Victimele invizibile ale restricțiilor COVID-19: persoanele fără adăpost și lucrătoarele sexuale. Marian Ursan, preşedintele Asociaţiei „Carusel“ pentru GÂNDUL.RO: ”Am solicitat o întâlnire cu Primarul General”

Oamenii care mult timp au fost invizibili în societate au devenit acum prea vizibili, pentru că toți ceilalți au rămas acasă. Persoanele fără adăpost sunt una dintre cele mai vulnerabile populații în timpul pandemiei de coronavirus. În contextul  restricțiilor impuse de autoritățile române și a sezonului rece, persoanele fără adăpost nu au multe locuri unde ar putea să meargă. Ca și în cazul oamenilor străzii, lucrătoarele sexuale fac și ele parte dintr-o categorie la care puțini oameni se gândesc, în general.

 Gândul.ro a vorbit cu două organizații umanitare  despre modul în care restricțiile au afectat atât persoanele fără adăpost, cât și lucrătoarele sexuale.

Oameni de toate vârstele, indiferent de poziția socială, pot rămâne fără un acoperiș deasupra capului din numeroase motive. Și totuși, sunt în mare parte victime puțin vizibile ale crizei COVID. Se știe foarte puțin despre modul în care se descurcă oamenii străzii. De la izbucnirea pandemiei de COVID-19, accesul persoanelor fără adăpost la alimente, asistență medicală, locuințe temporare a devenit mai limitat.

Marian Ursan, director executiv al organizației „Carusel”, a vorbit pentru GÂNDUL.RO despre  noile restricții  și a spus că acestea nu se pot aplica pentru persoanele fără adăpost în condițiile în care strada este casa lor.

Gândul.ro: Cum sunt tratate de Poliție persoanele fără adăpost după ora 23.00, în condițiile în care deplasarea în afara locuinței este permisă în anumite condiții?

Marian Ursan, Carusel: După ora 23.00 nimeni nu ar trebui să se afle pe stradă, potrivit Hotărârii 52 din 05.11.2020. Nu se poate aplica pentru anumite categorii de persoane, dintr-un motiv foarte simplu: nu au unde să meargă. Există și persoane care stau în case improvizate, nu sunt atât de vizibili. Restricțiile nu au făcut decât să înrăutățească situația lor, la fel ca și în primul val, nu că ar fi fost mai bună înainte de pandemie.

„Există o tendință a poliției locale de a tolera persoanele fără adăpost”

Gândul.ro: Cum arată situația persoanelor fără adăpost în ceea ce privește amenzile emise de Poliție?

M.U.: În primăvara acestui an au existat foarte multe amenzi. Oamenii străzii, ca și în prezent, nu pot să completeze o declarație pe propria răspundere, în condițiile în care unii dintre ei nu știu să scrie.

În prezent, există o tendință a poliției locale de a tolera persoanele fără adăpost și dau dovadă de mai multă înțelegere. Nu înseamnă că au dispărut amenzile. Sesizăm o ușoară înțelegere în ceea ce privește oamenii străzii.

Persoanele fără adăpost ar putea fi vulnerabile la infecția cu Covid-19 din cauza riscurilor de transmitere în condițiile de trai deficitare și a barierelor în ceea ce privește comportamentele preventive, cum ar fi spălarea regulată a mâinilor și evitarea contactului cu ceilalți. În fiecare seară peste 700.000 de persoane s-au confruntat cu lipsa de adăpost  în Europa, o creștere de 70% în ultimii 10 ani. Experții în sănătate spun că persoanele fără adăpost sunt mai susceptibile de a contracta boli precum coronavirusul, în mare parte din cauza sistemului imunitar slăbit, din cauza stresului suplimentar, a lipsei de nutriție și a somnului.

Persoanele fără adăpost sunt adesea ținte ale crimelor motivate de ură și ale violenței, inclusiv victime ale stigmatizării sociale. Profilul populației fără adăpost din Europa se schimbă. Din ce în ce mai mulți copii, migranți, minorități, femei și familii sunt pe stradă.

