Dr. Frankenstein? Un medic german a dezvoltat un vaccin împotriva COVID-19 în propriul laborator de imunologie, fără autorizație

Winfried Stöcker, 74 de ani, este un medic a cărui muncă este  împiedicată de autoritățile inflexibile sau un Dr. Frankenstein? În orice caz, acțiunile medicului au stârnit indignare în cercurile specializate. Stöcker a omis pur și simplu nenumărate etape prescrise pentru a proteja siguranța pacientului.

Un medic german a dezvoltat un vaccin împotriva COVID-19 în propriul laborator de imunologie

Winfried Stöcker dezvoltă un vaccin anti-Covid în laboratorul său din Lübeck fără un proces de aprobare. Deoarece a imunizat deja mai mulți voluntari cu vaccinul, acțiunile penale sunt acum în curs împotriva lui.

100 de voluntari vaccinați

Revista germană de știri Der Spiegel l-a adus pe medicul și antreprenorul din Lübeck Winfried Stöcker în fața unui public destul de mare la începutul lunii aprilie 2020: un articol și un reportaj TV relata povestea unui inventator genial care a dezvoltat un vaccin împotriva coronavirusului laborator, iar ulterior aproximativ 100 de voluntari au fost vaccinați.

Vaccinarea nu ar fi arătat efecte secundare, dar o eficacitate foarte mare de 97%, care poate fi dovedită prin teste serologice, la persoanele vaccinate

Dar, în loc de sprijinul necesar din partea autorităților de înregistrare, Stöcker a primit doar o plângere penală.

”Există o suspiciuni de fapte penale”, întrucât un studiu cu „medicamente experimentale” a avut loc fără să fi fost testat în prealabil, se arată în plângerea depusă.

De ce nu ar fi trebuit medicul să administreze vaccinul voluntarilor?

Profesorul medical și antreprenorul Stöcker nu a furnizat nicio informație privind aprobarea, protocolul de studiu și validarea preclinică. Se pare că a folosit vaccinul la oameni direct din laborator.

Cu toate acestea, aprobarea medicamentelor, care includ și vaccinuri, este un proces complicat și care consumă mult timp. După testele de laborator pe culturi celulare, include și teste toxicologice în experimentele pe animale. Pentru a putea realiza acest lucru, producătorii de medicamente trebuie să îndeplinească condiții cuprinzătoare și, de asemenea, să treacă prin proceduri complexe de aprobare.

Același lucru se aplică la următorul pas către primele studii clinice pe oameni în faza I, care este apoi urmat de fazele ulterioare ale dezvoltării medicamentului. O condiție prealabilă pentru fiecare studiu clinic individual este aprobarea autorității responsabile de acordare a licențelor. În Germania, acesta este Institutul Paul Ehrlich (PEI).

PEI însuși a raportat administrarea unui ser de antigen la Oficiul de Stat pentru Servicii Sociale din Kiel, care a depus acum o plângere penală. „Există o suspiciune de acțiune penală”, deoarece un studiu cu „medicamente experimentale” a avut loc fără a fi testat în prealabil, se spune în reclama.

Principiul științific de bază este că cei care produc singuri sau angajații lor sunt excluși de la participarea la seriile de teste ca subiecți de testare. În acest fel, este posibilă o prejudecată posibilă din partea subiecților testați și obiectivitatea studiilor este garantată.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care nici inventatorii vaccinului BioNTech / Pfizer nu l-au primit încă ei înșiși, așa cum a declarat CEO-ul Ugur Sahin pentru DW la sfârșitul anului 2020. Stöcker, pe de altă parte, se laudă că a administrat  vaccinul familiei și angajaților săi.

Administrarea unui medicament neautorizat poate fi pedepsită ca vătămare corporală, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta constituie o încălcare a diligenței medicale. În acest sens, Stöcker ar putea avea de așteptat sancțiuni de la asociația medicală.

Cât de eficient este cu adevărat ingredientul activ?

Stöcker nu își poate dovedi afirmația că vaccinul este eficient la 97%. De fapt, nu a fost încă un singur studiu publicat al vaccinului său într-un jurnal de renume.

Până în prezent, el a efectuat doar teste serologice, conform cărora anticorpii împotriva virusului SARS-CoV-2 s-au format la subiecții săi.

În contextul aprobării unui vaccin, sunt luate în considerare și numeroase alte aspecte, cum ar fi răspunsul imun al celulelor T.

Eficacitatea reală – adică întrebarea câți dintre cei vaccinați au fost infectați cu COVID-19 în comparație cu un grup placebo într-o anumită perioadă după vaccinare – este, de asemenea, decisivă pentru aprobare.

Acest lucru este de obicei evaluat la sfârșitul fazei III în dezvoltarea vaccinului. Dar Stöcker se pare că nici măcar nu a făcut primul pas dintr-o serie lungă de pași necesari.