ani de la Colectiv. Mărturisirea cutremurătoare a tatălui lui Alexandru, tânărul care a murit la doar 19 ani: ”Noaptea de 30 octombrie a însemnat… disperare” (EXCLUSIV)

Alexandru Hogea avea doar 19 ani – era student la Facultatea de Automatică de la Universitatea București – atunci când flăcările ucigașe au mistuit clubul Colectiv, în noaptea de 30 octombrie 2015, iar el a suferit arsuri foarte grave. Răvășit de durere, tatăl său găsește puterea de a își aminti că prietenii și colegii lui Alexandru îi spuneau acestuia ”Veselia pe picioare” și ”Sufletul petrecerilor”.

Alex a ajuns la spital, în noaptea tragediei, cu arsuri pe 60 la sută din suprafața corpului. Ulterior, a fost transportat la la un spital din Viena, acolo unde a stat intubat, iar starea lui părea a se ameliora. Din nefericire, trupul său nu a mai rezistat în fața nefastei provocări, iar tânărul încetat din viață.

Alexandru Hogea era încă un copil, spune tatăl său, și – de fiecare dată când venea acasă – își îmbrățișa întreaga familie. Un optimist incurabil, un adolescent pentru care fiecare zi însemna o bucurie multiplicată.

”Am vorbit cu profesorii. Toți l-au lăudat. Mi-au povestit că dacă se întâmpla ca vreunul dintre ei să vină supărat la școală, Alexandru mergea la el sau la ea și îi spunea haideți că o să fie bine, vă rog să zâmbiți… Așa se întâmpla de fiecare dată. Când se despărțea de prieteni, îi lua în brațe și le spunea ai grijă de tine, frate… Tot timpul era foarte atent cu ceilalți. Râdea… Umplea casa de veselie. Rareori pleca de acasă singur. Venea în parc, de câte ori putea, deși noi stăm în cealaltă parte a orașului, le spunea prietenilor că au timp să doarmă, hai să ne distrăm, să ne simțim bine”, mărturisește tatăl lui Alexandru, cu glasul aproape stins din cauza durerii.

”Am stat toată noaptea, stăteam ca niște nebuni și așteptam un răspuns…”

Tatăl lui Alexandru își stăpânește cu foarte mare greutate tristețea, iar lacrimile care îi sclipesc în ochi spun totul despre drama suferită. Spune că noaptea fatidică de 30 octombrie nu poate fi caracterizată decât printr-un singur cuvânt – disperare.

O fostă colegă de liceu a lui Alex l-a sunat în acea noapte, la 10.40. Dormea, s-a trezit, nu se uitaseră la televizor nici el și nici soția, iar fata i-a spus că avut loc un incident. Știau că băiatul se află într-un club, alături de prietenii săi.

”Nu știam unde, nu l-am întrebat. Era de o lună în București. Mi-a zis că se duce să asculte muzică rock și i-am spus du-te… Și după aceea am încercat să îl sun pe telefon, crede că de 40, 50 de ori. Și nu răspundea nimeni. Într-un final, mi-a răspuns o doctoriță, mi-a spus că este la Spitalul Universitar și că trebuie să închidă telefonul pentru că are treabă foarte multă. În momentul acela ne-am urcat în mașină și am ajuns la București. (…) Am stat toată noaptea, stăteam ca niște nebuni și așteptam un răspuns. Știam că Alexandru a intrat într-o operație și așteptam un răspuns. Pe la 5-6 dimineața ni s-a spus că este stabil, că a reușit operația… Eram disperați până atunci. Ăsta-i cuvântul. Ce știu? A fost cu un prieten (n.red. – în club). Mi-a spus, după aceea, prietenul lui că după ce a ieșit din incendiu îi ardea tricoul. Alexandru l-a ajutat să-și dea tricoul jos și i-a spus hai să mergem să ne spălăm pe mâini. Dar nu au apucat să se mai spele, mâinile erau…”, mai spune tatăl lui Alexandru Hogea.

”Căutau înnebuniți, erau în curtea unde era și clubul… Și la un moment dar le-a spus cineva nu pe acolo, ieșirea este în partea cealaltă. Când au ajuns acolo, ajunseseră și primele salvări. Și Alexandru a intrat, din ceea ce am înțeles eu, în a doua salvare. Pe picioarele lui… A ajuns conștient la Spitalul Universitar. Acolo l-a preluat o doctoriță, medic rezident. Ea credea că este inconștient și, la un moment dat, a rugat-o…  (n.red. – plânge) să-i facă ceva de durere, ceva calmante… I-a spus că îl doare, i-a spus cum îl cheamă și atunci au hotărât să îl intubeze. A rămas intubat…”

Tatăl lui Alexandru Hogea