44 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii din infern: „Am văzut oameni morți. O mână, un picior. Era un miros insuportabil, iar molozul era undeva până la etajul 4” (EXCLUSIV/VIDEO)

În urmă cu 44 de ani, într-o seară de  primăvară liniștită, un cutremur de 56 de secunde a distrus vieți și orașe. Urmările au fost devastatoare: peste 1.500 de victime, 11.300 de răniţi şi aproape 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Căutările au durat zile în şir, iar pagubele au fost uriașe. După 44 de ani, Cutremurul din 4 martie 1977 continuă să fie unul dintre coșmarurile care îi bântuie pe cei care au participat la misiunea de salvare.

Marele Cutremur din 1977

Luca Ioan era un tânăr locotenent de doar 24 de ani, plecat în aplicație la Vadu Anei pe 4 martie. Zilele următoare și până în iunie și le-a petrecut în zona Scala, unde împreună cu echipa pe care a condus-o a trăit cea mai cumplită experiență: Marele Cutremur din 1977.

Făceam pregătire personalului de pază pentru aplicația propriu-zisă. La un moment dar s-a mișcat pământul. Am strâns toată zona aplicației și ne-a îndrumat spre un saivan de oi să ajutăm. După care am plecat dimineața la trei și jumătate la Radiodifuziunea română. Ni s-a zis că nu avem unde să acționăm  imediat și am plecat la unitate, la Cernica. Începând cu duminică s-au format trei ture și am venit aici, la Scala. Începând cu 6 martie și până pe 6 iunie am stat aici, mărturisește fostul colonel.

”Undeva după 6-7 zile au scos-o în viață”

Un bloc de zece etaje, căzut jos, este imaginea care îl bântuie și acum pe colonelul Luca Ioan, la 44 ani de distanță.

„Era molozul până undeva la etajul 3-4 încolo. Am urcat practic ca pe munte. Foarte atent însă. Responsabilitate mare pentru oamenii pe care îi aveam în subordine. Am găsit foarte multe bonuri, cărți, obiecte de artă, tacâmuri. Undeva vizavi era un depozit cu trei camere unde aranjam acolo obiectele pe care le prelua Miliția”, spune acesta.

Concentraţi pe munca asiduă pe care o desfăşurau de zile bune, salvatorii au început să afle treptat care era dimensiunea dezastrului: pierderea a sute de vieți omenești:

„Alți colegi au găsit o doamnă după 7 zile, jos, în laborator, la cofetărie la Scala. Undeva după 7-8 zile au scos-o în viață. Am văzut și oameni morți. O mână, un picior. A fost un șoc puternic. Le spuneam mereu să aibă grijă cu excavatorul. Salvările erau peste tot, ce se putea prelua se prelua. La opt ore veneau alte grupe. După șapte zile era un miros insuportabil, până în final când s-a curățat locul”, a mai spus colonetul.