Alina Bârgăoanu: ”Algoritmii exploatează la maximum propriile noastre slăbiciuni” (OPINIE)

Vă invit să faceți un exercițiu de imaginație. Este o dimineață oarecare, în care sună alarma telefonului, ca în orice altă zi de muncă sau chiar de vacanță. Încă nu sunteți pregătiți să vă ridicați din pat, intrați pe Facebook să vă puneți la curent ”cu noutățile”.

Munca invizibilă și neîncetată a algoritmilor

Să continuăm exercițiul de imaginație! Parcurgeți distrați o porțiune de newsfeed: postările celor câteva zeci de prieteni cu care interacționați cel mai des; câteva știri care au apărut pe paginile de Facebook cărora le-ați dat like; două-trei mesaje de pe grupurile în care sunteți membri; niște postări sponsorizate strecurate printre toate acestea. Vă sunt familiare reclamele: Facebook vi le-a mai servit de câteva ori până acum, deoarece sunt din partea magazinului dumneavoastră preferat.

Derulăm imaginea cincisprezece minute mai târziu, când faceți revista presei online, la cafea. Din nou reclame, plasate strategic în câmpul vizual. De data aceasta, la produse de amenajări interioare; vă amintiți că v-ați uitat la prețurile pentru bormașini acum câteva zile. Ajuns la birou, trebuie să faceți o documentare pentru un raport. Intrați pe Google, căutați după cuvinte cheie. Paginile care rezultă sunt personalizate pentru dumneavoastră, în funcție de căutările anterioare și de alte criterii care țin de comportamentul online. Toată această incursiune digitală, care ar putea caracteriza orice utilizator conectat la internet, în orice colț al lumii s-ar afla, este rezultatul muncii invizibile și neîncetată a algoritmilor.

 Algoritmii, umilii slujitori ai preferințelor noastre?

Ce sunt, de fapt acești algoritmi? Ei reprezintă reguli matematice care acționează asupra seturilor de date și dictează ce se întâmplă cu ele. Pe platformele digitale, algoritmii ”fac ordine” în fluxul informațional, ierarhizează rezultatele de căutare și afișează reclamele. Pe rețelele sociale, algoritmii afișează conținutul nu în ordinea cronologică a postărilor, ci în funcție de relevanța lor pentru utilizatorul avut în vedere. Cu alte cuvinte, algoritmii afișează conținutul cu care este cel mai probabil să interacționăm, de la formele cele mai simple (vizualizări, clickuri), până la cele mai complexe (share).

Rațiunea de a exista a algoritimilor se subînțelege când ne gândim la volumul imens de informație publicată pe Internet. În 2019, în fiecare minut al unei zile obișnuite au fost încărcate 500 de ore de video pe YouTube, au fost postate 69.444 poze pe Instagram, au fost scrise 474.000 de Tweeturi, au fost acordate 4 milioane de like-uri pe Facebook și efectuate 3,5 milioane de căutări pe Google. Fără filtre automate, am fi complet incapabili să navigăm prin acest fluviu interminabil. De munca algoritmilor depinde bună parte din fluența cu care gestionăm informația din mediul online, precum și gradul nostru de satisfacție în raport cu acest proces. Ne bazăm în fiecare clipă pe recomandările automate pentru a avea acces la conținutul cel mai interesant pentru noi, indiferent în ce ”colț” al ecosistemului media digital ne-am afla, de la  Facebook și Instagram, la Netflix, la Google, și lista poate continua. Până aici, algoritmii par slujitorii perfecți: invizibili, gratuiți (din perspectiva utilizatorului) și preocupați exclusiv de satisfacerea noastră. Cu toate acestea, acțiunea algoritmilor are un efect de izolare în bule informaționale (filter bubbles), în special atunci când se cuplează cu intervenția inconștientă a biasurilor noastre cognitive.

Furtuna perfectă: algoritmi și scurtături mentale

După cum am arătat într-o altă analiză, scopul final al algoritmilor este de a ne menține atenția concentrată pe platformele digitale, de a ne fideliza în permanență, în baza unui model de afaceri care monetizează engagementul nostru în mediul digital. Pe cale de consecință, acțiunea lor nu este una neutră, ci reflectă cu fidelitate biasurile noastre cognitive. Biasurile cognitive sunt reflexe mentale prin care simplificăm actul de procesare a informației, erori subconștiente de logică, sau înclinații subiective împotriva sau în favoarea unui anumit lucru. Multe dintre biasuri sunt rezultatul excesului de informație cu care ne confruntăm zilnic și influențează comportamentul nostru în mediul online. Sub acțiunea acestora, ”antrenăm” algoritmii să ”gândească” asemenea nouă, pentru a putea personaliza într-o manieră mulțumitoare experiența digitală.

Rezultatul acțiunii conjugate a modului cum funcționează mintea noastră și a modului în care funcționează algoritmii ne vulnerabilizează în fața dezinformării, a diseminării de informații eronate. Expunerea selectivă la informație ne face să preferăm explicit și implicit sursele care confirmă convingerile noastre preexistente și să evităm punctele de vedere divergente. Biasul de confirmare ne determină să căutăm dovezi și argumente în sprijinul unor credințe formate anterior și să le ignorăm pe cele care le contrazic. Supraabundența de informații creează anxietate și ne predispune la scurtături mentale în baza cărora selectăm infomația, cum ar fi asimilarea eronată a popularității unui anume conținut cu acuratețea acestuia. Familiarizarea cu un anumit conținut, prin expunere repetată la acesta (ex. postările care se viralizează) creează o falsă impresie de credibilitate. Acestea sunt doar câteva exemple dintr-o listă care este, din nefericire, foarte lungă. Algoritmii nu fac decât să hrănească biasurile noastre cognitive și, astfel, sfârșesc prin a le amplifica. În contexte nefavorabile, putem dezvolta o viziune unilaterală, polarizată, asupra lumii.

Dacă v-a plăcut acest articol sau dacă îl veți distribui, sunt mari șanse să fi fost deja familiarizați cu cele scrise, să fi împărtășit deja aceste preocupări, să fi “lungit” de ceva timp atât de răspânditele curtături mentale cu îndelungate exerciții de reflecție critică. Ce ironie!