Scriitoarea Gabriela Mimi Boroianu: „Cartea oferă ceea ce pui în ea!”

Gabriela Mimi Boroianu s-a născut la data de 13 iunie 1967 în localitatea Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți. Debutează în anul 2013 cu antologia „Cioburi de vise”. A colaborat cu diverse reviste: „Cervantes”, „Cronos-penița de aur”, „Taifas literar”, „Amprentele sufletului”, „Mantaua lui Gogol”, „eCreator”, „Terra Grifonis”, „Bogdania”, „Cafeneaua politică şi literară”, „Dor de Dor”, „Confluențe Literare” (on-line), „Constelații diamantine”, „Singur”, „Arca lui Noe”, „Răstimp” revistă de cultură și tradiție populară, „Amfitrion” sub egida Uniunii scriitorilor, „Caligraf” sub egida Uniunii scriitorilor, „Hyperion”, „Lumina”– revistă transfrontalieră și revista „Poesia” revista sub egida Uniunii scriitorilor, de asemenea publică în ziarul Datina și Informația de Strehaia.

A adunat și a publicat post mortem, două volume cu recenzii/cronici ale domnului Profesor Constantin Stana ; „Mărturii spre neuitare” vol.1 – editura StudIS 2017, „Mărturii spre neuitare” vol.2 – editura StudIS 2018. A publicat volumele proprii: „Cântând iubirea” – poezie – Editura Editgraph 2014 – volum de poezii prefaţat de doamna Lenuş Lungu, „Balada iubirii” – poveste în versuri – Editura StudIS 2015 – volum prefaţat de domnul Ion Vanghele, „Jurnalul unei muze” – poezie – Editura StudIS 2016 – volum prefaţat de domnul profesor Constantin Stana, „Efemeride” – poezie –Editura StudIS 2017 – volum prefaţat de criticul literar Victor Rusu, „Nostalgiile cuvintelor” – poezie – Editura StudIs 2018 – volum prefațat de criticul literar Victor Rusu.

A primit diverse premii și distincții: Premiu acordat de Editura Stef pentru activitatea literară şi contribuţia adusă la realizarea antologiei „Cioburi de vise” 2013; Menţiune la Concursul internaţional de poezie „Alexandru Macedonski” sub egida USE Craiova ediția I 20.06. 2015; Premiul III la Concursul naţional de poezie, proză, eseu, reportaj, epigramă, artă plastică „Dropia de aur” editia a-III-a august 2015; Premiul pentru volumul „Nostalgiile cuvintelor”, ed. StudIS 2018 – Societatea scriitorilor Danubieni, Festivalul european de literatură SENSUL IUBIRII, ediția a XX-a, 16-18 noiembrie 2018; Diplomă de onoare pentru creație literară – Fundația culturală „Lumina” Drobeta Turnu Severin Festivalul internațional de Literatură „Mihai Eminescu” ediția a XXIX-a, 13-15 ianuarie 2019; Diplomă de excelență – Festivalul transfrontalier de poezie „Porni Luceafărul” ediția a VIII-a 15 iunie 2020. (și multe altele de-a lungul anilor). Este membră în Cenaclul Orfeu, Hyperion cât și în diverse cenacluri on-line.

Gândul.ro: Mulțumim pentru timpul acordat acestui interviu. Pentru început, aș vrea să ne spuneți în câteva cuvinte, cine este Gabriela Mimi Boroianu?

Gabriela Mimi Boroianu: Bună ziua și bine ne-am întâlnit, chiar dacă doar pe calea internetului. Cine este Gabriela? Nu sunt prea multe de spus… O visătoare căreia îi place să evadeze în lumea cuvintelor de câte ori are ocazia. Dar să începem cu începutul. M-am născut într-o zi de marți, 13 – noroc că era începutul de vară, (asta ca să contra-balanseze ce se spune despre fatidic), al anului 1967 – în frumosul orașul de la Dunăre – Drobeta Turnu Severin. Oraș pe care nu l-am părăsit niciodată. Am urmat un liceu, ca majoritatea dintre noi, mi-am întemeiat o familie, am înfruntat viața cu bune, cu rele, asumându-mi greșelile, bucurându-mă de realizări, ca soție, mama, bunică, încercând să fiu mereu cea mai bună variantă a mea, dar mai ales să-mi păstrez calitatea de Om.