Gândul.ro: Pot respecta persoanele fără adăpost obligativitatea măsurii impuse de a purta masca sanitară în spațiile publice?

M.U.: Noi distribuim măști însă, neavând unde să își spele mâinile le ating, riscul de infectare este mare. Mai mult, mesajele care îndeamnă la spălarea mâinilor nu se pot adresa lor. Cea mai mare problemă cu care se confruntă persoanele fără adăpost este starea de sănătate care se agravează.

„Am solicitat, alături de alte organizații, o întâlnire cu Primarul General”

Gândul.ro:  Cum ar putea ajuta autoritățile locale în această perioadă?

M.U.: Ce s-a întâmplat în primăvară a fost un lucru bun, în afara măsurilor speciale. La momentul respectiv a existat un demers – închirierea camerelor de hotel- cumva o parte dintre cei care nu aveau unde să meargă, au fost ajutați de această măsură.

Sperăm ca iarna aceasta să existe o astfel de formulă. Am solicitat, alături de alte organizații, o întâlnire cu Primarul General. Așteptăm planul autorităților locale. În cadrul întâlnirii cu Primarul General, în urmă cu aproximativ trei săptămâni, acesta ne-a informat că există un contract cadru cu câteva hoteluri și că urmează ca această măsură să fie luată. Reprezentanții Primăriei ne-au spus că este necesar ca toate locurile să fie ocupate în adăposturi, pentru ca măsură să fie realizabilă.

Adăposturile sunt aproape de capacitatea maximă. Centrele sociale din primul val nu aveau capacitatea necesară pentru a primi oamenii străzii. Măsura închirierii camerelor de hotel a fost una binevenită.

În Capitală sunt circa 5.000 de persoane fără adăpost, acestea fiind înregistrate la direcțiile de asistență socială.

Cercetătorii de la Universitatea din Washington au efectuat un studiu în colaborare cu Departamentul de Servicii Comunitare și Umane din King County și au stabilit că inițiativa rezervării camerelor de hotel a contribuit la limitarea răspândirii COVID-19.

California este unul dintre mai multe state, inclusiv Washington, care a apelat la hoteluri pentru a adăposti persoanele fără adăpost pe măsură ce virusul a luat amploare. Numărul persoanelor fără adăpost a crescut la nivel național în timpul pandemiei și se află deja la un nivel de criză în California, din cauza pieței imobiliare și a lipsei de opțiuni accesibile. Cel mai populat stat al națiunii are de departe cel mai mare număr de oameni ai străzii. Aproximativ 150.000 de persoane se confruntă cu lipsa de adăpost în California.

Aproximativ  62.406 persoane au fost carantinate la nivel național,  în această primăvară, în spațiile special amenajate pe baza de contract și în spațiile puse la dispoziție gratuit, potrivit Raportului Curții de Conturi înaintat Parlamentului. Două unități administrativ teritoriale au avut costuri aproape duble. Aici este vorba despre București și Brașov, unde cheltuielile cu carantină pentru o persoană au fost de 5.462 de lei (fiind carantinate 3.279 de persoane) și respectiv, 5.389 lei (fiind carantinate 1.003 persoane). Potrivit raportului Curții de Conturi, cele mai multe persoane au fost carantinate în județul Bihor – 4.141, costul mediu pentru fiecare persoană ajungând la 2.931 de lei.

„O bună parte a oamenilor străzii nu ar alege un adăpost. Au văzut condițiile:  violență, păduchi, ploșnițe”

Gândul.ro:  Ce înseamnă adăpostul pentru oamenii străzii?

M.U.: Pentru o bună parte dintre ei înseamnă un loc unde nu ar merge nici morți, având în vedere condițiile de acolo. Chiar dacă afară sunt -20 grade Celsius, sunt oameni care refuză să meargă la adăpost – excludem categoriile de oameni care au dezvoltat o serie de probleme psihice, iar comunicarea și refuzul sunt dificil de realizat -. Fac referire la cei care au trecut și au văzut condițiile din adăposturi- violență, păduchi, ploșnițe.

