Narcis Avădănei: ”Lăsați-i poporului televizorul!” (OPINIE)

Suntem un popor devorator de televiziune. Oarecum ciudat, pentru că aceasta nu are mai mult de 63 de ani de la apariția ei la noi în țară, dar iată, a avut timp suficient să-i facă pe români dependenți de mirajul ei. Luăm de bun ce-i pe la tv, pentru că așa zice acolo, suntem meteo-dependenți, ne lăsăm frustrările și chiar, din nefericire, ajungem să împrumutăm comportamentele pe care le vedem. Desigur, discuția despre televiziunea din România, de ieri până azi, e una vastă, cu implicații de tot soiul și cu pătimași participanți, pentru că, ce să vezi, românu-i priceput chiar și-n acest domeniu. Păi n-are el SMART TV și vede programe HD și 4K?

Se spune că televiziunea ar trebui să educe. Păi ce ne facem atunci, că dacă-i așa, suntem într-un mare impas și educația a luat-o pe o pantă îndoielnică. Din punctul meu de vedere, televiziunea trebuie să fie un factor de relaxare și distracție în primul rând, urmat apoi de unul educativ, unul în care să nu vezi neapărat ce trăiești pe stradă și din care să-ți extragi și informația, netrunchiată și ulterior să o procesezi în așa fel încât ea să fie accesibilă și benefică. Nu diminuez rolul televiziunii! Ba chiar e foarte importantă, în contextul actual și-n țara noastră. Noile tehnologii prind viteză, așa este, mulți sunt pe Youtube sau pe gadget-uri și au eliminat complet chiar această componentă, dar nu e asta soluția. Televiziunea unește, dă un sens, naște direcții și cel mai important, poate modela, măcar 1%, viitoarele generații, așa cum de altfel s-a întâmplat, dacă privim în urmă.

E clar că educația se face în școli, în familie, în societate, prin toate formele noi, dar și prin cele alternative, dar oare n-ar fi indicat ca și televizorul să poată construi un sistem propriu? Se tot circulă zicala că prin Românica noastră vedem la tv ce vrea publicul. Știu, e un cerc vicios. Într-adevăr, televiziunile comerciale n-ar rezista fără audiență și cumva, ce vedem reflectă nivelul populației. Zău, românii abundă în mojicie, în mizerie verbală, în agramatisme, în prostituție de idei, în inteligența dobândită de pe preamăritul Goagăl!

Dar oare nu-i și invers? Oare nu alege cineva ceea ce îngurgitează, cu nesaț, fără discernământ, publicul român? Păi acum 17-18 ani în urmă, în fruntea clasamentului producțiilor erau emisiuni autohtone cu surprize și dragoste. Apoi a apărut dansul. Admirabil, de altfel. Apoi, ușor, piața s-a rărit și a fost acaparată de jocuri și emisiuni care caută talente.

Într-adevăr, toată lumea cântă în țara asta, dar parcă n-ar strica s-avem și-o limită. Și e minunat să vezi producții împrumutate de la alții și adaptate, dar oare ce te faci atunci când nu mai există pic de autenticitate în acestea?! Comparativ, țările europene, mari culturi, au aceste show-uri, dar își păstrează filonul propriu. Adică la „Voce” în Italia, Franța sau Rusia vei vedea mai multe piese de-ale lor cântându-se, nefiind, ca la noi, o rușine să cânți ceva de la Al Bano sau Edith Piaf, așa cum e la noi dacă abordezi Angela Similea sau Dan Spătaru. La show-ul cu vedete imitate, la fel. La ei se imită în primul rând vedete proprii, noi nu știm cum să acaparăm piața cu mult comercial străin.

Despre vedete și valori? Asta-i partea comică. Și ce e mai comic e că toată lumea pare să conștientizeze gravitatea, dar nimeni nu face nimic. Adică e mai cool să vedem prostie, umor ieftin, miștocăreală, subcultură, infractori, non-valori, oameni care nu înseamnă nimic pe această lume, decât să ne uităm la ceva decent? Bun, bun. Toți vor spune că nu au alternative. Ei bine, sunt. Și nu puține. Există programe calitative la televizor, dar atunci când bagi cu forța pe gât cuiva, ceva, e mai greu de ales alternativa. Oare nu-i mai interesant un concurs de cultură generală cu întrebări despre țara noastră decât unul dizgrațios și idiot, în care se duce prostia la rang de virtute, cu întrebări despre ce spun ai noștri compatrioți dacă sunt întrebați niște non-sensuri?