Gândul.ro: Cum a luat naștere dorința de a scrie, și ce înseamnă aceasta pentru dumneavoastră?

Gabriela Mimi Boroianu: Dorința de a scrie… cred că a fost mereu acolo, în stare latentă, deși nu m-am visat niciodată scriitor. Scrisul a fost mai mult o supapă, o defulare. Fiecare om face față realității așa cum poate, citind evadezi într-o altă realitate, scriind spui ce ai de spus, să zicem, într-o altă formă… Unii se nasc cu o ușurință extraordinară de a vorbi, alții vorbesc despre orice fără să spună de fapt nimic, și mai sunt și dintre aceia care nu pot vorbi. Harul oratoriei nu e dat oricui… și atunci apelezi la cuvintele scrise, care pot vorbi pentru tine, și o fac chiar mai frumos!

Când am început să scriu, să postez de fapt primele poezii pe internet, căci de fapt acolo a început totul, nici măcar nu am visat că voi ajunge vreo dată să și public. Dar odată făcut acest pas totul s-a desfășurat pe repede înainte și până să mă dumiresc cum merg treburile, aveam deja prima carte tipărită. Carte a cărei apariție o datorez în totalitate doamnei Lenuș Lungu și domnului Ioan Muntean. Mi-au fost alături la toate cărțile pe care le-am făcut, că au fost ale mele personale sau ca în cazul volumelor „Mărturii spre neuitare”, culegeri de texte ale domnului Profesor Stana, apărute ca o dovadă de respect și recunoștință, după trecerea mult prea curând la cele veșnice a dumnealui.

Gândul.ro: Spuneți-ne despre stilul dumneavoastră de a scrie, și cum se diferențiază acesta de al altor scriitori.

Gabriela Mimi Boroianu: Nu am un stil anume, scriu așa cum simt la momentul respectiv, în funcție de sentimentul care mă domină. Uneori în stil clasic, alteori în vers liber, dar cred că indiferent de forma în care scriu sensibilitatea mea este cea care domină, reușește cumva să treacă în cuvinte. Nu știu dacă este un lucru bun sau un lucru rău, nu sunt eu în măsură să judec asta. În plus scrisul, sau mai bine zis tu, ca scriitor, evoluezi pe măsură ce scrii.

Am avut întotdeauna o ușurință a versificării, ceea ce nu e tocmai un lucru rău, dar nici unul exagerat de bun, pentru că poezia e mult mai mult. Am înțeles asta intrând în cenaclul online al domnului Christian W. Schenk, acolo unde există o rubrică a zilei în care zilnic se analizează o altă poezie, nepublicată pe niciunde, iar autorului, membru al cenaclului, i se dezvăluie numele abia la sfârșitul zilei. Și dacă la început a fost bucuria de a scrie oricât, oricând, despre orice, nu conta cum, ci doar bucuria aceea, în timp am înțeles că nu cantitatea contează ci valoarea. Da, e bine să scrii zilnic câte ceva, ca un exercițiu de îndemânare, dar trebuie să și citești mult, în același timp, ca să îți poți forma o bază. Ce mă diferențiază? Nu aș ști să spun. Nu mă văd încadrată undeva anume ca să pot zice, eu scriu așa și asta mă diferențiază de X și mă apropie de Y. Sunt încă în căutarea propriei identități.

Gândul.ro: Cartea oferă emoție, trăire, stare. Ce oferă în schimb omul cărții?

Gabriela Mimi Boroianu: Cartea oferă ceea ce pui în ea! Emoțiile pe care le trăiești, starea în care intri la citirea unei cărți toate sunt puse acolo de scriitor și nu le-ar fi putut pune acolo dacă el însuși nu le-ar fi trăit. Uneori direct, alteori prin empatie, dar întotdeauna aceste stări și trăiri i-au trecut prin suflet, le-a experimentat, chiar dacă la un nivel minim, pentru că doar așa poți transmite ceva veridic. Pentru că cititorul sesizează mereu superficialitatea și te taxează.

Gândul.ro: Cum descrieți experiența lansării de carte și ce îndrumări aveți pentru tinerii debutanți?