Sunt oameni care au trecut prin experiențe foarte neplăcute, în aceste adăposturi, și este foarte greu să le schimbi perspectiva și să le explici că lucrurile s-au schimbat.

Ceea ce se poate face pentru această categorie de persoane este să îi vizităm în stradă, să le ducem mâncare, medicamente, haine, pături, saci de dormit, lucruri de care au nevoie pentru a le fi mai puțin greu.

Gândul.ro:  Cum arată relația persoanelor fără adăpost cu trecătorii?

M.U.: Oamenii nu își mai îndreaptă atenția asupra lor. Cumva, viața lor s-a complicat. O bună parte din resursele lor au dispărut pentru că nu mai există un flux pe străzi, restaurantele și barurile s-au închis. 

„Facem apel către oameni să nu uite de oamenii străzii. Să cumpere în plus o pâine sau o conservă și să o ofere”

Noi distribuim mâncare, haine, medicamente. Chiar și în starea de urgență am lucrat tot timpul. Relația dintre oamenii străzii și comercianți este construită de-a lungul anilor. Facem apel către oameni să nu uite de oamenii străzii, deși ne imaginăm că fiecare are propriile griji. Să cumpere în plus o pâine sau o conservă si să o ofere. Poate fi de ajutor.

„Oamenii străzii ne poartă de grijă. Se comportă ca niște părinți. În timpul acestei pandemii, tot ei sunt cei care dăruiesc”

Gândul.ro:   Ce v-a impresionat cel mai mult în această perioadă?

M.U.:: În discuțiile cu oamenii, persoanele pe care le cunoaștem și cu care comunicăm permanent ne poartă de grijă, mie și colegilor mei. Este un lucru trist. Relaționarea noastră este foarte umană, iar ei dau la rândul lor dau ceva înapoi, se comportă ca niște părinți. Mi se pare incredibil că, în timpul acestei pandemii, tot ei sunt cei care dăruiesc.

Gândul.ro:  Cu ce alte grupuri vulnerabile lucrează Causel?

M.U.:Persoanele infectate cu HIV, persoanele implicate în sexul comercial, dependenții de droguri. În cazul lucrătoarelor  sexuale este aceeași situație. Este horror, au familii de întreținut, nu mai pot munci. 

O lucrătoare sexuală este Antonella Lerca, activistă pentru drepturile omului, prima femeie transgender de etnie romă care a candidat pentru o funcție publică în România.

Antonella Lerca este președinte la Sex Work Call (SWC), o asociație care militează pentru drepturile lucrătorilor sexuali, pe care chiar ea a înființat-o.

Antonella Lerca, femeie transgender, spune că măsurile restrictive au înrăutățit situația financiară a lucrătoarelor sexuale, în condițiile în care nu au putut aplica pentru un ajutor de stat, din cauza lipsei unei cărți de identitate, a numeroaselor amenzi primite în mod nejustificat, potrivit spuselor ei.

Multe dintre acestea au trebuit să aleagă între a-și risca sănătatea sau a-și vedea familia înfometată.

În aprilie 2020, Rețeaua globală a proiectelor de muncă sexuală (NSWP) a lansat un sondaj global pentru a înțelege impactul COVID-19 asupra lucrătorilor sexuali. Sondajul a primit un total de 156 de răspunsuri din 55 de țări diferite, dintre care 43 de răspunsuri proveneau din 17 țări – Armenia, Austria, Bulgaria, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Olanda, Norvegia, România, Rusia, Spania, Suedia, Elveția, Macedonia de Nord, Ucraina și Regatul Unit – în regiunea Europei.

Majoritatea răspunsurilor la sondaj din Europa au raportat că guvernul lor a implementat măsuri de distanțare socială sau fizică pentru toți cetățenii. Au fost raportate, de asemenea, acțiuni specifice întreprinse împotriva lucrătorilor sexuali, cum ar fi închiderea bordelurilor, barurilor și saloanelor de masaj, represiuni în zonele cunoscute pentru munca sexuală pe stradă și un număr mic de rapoarte (din Germania, Olanda, Rusia, Elveția și Regatul Unit) al creșterii raidurilor, arestărilor și urmăririlor penale.

