Alina Bârgăoanu: Propagada 2.0: „un efort cinic de a asmuți taberele politice una împotriva celeilalte” (OPINIE)

Un document neclasificat dat publicității în data de 15 martie de către serviciile americane de intelligence arată că au existat încercări de influențare a alegerilor prezidențiale americane din 2020 din partea unor actori statali. Documentul este interesant de analizat deoarece readuce în actualitate discuția despre trăsăturile acțiunilor contemporane de influență și interferență în procesele electorale și politice ale unei societăți.

Linii de demarcație din ce în ce mai greu de trasat

Documentul analizat precizează că termenul de influențare a alegerilor este folosit cu referire la „eforturile la vedere și cele sub acoperire derulate de alte state sau entități care acționează în numele altor state, cu scopul de a afecta direct sau indirect alegerile din SUA: candidați, partide politice, votanți, preferințe electorale și procese politice. Un subset al acestei categorii o reprezintă interferența electorală, care țintește aspectele tehnice ale scrutinului, precum întocmirea listelor electorale (voter registration), votul, numărarea votului sau anunțarea rezultatelor.

Iată câteva aspecte cu o semnificație mai largă pentru înțelegerea ecosistemului informational contemporan. În primul rând, alegerile din 2020 au fost confruntate cu o intensificare a acțiunilor de influențare. Un posibil motiv al intensificării/ al conștientizării: atenția, respectiv documentarea pe măsură din partea comunității de intelligence. Dincolo de acest motiv conjunctural, raportul oferă și câteva explicații structurale: interferența în alegeri este văzută ca o modalitate de proiectare a puterii unui stat dincolo de granițele sale (deci are loc într-un context geopolitic schimbat); răspândirea Internetului și a rețelelor sociale oferă posibilitatea unui acces direct, nemediat, instantaneu la publicul vizat (deci are loc într-un context tehnologic schimbat); campaniile precise de influențare și de interferență nu mai pot fi despărțite de demersuri poate de mai mică intensitate, dar continue, care țintesc acapararea conversației publice/ politice în general. Cu alte cuvinte, acțiunile de influență din vremurile noastre se bazează pe linii de demarcație din ce în ce mai greu de trasat, între intern și extern, între online și offline, între procesele electorale și cele de guvernare propriu-zise, între influențare, persuasiune, informare sau divertisment.

Inflație informațională și haos emoțional

Raportul pune un accent special pe ideea că „actorii de influență din mediul online au căutat să afecteze percepția publică referitoare la candidați, dar, mai ales, să submineze încrederea în procesul electoral în ansamblul său și să amplifice polarizarea socio-politică de la nivelul societății americane”. Asemănător cu 2016, deși cu alt rezultat, documentarea demersurilor de influențare relevă o adevărată „rețetă” contemporană a acțiunilor de influențare: identificarea temelor controversate dintr-o societate, a faliilor de natură politică sau socio-economică urmată de exacerbarea disputelor, de adâncire a faliilor, de creare a unei stări de confuzie, neîncredere, suspiciune, haos.

Miza nu o reprezintă în mod primordial un candidat sau altul (deși demersurile de țintire sunt, fără doar și poate, diferite), ci crearea acestei atmosfere de inflație informațională, de polarizare și haos emoțional; acapararea și modelarea conversației publice din punctul de vedere al temelor și al încadrării lor într-un registru emoțional, identitar, cu potențial de polarizare.

Avantajul acestei „rețete”: poate fi bine camuflată în retorica înfierbântată de producție internă, motiv pentru care și eforturile de identificare și de atribuire devin mult mai complexe și mai nuanțate. Este ceea ce subliniase încă în august 2018 Wess Mitchell, coautorul unei excelente lucrări despre „frontiera neliniștită”: rețeta contemporană constă în alimentarea temelor controversate; investiția în cei care le susțin și investiția în cei care li se opun; obiectivul nu este neapărat de a influența un moment electoral sau altul, ci de a „amplifica, în mod sistematic, dezbinările din societatea [americană] …; „nu este un efort partizan, care să susțină un partid sau altul, ci un efort cinic de a asmuți taberele politice una împotriva celeilalte”.

Sfârșitul aventurii?

În legătură cu acest subiect al influenței și interferenței externe în procesele electorale și politice din SUA și din alte părți, se poate aluneca relativ ușor în ceea ce o serie de autori au numit perception hack: tentația de a acorda unui eveniment o importanță disproporționată în raport cu impactul său real; cu forme diverse de manifestare, precum fatalismul („oricum se întâmplă”), banalizarea, respectiv relativizarea discursului public („totul e propagandă”, „toți fac propagandă”), încercarea facilă de discreditare a preopinentului și de expediere a oricărei critici, a oricărui contraargument prin încadrarea tot la capitolul … „propagandă”.

Evitând această capcană și continuând chiar premisele raportului analizat, acelea că linia de demarcație între procese electorale și procese de guvernare este una din ce în ce mai greu de trasat și că miza o reprezintă amplificarea vulnerabilităților interne, se poate estima că astfel de demersuri vor continua, în SUA și în alte părți. Mai ales în context pandemic și post-pandemic.

Foarte probabil, sursele, vocile, narațiunile, tehnologiile și modalitățile de amplificare/ viralizare se vor modifica, la fel cum s-au modificat din 2016 până în 2020. Motiv pentru care, în elaborarea măsurilor de contracarare, ar trebui evitată construirea unor linii digitale Maginot, care nu ar face altceva decât să creeze un fals sentiment de siguranță. Dar, indiferent de felul în care vor evolua tehnicile de influențare și de interferență în procesele politice și electorale ale unei societăți, se poate estima că bătălia se va duce, în continuare, pentru „mințile și inimile oamenilor”; și că această bătălie se va duce, cel mai probabil, prin exploatarea ecosistemului informațional și, mai ales, prin exploatarea („weaponization”) vulnerabilităților interne, a faliilor prezente în respectiva societate. Așa încât, o eventuală linie Maginot va trebui să vizeze întotdeauna, fortificarea (pentru a continua metafora) ecosistemului informațional, a țesutului social și investiția serioasă în atenuarea vulnerabilităților interne.