Nu vreau să arăt cu degetul. Scopul nu e acesta. Nu știu dacă sunt unii mai buni, iar alții mai slabi. Impresia generală valabilă este una singură. E grav ce se întâmplă cu televizorul. Și nu de ieri, de azi, ci de ani buni. Ani buni în care se bagă cu găleata mizerie pe gâtul poporului. Și-acesta o ia și și-o bagă în case, în suflete, în minte și mai ales pe stradă. Poporul acesta a trăit cu 33 de ani de televiziune comunistă. Știu concluzia de acolo. A fost greu, a fost cu propagandă și cu alte lucruri grave, cu minciuni și manipulare voită. Dar după, încă 31 de ani, a trăit în derivă, într-o continuă căutare care în ultimii ani a ajuns la nivelul cel mai de jos. Acolo au adus poporul cu televizorul.

Oamenii au telecomanda la dispoziție, veți spune. Așa e. E alegerea fiecăruia ce vrea să vadă până la urmă. Dar atunci când fiecare-i slab de înger, când fiecare preferă varianta comodă decât cea complicată, când mintea e gata să lupte, dar n-are război în care să se bage, când lumea e săracă cu duhul, oare nu se simte nimeni vinovat pentru ce dă? Pentru ce alege să ofere pe tavă și ce alege, la fel, cu bună știință, să arunce la coș? Nu cred că ar trebui s-avem doar emisiuni culturale la tv. Absolut deloc! Repet. Educația se face în altă parte. Televizorul e distracție. Dar distracția asta nu trebuie să fie una care să ne zugrăvească și mai tare portretul îndoielnic.

Că-i beznă rău în capul multora, se știe deja. De la clasa cea mai de sus, la găștile care le țin partea în spațiul public și care, fără rușine, modifică concepții, până la nivelul cel mai de jos. Nimini nu e mai presus de nimeni! Asta cred eu și mai cred că televiziunea are nevoie, la noi, cât va mai exista, de-o normalitate care nu se mai regăsește. Una cu variante, una cu ROMÂNI, cu valori, cu oameni talentați, deștepți, care să inspire, care să știe să vorbească, care să fie buni și care să promoveze realitatea. O normalitate a României, cu tot ce are ea mai bun și mai frumos, dar în special, cu ROMÂNI! Și nu mă refer la „ROMÂNII AU TALENT”… Și dacă va fi așa, veți vedea, lumea se va uita și la altceva și banii vor merge!

Îmi place că toată lumea se sperie de globalizare, de noile idei, de așa zisa toleranță și de alte valori moderne, dar nimeni nu comentează prostia de la televizor și mediocritatea, lipsa oamenilor valoroși. Cei puțini, care mai sunt pe la TV, nu mai reușesc să scoată capul și ajung blazați, la coșul comun, în aceeași oală cu ceilalți, chiar dacă fac lucruri de calitate pe care le urmăresc mult mai puțini decât ar trebui.

A cui e vina? Nu vreau să dau un verdict. Banii, probabil, și desigur, voința rea. Dar este și vina celor care au posibilitatea de a alege. Cei care lasă în derâdere un trecut și vor un viitor anapoda, cei pentru care sunt mai mișto Jador și Selly decât oricare altcineva care a făcut o școală. Eu cred că televizorul ar trebui să fie oglinda societății. Dacă a noastră arată așa cum arată programele de la ea, atunci, credeți-mă pe cuvânt, ne-am dus, vorba celor care nu aleg o variantă mai bună, pe copcă. Și nici n-am simțit căderea! Dar totuși mi se pare că dacă mai poate fi ceva resuscitat, în vreun fel, e tot oglinda asta mizerabilă, care toate fi, ușor-ușor, spălată. Lasați-i poporului televizorul și nu-l mai păcăliți!