Aceste măsuri au lăsat lucrătorii sexuali să se confrunte cu sărăcia extremă și, în unele țări, au condus la violență și hărțuire sporită.

„Lucrătoarele sexuale nu au primit  ajutor de la stat, în stare de urgență” 

Gândul.ro: Cu ce provocări s-au confruntat lucrătoarele sexuale în timpul pandemiei?

Antonella Lerca: Necesitățile de bază lipsesc. Anumite privilegii sunt adresate unei părți a populației, lucrătoarele sexuale nu au primit  ajutor de la stat, în stare de urgență. Mai ales persoanele transgender nu au solicitat ajutor social pentru că nu au carte de identitate, după operația de schimbare de sex, sau din cauza amenzilor înregistrate de ANAF.

Gândul.ro Lucrătoarele sexuale pot lucra în mod practic?

Antonella spune că lucrătoarele sexuale pe care le ajută sunt nevoite să lucreze, în ciuda restricțiilor și amenzilor primite.

A.L.: Practicarea prostituției nu este ilegală.  Poliția amendează pentru săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, dar care nu se practică, de fapt, în stradă. Noi suntem nevoite să lucrăm, în ciuda restricțiilor. În zona de contact fizic sunt probleme, toate activitățile au fost transferate în mediul online.

La nivel global, cea mai mare parte a muncii sexuale directe a încetat, în mare măsură, ca urmare a măsurilor de distanțare fizică și lockdown instituit pentru a opri transmiterea coronavirusului , ceea ce poate face o populație frecvent marginalizată și mai vulnerabilă din punct de vedere economic.

Restricțiile Covid au accentuat lipsa unor servicii publice care ar trebui să fie adresate persoanelor LGBT.

Antonella face terapia de substituție hormonală, fără supraveghere medicală.

„Cumpărăm hormoni de pe piața neagră pentru că nu îi găsim în farmacii”.

În România, psihoterapia ar putea fi, de fapt, printre puținele spații sigure în care persoanele transgender pot primi ajutor profesional.

„În România, nu avem acces la psihologi, endocrinologi…la sănătate”.

Antonella spune că politicile publice, în Italia,  în ceea ce privește lucrătoarele sexuale sunt elaborate pentru a răspunde nevoilor, poliția instruind femeile cum să se apere și să acționeze în cazul în care se află într-o situație care le pune viața în pericol. Crima din Ghimpați este coșmarul oricărei femei care practică munca sexuală.

„În România, demnitatea sexuală este călcată în picioare”

A.L.: Eu am locuit în Italia 11 ani de zile. Diferența între sistemul italian și cel românesc  este de la cer la pământ. Există fonduri alocate pentru lucătoarele sexuale.  Mai mult, poliția organizează traininguri despre modalitățile de apărare în fața unui atac sau unei crime. Legea e respectată și fiecare are demnitate sexuală. În România, demnitatea sexuală este călcată în picioare. Autoritățile noastre te consideră o nulitate. În Italia contează mentalitatea, oamenii te salută, sunt foarte ajutători, nu doar legislația ajută.

M-am întors în România pentru că vreau să schimb ceva. Tocmai de aceea am candidat ca  independent pentru poziția de consilier la Sectorul 2, pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă lucrătoarele sexuale.

Munca sexuală este tot o muncă. Sunt persoane  care vin pentru a discuta despre problemele personale. Toate aceste lucruri te încarcă emoțional. Este un efort psihic enorm. Multe dintre acestea au ajuns în pragul sinuciderii. Avem cazuri de fete care s-au sinucis; avem un caz recent, o colegă de-a noastră a fost arsă și pusă într-o valiză, un scenariu îngrozitor. Când mergi la poliție ești batjocorită, cuvântul nu are nicio valoare. Societatea nu oferă oportunități femeilor transgender, iar majoritatea practică munca sexuală. Din copilărie te confrunți cu diferite situații de bullying și de refuz a propriei identități din partea celor din jur. Fiind victimă non-stop, renunți la studii și la șansa la educație. Nu te poți conforma standardelor de gen ale societății și să nu îți asumi identitatea de dragul  unor opinii. Oamenii condamnă femeile transgender fără să fi vorbit vreodată cu ele. Eu sunt curajoasă, dar sunt multe femei care clachează.

