Suntem mai goi ca niciodată. În prag de dezumanizare. Cu încrederea de sine la pământ. Fermi, însă, în părerile cu care ostracizăm fără număr în piața publică online. E ca și cum lumea pe care o știam până acum 10 luni nu mai există. În locul ei s-a căscat o groapă virtuală care ține loc de planetă pentru noua specie născută din șoc și frică: furiosus izolatus socialus.
Starea naturală în care trăiește această nouă specie este starea de război. Un război al tuturor împotriva tuturor. Contribuie și moștenirea genetică bogată. Încă din era pre-pandemică, furiosus izolatus socialus tânjea să-și dea doctoratul în batjocorirea aproapelui pe internet. Îl mai rețineau serviciul, grătarul cu prietenii, chermeza cu familionul.
Ținut în carantină, izolat de prieteni și rude, alungat de la birou, forțat să umble cu mască și băgare de seamă, furiosul de pandemie este pierdut. Noroc cu rețelele sociale care țin locul interacțiunii umane. Aici se regăsește. Și dă-i și luptă!
– „Te-am primit la mine în casă! Nu mă așteptam să fii atât de încuiată! Să uiți numărul meu de telefon!”, scrie Ana, în timp ce mâinile îi tremură spasmos pe tastatură, iar tâmplele pulsează a explozie.
– „Doar mi-am spus părerea! Dacă atât poți spune după 10 ani de prietenie, este problema ta!”, vine răspunsul Mariei pe Facebook, urmat, cum altfel, de un irevocabil block!
Sunt replicile finale care trag cortina peste o prietenie de un deceniu. Nu s-au înțeles că nu se pot înțelege. Ana lăuda cu prea multă pasiune noua oală sub presiune apărută pe piață, în vreme ce conservatoarea Maria era adepta cratițelor clasice. Acum, amândouă fumegă în minusculele apartamente care le găzduiesc anxietatea, singurătatea, nesiguranța, panica. Și asta după ce au petrecut sărbătorile în izolare, fără prieteni (și așa nu mai au mulți), fără bunici, părinți, unchi, nepoți și verișori.
Ana și Maria sunt exponentul speciei furiosus izolatus socialus.
Ana și Maria sunt soții care visează doar sentința de divorț de când lucrează, împreună, acasă. Sunt fratele și sora care nu se mai înțeleg nici să-și spună „Bună dimineața!”. Sunt vecinii care se reclamă la poliție pentru că respiră prea tare. Sunt toți necunoscuții care se năpustesc online să-și impună convingerile despre orice și care nu acceptă nimic altceva în schimb. Sunt justițiabilii invizibili care varsă sentințe cu autoritatea dată de Sfânta Izolare și Sfântul Laptop. Apoi cad victime propriilor traume colective.
Profesorii în psihologie au analizat efectele izolării sociale prelungite asupra psihicului și comportamentului oamenilor. Ba chiar este subiect de analiză la nivel înalt. Oamenii de știință propun guvernelor scheme de ajutare a populației supusă restricțiilor fără precedent. Redau, pe scurt, concluzii extrase din mai multe interviuri, articole și lucrări de specialitate.
Primul fenomen cauzat de pandemie, recunoscut la nivel global, este cel al oboselii pandemice. Oamenii care s-au achitat de datorie în lupta anti-covid, acum nu mai sunt motivați să respecte regulile de prevenție. Potrivit OMS, este o reacție naturală și previzibilă la o criză prelungită, cu impact fără precedent asupra vieții de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Inclusiv a celor care nu au fost atinși de virus.
Pe fondul acestei oboseli s-a instalat accentuat și furia. Suntem mânioși că nu ne îmbrățișăm bunicii, că am petrecut Crăciunul departe de familii, că nu putem chefui de Revelion cu gașca, că nu călătorim, că sunt închise sălile de spectacol, festivalurile, restaurantele și chiar birourile. Suntem frustrați, mai singuri ca niciodată, anxioși, dezamăgiți, nervoși, suspicioși, sătui de măști, nesiguri în privința viitorului. Ba chiar a fost raportată o scădere semnificativă, la nivel mondial, a bolilor cu transmitere sexuală!
