Recomandare de carte. „Academia Doamnelor”, un roman de Maria D. Popa

La sfârșit de an 2020, autoarea Maria D. Popa publică cel de-al doilea roman al său, o scriitură ce intrigă și analizează cotidianul și sfera politică în aceeași manieră ca prima carte – „Jocul de-a puterea”. „Academia Doamnelor” se lansează cu o acțiune ce aduce în atenție atât demersurile unor personaje de a își atinge scopul în vederea preluării unei funcții, cât și tipologii feminine cu care cititorii rezonează. Autoarea preia un cadru realist și îl plasează într-o scriere ce se parcurge cu interes și plăcere.

Povestea este marcată de un grup de femei care se prezintă la ocuparea unui post în cadrul unui proiect condus de primărie, care „a realizat, cu fonduri europene, transformarea unei vechi centrale termice de cartier, într-un centru de resurse, un loc adecvat pe care să-l pună la dispoziția doamnelor din oraș în scopul desfășurării unor activități de educare, recreere și divertisment. Proiectul s-a numit „Academia Doamnelor” […].” Victor Muntean, unul dintre puținii bărbați activi în acțiune, este managerul public al orașului și cârmuitorul evenimentelor. Silvia Mardare, „directoarea de programe”, este responsabilă pentru bunul mers al proiectului, dar nu atât cât să se preteze la muncă. Angajații pe proiect, Laura Rusu, Andreea Hranici, Ionela Albu, Maria-Pia Duca, Maria-Stela Cosma, Maria-Klara Zoltan, Ștefan Pop și Augustin Olaru, fiecare pare a avea un susținător care să le fi asigurat o pârtie de lansare pe post. Invidia, ambiția, nota de superioritate sau mârșăvia nu întârzie să apară în grupul proaspăt format.

„Auzind că este vorba de muncă, toți ceilalți din încăpere începură să se foiască neliniștiți. Guraliva Klara Zoltan nu-și mai ridica ochii de pe agenda pe care o răsfoia încontinuu, dând impresia că este foarte concentrată asupra a ceea ce scria acolo. Ionela și Andreea, ca de obicei, se ascundeau în spatele monitoarelor de pe birou; Stela privea când spre Gusti Olaru, când spre Laura Rusu, spectatoare la toată discuția lor de până atunci. Pia Duca se trăsese cu scaunul mai aproape de Ștefan Pop și-și aruncau priviri furișe, fără a privi însă în direcția coordonatorului de echipă. Pentru un moment, se lăsă tăcerea în sala de documentare.”

Cu o narațiune ce schimbă perspectiva, autoarea dezvăluie scene din viața personajelor, întâmplări autentice și veridic transmise cititorului, care contribuie la construirea unor întâmplări interesante. Unele personaje se afirmă, în timp ce altele își păstrează locul în umbră, exact ca în realitate. Dialogurile sunt spumoase, antrenante și dinamice, creând o atmosferă tensionată și o stare de anticipație plăcută.

„Academia Doamnelor” este o frântură din situațiile cotidiene și iscate la locul de muncă, o dorință a individului de a se afirma și a ieși în evidență, cât și necesitatea de a-ți croi un drum și de a asigura familiei un trai. Combinația de elemente, trăiri și conflicte care se naște în carte este o imagine des întâlnită, pe care ori o critici ori o accepți ca fapt. Maria D. Popa surprinde cu pricepere detalii, compunând o lectură vizuală. Dincolo de uneltirile ce devin obișnuință, cartea are și note emoționale și conturează caractere feminine puternice. Romanul este doar o extindere a realității, dar lectura este împlinită de un stil curat.

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.