Sebastian Burduja: ”România dezvoltată este România cu carte” (OPINIE)

Un român citește o carte pe an, în medie. În comparație, un neamț citește 16 cărți pe an, în medie. Acestea sunt date Eurostat, care analizează comportamentul în Europa. La nivel global, măsurătorile se fac în… ore de lectură pe săptămână. Campioana este India, cu peste 10,42 ore, urmată de Thailanda cu 9,24 și China cu 8 ore pe săptămână, în medie, pe cap de locuitor. În România, media este sub cinci minute pe zi…

Legătura între citit și dezvoltarea socio-economică a unei țări a fost dovedită de multe studii. Și de realitate. Comparați unde suntem noi versus țările de mai sus. Aici suntem astăzi, dar nu înseamnă că nu putem recupera.

Ce spun datele

Un studiu al Băncii Mondiale arată că ratele mari de alfabetizare sunt asociate cu populații mai sănătoase, mai puține infracțiuni, o creștere economică mai mare. Și ONU consideră educația drept cheia pentru a stopa sărăcia, a proteja planeta și a asigura pace și prosperitate.

A citi înseamnă mai mult decât a evada într-o carte, într-o poveste, în alte lumi. Analfabetismul, inclusiv cel funcțional, înseamnă lipsa abilităților de citi, înțelege sau reține un prospect de medicamente, instrucțiuni de gătit sau de a gestiona finanțele familiei. Înseamnă o limitare în a aplica la locuri de muncă mai bune. Pare greu de crezut, dar costul analfabetismului în Statele Unite era estimat (în 2018) la peste 300 de miliarde de dolari, potrivit unui raport scris de World Literacy Foundation. Același raport indică un cost pentru economia globală de 1,2 mii de miliarde de dolari. Țineți cont de faptul că pandemia a accentuat sărăcia, a mărit decalajele între state și regiuni, reducând accesul la educație copiilor din medii sărace, din cauza migrației pe online. Deci aceste cifre arată mult mai rău, în prezent.

Sigur că principala cauza a analfabetismului rămân veniturile scăzute, nu doar în România, ci peste tot în lume. Fenomenul are cauze sociale și economice grave.

Potrivit unui studiu realizat de Betty Hart și Todd Risley, există un decalaj de 30 de milioane de cuvinte între copiii din familiile cu venituri mici și copiii din familiile cu venituri mai mari. Raportul prezintă că un copil dintr-o familie cu venituri mai mari va experimenta aproape 45 de milioane de cuvinte până la vârsta de 4 ani, comparativ cu cele 13 milioane de cuvinte pe care le va auzi un copil care trăiește într-o familie cu venituri mici. Aceasta nu numai că demonstrează impactul economic pe care analfabetismul îl are asupra familiilor, ci și ciclul continuu de alfabetizare, care perpetuează sărăcia de la o generație la alta.

În 2017, Banca Mondială publica un raport care estima că peste 250 de milioane de școlari din întreaga lume nu pot citi. Același raport arată că ratele mai mari de alfabetizare sunt asociate cu populații mai sănătoase, mai puține infracțiuni, o creștere economică mai mare și rate mai mari de ocupare. Pentru o persoană, alfabetizarea este o abilitate fundamentală necesară pentru a dobândi abilități avansate. Acestea, la rândul lor, conferă salarii mai mari și mai multe opțiuni de locuri de muncă pe piața muncii.

Să revenim la România, cu noi date. Conform unui sondaj de opinie realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie în 2018, doar 16% dintre români susțin că citesc cărți lunar, în timp ce 35% declară că nu au citit niciodată o carte. De asemenea, un alt studiu Eurostat arată că românii dedică numai 5 minute pe zi cititului și că doar 6,2% dintre români se raportează la lectură ca la o modalitate de a-și petrece timpul.