Gabriela Mimi Boroianu: Înainte de a vorbi despre lansările de carte ar trebui să vorbim despre cursul firesc pe care un scriitor ar trebui să îl urmeze. Eu nu pot spune că am intrat pe ușa din față în această lume literară, nu am început așa cum ar fi fost firesc cu intrarea într-un Cenaclu. Un Cenaclu în orașul meu. Nu mi-am cunoscut colegii de breslă din Severin decât mult mai târziu… Publicasem deja în câteva reviste, antologii, participasem la lansările lor în diverse orașe ale țării, iar când primul meu volum a văzut lumina zilei m-am trezit că de fapt în orașul meu nu cunosc pe nimeni.

M-a prezentat scriitorilor din Severin, culmea un scriitor vâlcean, domnul Puiu Gheorghe Răducan, care ani de zile locuise în Severin, participând intens la viața literară a orașului, scriitor pe care l-am cunoscut fiind invitată să particip la antologia „Mama”, dumnealui fiind antologul).

Fiecare lansare de carte este altfel, am trăit momente frumoase, dar și dezamăgiri. Lansările de antologii aduc cu ele bucuria întâlnirii cu ceilalți antologați. Așa am cunoscut oameni deosebiți, scriitori de valoare, am legat prietenii și, cel mai important, am învățat să ne bucurăm de faptul că suntem împreună. Însă bucuria lansării propriului volum nu se compară cu nimic. Ești acolo, în fața publicului cu sufletul pe masă și aștepți cu emoție să vezi dacă le place ce vor citi în el.

Îmi amintesc că aveam cartea acasă de câteva luni și domnul Puiu Răducan mă tot întreba cât am de gând să mai amân lansarea. Atunci i-am mărturisit că nu cunosc pe nimeni. Într-o săptămână era totul aranjat și n-am mai putut să dau înapoi. A fost o lansare dublă, cu scriitorul Mihai Hafia Traistă director al editurii Mantaua lui Gogol, redactor al revistei cu același nume, redactor Nas Holos la Uniunea Ucrainienilor din România, membru al Uniunii ziariștilor din România). Dumnealui lansa un volum de proză intitulat „Aproapelui cu ură”, iar eu volumul meu de poezii „Cântând iubirea”. S-a potrivit totul atât de frumos… Lansarea a avut loc la „Casa Tineretului”, amfitrionul întâlnirii fiind domnul Dan Șalapa.

Despre cartea mea a vorbit domnul Puiu Răducan, iar despre cartea lui Mihai domnul profesor Constantin Stana, un valoros om de cultură severinean, care nu s-a limitat să vorbească doar despre cartea lui Mihai, ci răsfoindu-mi volumul, atunci în sală, a vorbit foarte frumos și despre el, deși nu mă cunoștea, dialogând pe marginea poeziilor cu cei câțiva scriitori din Vâlcea veniți cu domnul Puiu Răducan și care mă cunoșteau de la alte evenimente la care participasem împreună.

Dezamăgirea am trăit-o, în București la o lansare când scriitorul care trebuia să vorbească despre cel de-al doilea volum al meu, „Balada iubirii”, m-a anunțat în ultimul moment că nu vine și m-am trezit singură între necunoscuți… Norocul meu a fost că nu a fost singura lansare și am avut sprijinul celorlalți scriitori pe care îi știam din mediul online…

Cel de-al treilea volum, „Jurnalul unei muze”, a fost prefațat de domnul Profesor Constantin Stana și a fost lansat în cadrul Cenaclului Orfeu din Severin, unde activez ca membru. Următoarele două volume publicate, de data aceasta în vers liber, „Efemeride” și „Nostalgiile cuvintelor”, au fost prefațate de criticul literar Victor Rusu. Ultima fiind lansată în cadrul festivalului severinean „Sensul iubirii”, unde a obținut chiar și un premiu. Privind în urmă realizez că atunci când pleci pe drumul acesta e bine să ai alături un mentor de valoare care să creadă în tine, să ai în spate un Cenaclu puternic. Nu este un drum pe care să răzbești singur.

Gândul.ro: De la cine ați învățat cele mai utile lecții de viață?

Gabriela Mimi Boroianu: Cele mai utile lecții le primești de la Viața însăși! Și ți le predă iar și iar până le înveți… Cu încăpățânarea unui profesor care vrea să scoată om din tine. Și cum sunt născută în iunie, dualitatea zodiei mi-a făcut mereu probleme… Deși predominant e geamănul bun, atunci când trebuie să învăț o lecție, celălalt geamăn, are prostul obicei de a mă împinge spre încăpățânare sau neascultare. Și viața vine și zice : „Ai dat cu capul de pragul de sus, dar nu ți-ai învățat lecția. O luam de la capăt!”