În multe țări din Europa, munca sexuală este incriminată direct sau indirect prin sisteme legale precum „modelul scandinav”, ceea ce face ca cumpărarea sexului să fie ilegală. Lucrătorii sexuali, care sunt obligați să lucreze în economia informală, se găsesc excluși din asistența de urgență disponibilă pentru alți lucrători.

Un nou raport al Comitetului internațional pentru drepturile lucrătorilor sexuali din Europa (ICRSWE) menționează că lucrătorii sexuali de pe continent au adesea mai puține economii și sprijin guvernamental la care să recurgă. De asemenea, aceștia beneficiază rareori „de răspunsul la pandemie și de planurile de recuperare. ”

Lucrătorii sexuali fac parte adesea din grupuri deja marginalizate din punct de vedere economic și social, cum ar fi migranții fără acte, persoanele de culoare și persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT), dintre care unele au fost alungate din familiile lor din cauza homofobiei . Munca sexuală poate fi, pentru ei, o opțiune. Raportul ICRSWE arată că perioadele economice dificile ar putea însemna că mai mulți oameni vor apela la munca sexuală.

„În România, foarte mulți oameni spun că sunt de acord cu legalizarea prostitutiei, dar nu înțeleg diferența între dezincriminare și legalizare”

 A.L.: Nu poți legaliza ceva condamnat de Codul penal. pentru că și alte țări o fac. În România există o gândirea în alb și negru. Modelul suedez este groaznic. Nu condamnă femeile care practică prostituția, ci clienții. S-a vehiculat în politica românească că România ar trebui să abordeze modelul suedez, însă fără să consulte comunitatea. Noi luptăm pe combaterea modelului suedez, precum și pentru a informa publicul despre dezincriminare și legalizarea prostituției. Dacă s-ar dezincrimina, cum s-a întâmplat cu comunitatea LGBT în 2004, nu ar mai exista traficul uman, iar lucrătorii sexuali nu ar mai fi amendați.

Pentru al doilea an la rând, România rămâne un punct nevralgic al Europei – principală sursă de export de persoane traficate în scopuri sexuale sau pentru a fi exploatate la muncă, arată raportul privind traficul de persoane în 2020, al Departamentului de Stat al SUA.

Antonella spune că lucrurile s-au schimbat într-o oarecare măsură, cel puțin în ceea ce privește termenii folosiți în spațiul public.

„Există o schimbare. Termenul transgender este folosit în prezent și arată o toleranță față de ceilalți din jur” .

„Procesul de schimbare a cărții de identitate este unul foarte lung și costisitor”

Gândul.ro: Cu ce tip de bariere se confuntă o femeie transgender?

Obținerea unei cărți de identitate este extrem de problematică pentru persoanele transgender, generând pentru ele confuzie și semne de întrebare.

A.L.: Procesul de schimbare a cărții de identitate este unul foarte lung și costisitor. Trebuie dat statul în judecată. Practic, când îți schimbă cartea de identitate se precizează că ești bolnav, că ai disforie de gen. Disforia de gen a ieșit de sub incidența  OMS. Nu recunoaște disforia de gen ca fiind o boală.

În mai  2019, ca urmare a studiilor efectuate de oamenii de știință la nivel internațional, OMS a eliminat termenii ”tulburare de identitate de gen” din manualul său global de diagnosticare.

România continuă să fie una din cele mai ostile țări pentru persoanele LGBT (lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex) din Uniunea Europeană. Conform datelor publicate în 2020 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a Uniunii Europene (UE), persoanele LGBT din România sunt printre cele mai afectate de agresiuni homofobe și transfobe, având în același timp printre cele mai mici rate de raportare a acestor incidente din cauza neîncrederii în poliție.

.