România, pe locul doi în UE la rata de naştere în rândul mamelor adolescente

Un studiu realizat de UNICEF împreună cu Asociaţia SAMAS arată faptul că România se află pe locul al doilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de naştere în rândul mamelor adolescente.

Studiul subliniază și faptul că sarcina în timpul copilăriei/adolescenței are numeroase consecinţe negative asupra viitoarelor mame, precum şi costuri sociale şi economice.

Nivelul de trai & educație și sarcina în rândul adolescentelor, corelate

„România este pe locul al doilea în Uniunea Europeană la rata de naştere în rândul mamelor adolescente, sarcina în adolescenţă având numeroase consecinţe negative asupra viitoarelor mame, precum şi costuri sociale şi economice, arată un studiu realizat de UNICEF împreună cu Asociaţia SAMAS. Potrivit autorilor, fenomenul este ciclic, repetându-se în cadrul aceloraşi familii de la o generaţie la alta împreună cu precaritatea economică, socială şi de sănătate”, transmite UNICEF.

În anul 2019 au fost înregistrate 16.639 de sarcini în rândul adolescentelor, în scădere cu 9% faţă de anul 2018, potrivit sursei citate. De asemenea, în rângul adolescentelor sub 15 ani numărul de sarcini a scăzut în toate regiunile, cu excepţia regiunilor Nord-Vest şi Nord-Est, unde creşterea a fost de 11%. În studiu se mai arată că în anul 2019 au avut loc 4.290 de întreruperi de sarcină în cazul fetelor între 15 şi 19 ani.

În anul menționat, cele mai multe sarcini la adolescentele cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani au fost în județele:

• Mureş (827 de sarcini),
• Braşov (761 de sarcini),
• Dolj (700 de sarcini),
• Iaşi (691 de sarcini),
• Bacău (654 de sarcini),
• Constanţa (616 de sarcini),
• Bihor (593 de sarcini),
• Suceava (512 de sarcini),
• Dâmboviţa (503 de sarcini),
• Prahova (483 de sarcini).

Totodată, în studiu ce arată și corelație dintre nivelul de educație și rata de sarcini în rândul adolescentelor. Astfel, persoanele cu cel mai scăzut nivel de educaţie au cele mai multe sarcini (31,7 %), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învăţământul obligatoriu sau liceul, potrivit studiului citat de Mediafax.

„Concluziile raportului arată clar nevoia de măsuri complexe pe mai multe planuri şi cu implicarea mai multor instituţii ale statului, care trebuie să se coordoneze eficient. Sistemul de educaţie, cel medical, dar şi autorităţile locale trebuie să acţioneze, acordând o atenţie sporită tinerelor din categoriile vulnerabile, în special în contextul pandemiei de COVID-19, în care vulnerabilităţile familiilor aflate la risc au crescut”, a declarat Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România.

„Aceste cifre ilustrează amploarea problemei şi necesitatea unei acţiuni educative”

„Nivelul de educaţie este direct proporţional cu vârsta primei experienţe de cuplu şi cu apariţia unei sarcini în viaţa unei adolescentei. Un procent semnificativ de mame minore (31,7%, din datele noastre) nu finalizează ciclul de educaţie primar. Una din 6 adolescente care au avut un copil înainte de 15 ani va avea un al doilea copil înainte de a împlini 18 ani. Aceste cifre ilustrează amploarea problemei şi necesitatea unei acţiuni educative care să se adreseze tuturor grupurilor de adolescenţi, pe canalele de comunicare specifice şi cu forme diferite de prezentare a mesajelor, adaptate nevoilor acestora În ceea ce priveşte Asociaţia SAMAS, aceasta se va implica în continuare în sprijinirea activităţii de educaţie în comunităţile defavorizate”, a declarat Marina Oţelea, unul din autorii studiului.

De asemenea, în studiu se punctează faptul că în România nu sunt implementate măsuri educative pentru grupurile de adolescenţi dezavantajaţi social şi pentru cei care au abandonat şcoala, astfel riscul pentru un comportament sexual riscant şi apariţia unei sarcini nedorite sporește.

Recomandările specialiștilor pentru scăderea ratei de sarcină

– iniţierea unei reforme legal-administrative care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informaţii şi servicii de sănătate a reproducerii şi sexualităţii, prin revizuirea şi adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii;
– introducerea în programa şcolară a educaţiei în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii ca materie obligatorie, în acord cu standardele internaţionale şi axarea programelor pe valori şi pe crearea de obiceiuri comportamentale responsabile etc.