Gândul.ro: Cum vedeți noua generație de scriitori, jurnaliști, bloggeri?

Gabriela Mimi Boroianu: Fiecare încearcă să demonstreze ceva, să vină cu ceva nou, să se ridice deasupra celorlalți. Și asta nu ține cont de vârstă! Principalul este să rămânem în limitele bunului simț, a bunei cuviințe. Faptul că ești scriitor nu îți dă dreptul de a te „dezbrăca în public”… Am întâlnit tineri frumoși sufletește, mânați de idealuri înalte și care scriu la fel de bine și frumos cum sunt pe interior. Sper din suflet să treacă peste orice piedici li se ridică în cale și să reușească în tot ce își propun.

Gândul.ro: Cât de mult reprezintă pentru dumneavoastră relația cu cititorii?

Gabriela Mimi Boroianu: Pentru orice scriitor relația cu cititorii e vitală! Pentru ei scrii în fond și la urma urmei. Dacă ai scrie pentru tine ai păstra totul într-un jurnal ascuns sub pat! Numim cărțile „copiii noștri”, ne bucurăm de fiecare apariție ca de un nou născut sosit în familie, ne lăudăm cu el. Și cum orice părinte se bucură de fiecare laudă primită de odrasla sa, tot așa și noi, scriitorii, ne bucurăm de fiecare cuvânt de laudă primit de la cititorii noștri. O lansare de carte este de fapt, ca un „botez” al copilului! Aprecierea – darul primit – e cu atât mai mare, cu cât ospățul sufletesc oferit cititorului e mai consistent!

Gândul.ro: Există rețete pentru scris? De unde vine inspirația pentru omul Gabriela Mimi Boroianu?

Gabriela Mimi Boroianu: Nu, nu există o rețetă pentru scris. Aș putea spune că fiecare scrie așa cum simte, dar nu e în totalitate adevărat. Fără o bază solidă scrisul rămâne la nivel de compunere, sau simplă versificare fără valoare literară. Pentru cei care urmează o Facultate de litere e mai ușor, pentru cei veniți din afară e mai greu pentru că ei trebuie să învețe singuri. Ți se spune „citește, citește și iar citește!” dar nu ți se spune ce, trebuie să descoperi singur. Pentru că nu se referă doar la literatură acest „citește” ci și la partea de teorie.

Inspirația poate veni din orice, oricând. Atunci când ceva îți face sufletul să vibreze la intensitatea necesară declanșări acelui „click” interior, te poți așeza la masă și zici: „scriu despre cutare lucru”, iei cuvintele le malaxezi, le sărezi, le piperezi, pui tot ce trebuie, dar dacă nu pui suflet iese ceva fără gust, ca o mâncare fadă. Și cred că asta este valabil în orice domeniu!

Gândul.ro: La ce proiecte creative lucrați în perioada următoare?

Gabriela Mimi Boroianu: Am mai multe proiecte în desfășurare, două volume de poezie, unul de proză scurtă și un roman la care lucrez de ceva timp, dar nu atât cât ar trebui. Încă nu știu când le va veni „sorocul” și nici ordinea. Eu am credința că oricât te străduiești să faci ceva totul se întâmplă atunci când îi este menit să se întâmple, nici înainte, nici mai târziu.

Gândul.ro: Mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim succes. În încheiere, ce mesaj aveți să transmiteți cititorilor noștri?

Gabriela Mimi Boroianu: La rândul meu și eu vă mulțumesc dumneavoastră pentru bucuria dialogului purtat. Cititorilor transmit întâi mulțumiri că ne citesc și mai apoi le recomand să citească scriitori români! Și nu doar din cei consacrați, ci și dintre ceilalți! Aveți puterea singuri de a discerne ce vă place și ce nu! Ca redactor de revistă, ca antolog, am avut ocazia să citesc scriitori anonimi extraordinari! Pe mulți nu-i veți găsi în librării, dar sunt grupuri care îi promovează, sunt tineri bloggeri care scriu despre ei, despre cărțile lor, căutați-i și nu veți fi dezamăgiți!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.