Studiile făcute în timpul pandemiei mai arată că din cauza izolării, omenirea se confruntă (pe lângă oboseala și furia pandemică), cu o nouă criză ce ține de sănătatea publică: singurătatea. Un real factor de risc pentru sănătate, chiar letal, potrivit psihologilor citați de CBC News.
Tumultul agonisit în pandemie se revarsă, în general, asupra celorlalți. A crescut numărul violențelor domestice, a certurilor între prieteni, a divorțurilor și în special a atacurilor nemiloase pe rețelele sociale.
În această lume virtuală accesibilă tuturor, furiosus izolatus socialus devine rege în fața laptopului. Se simte superior, are din nou controlul după ce a fost dezarmat complet de autoritate prin restricțiile de neconceput înainte de apariția virusului SARS COV 2. Așa aflăm că furiosul de pandemie este expert în tot. Știe cu justiția, cu politica, educația, digitalizarea. Știe cu dietele, cu arta, e as în religii și mai nou, în vaccinuri. Se năpustește asupra tastaturii cu o sete violentă de euforie. Acea căldură liniștitoare care-l inundă când spune ce are pe suflet. Starea de bine obținută astfel durează, însă puțin. Pentru că, la adăpostul distanței virtuale, toți sunt regi. Iar replicile vin în cascadă, mai rapid decât claxonul de la semaforul care nu s-a făcut încă verde.
Potrivit psihologilor, războiul din online nu face altceva decât să accentueze toate simptomele cauzate de izolarea socială. Spre exemplu, impulsul de a face pe cineva de rușine că nesocotește vaccinarea sau, din contră, că o susține poate avea efect de bumerang. Ostracismul social (excluderea socială a unui individ) are efecte negative asupra sinelui, spun experții. Cu alte cuvinte, după măcelul virtual, combatantele Ana și Maria nu sunt doar sleite de puteri și infinit mai furioase, dar se simt rușinate de propriul comportament. Furia descătușată online se întoarce împotriva lor cu urmări dramatice: încrederea de sine scade la cote alarmante, singurătatea, frica, deznădejdea, lipsa de speranță se accentuează peste nivelul oricum crescut de criza sanitară.
Psihologii spanioli numesc tipul de anxietate dezvoltat în carantină síndrome de la cabaña, sindromul cabinei. Francezii îi spun syndrome de l’escargo, sindromul melcului. Englezii îi spun simplu re-entry syndrome, sindromul de reintrare în societate. Oricum ar fi botezată, lipsa de interacțiune cu ceilalți oameni a afectat întreaga planetă, iar acum trebuie să învățăm din nou să comunicăm și să ne comportăm în comunitate. Iar antrenamentul trebuie să înceapă de acum, în, ceea ce sperăm cu toții să fie, ultima carantină înainte de eradicarea COVID 19.
Psihanaliștii din întreaga lume recomandă populației să nu aștepte ridicarea restricțiilor și să iasă brusc din casă. Șocul reintegrării sociale trebuie atenuat treptat, cu pași mici, siguri, respectând în continuare măsurile de prevenție. Aceștia compară efectele ieșirii din pandemie cu simptomele pe care le îndură soldații care se întorc din zonele de război, prizonierii eliberați după condamnări îndelungate sau voluntarii care au petrecut mult timp departe de casă.
Cum și de ce relațiile sociale ne protejează sănătatea rămâne o temă de studiat în continuare pentru experți. Aceștia ne dau, însă, idei cum să ne menținem sănătatea fizică și psihică și cum să păstrăm contactul social cu ceilalți oameni, chiar dacă fizic trebuie să rămânem în continuare distanțați.