38,7% dintre persoanele de 15 ani nu înțeleg ceea ce citesc. România se află pe penultima poziție dintre cele 28 de state membre UE la indicatorul „citire”. România se clasează printre ultimele țări la testele PISA. Rezultatele testelor din 2018 indică o rată a analfabetismului funcțional care ajunge la 41% la evaluarea de citire. Acest procent reprezintă elevii care nu pot identifica ideea principală dintr-un text de lungime medie, nu pot găsi informații pe baza unor criterii explicite și nu pot reflecta asupra scopului unui text. Toate acestea sunt abilități care se pot dezvolta prin lectură.

Ce putem schimba

Din estimările mele, avem nevoie de cel puțin 10 ani ca să reducem decalajele. 10 ani cu un efort comun și constant al autorităților locale și centrale, mediului academic, societății civile și al fiecărui factor de influență, mai mare sau mai mic, pentru conștientizarea importanței și încurajarea lecturii.

Din 1995, România sărbătorește Ziua Internațională a Cărții, un eveniment anual, organizat prin intermediul UNESCO, în special pentru a promova publicarea de cărţi, cititul, dar şi drepturile de autor. Pentru că sărbătorim ziua mondială a cărții prin intermediul UNESCO, inițiativele de încurajare a lecturii au rămas în special la nivelul mediului privat, fără să existe un cadru național pentru derularea acestora în școli sau instituții culturale. În plus, majoritatea țărilor care sărbătoresc ziua internațională au și echivalentul național.

Pentru toate aceste motive, am depus în Parlament zilele trecute o propunere legislativă pentru declararea zilei naționale a lecturii, pe data de 15 februarie. Nu este o alegere întâmplătoare; pe 15 februarie s-au născut doi dintre cei mai mari cărturari ai noștri, ctitori ai școlii si culturii românești: Titu Maiorescu și Spiru Haret. Această zi națională va crea cadrul pentru implicarea autorităților locale și centrale, societății civile și a tuturor celor cărora le pasă de carte în activități de încurajare a lecturii, mai ales în rândul elevilor și tinerilor. După ce legea va fi aprobată – și sunt convins că se va întâmpla acest lucru – vom putea face multe pentru încurajarea lecturii.

Putem inova sau putem căuta modele la alte state. De exemplu, pe 2 martie, de ziua autorului de cărți pentru copii Dr. Seuss, în SUA se sărbătorește National Read Across America Day – instituită de National Education Association (NEA) în 1998. Cu timpul, datorită notorietății și interesului din ce în ce mai crescut pentru evenimente legate de lectură, în America s-au dezvoltat și alte zile dedicate lecturii. Practic, fiecare lună din an are cel puțin câte 3 evenimente dedicate cărții în orice formă și sub orice pretext, de la ziua cărților pentru copii, până la săptămâna dedicată cărților în format electronic sau luna poeziei.

În Franța, din 1989, Ministerul Culturii organizează în fiecare an un amplu festival național pentru încurajarea lecturii, în luna octombrie. Din 1994, acesta a devenit un eveniment de 15 zile, pentru a face evenimentul accesibil elevilor și studenților.

De-a lungul deceniilor, Festivalul Național de Lectură din Franța și-a schimbat numele și durata, dar principiul a rămas același – un efort comun al tuturor profesioniștilor din domeniu pentru a încuraja lectura. Un alt exemplu interesant vine din Portugalia, țară ce a dezvoltat, pe lângă o zi națională a lecturii, și un plan strategic pe 10 ani: Planul de lectură portugheză pentru 2017-2027. În cadrul acestui plan, oficialitățile portugheze își propun să sprijine și să promoveze programe de integrare socială prin lectură, în diferite forme. Autoritățile locale, instituțiile de cultură, știință, tehnologie, învățământ și educație dezvoltă politici integrate de promovare a lecturii, scrierii și alfabetizării.

Singapore sărbătorește din 2016 „prima sărbătoare la nivel național a bucuriei și importanței lecturii”. Primul eveniment a fost organizat în clădirea Bibliotecii Naționale, unde cetățenii au citit împreună și mai multe instituții au donat cărți pentru copiii mai puțin privilegiați. Campania și Ziua Națională a Lecturii fac parte din Mișcarea Națională de Lectură de cinci ani, lansată pe 3 iunie 2016, care își propune să încurajeze singaporezii să „citească mai mult, să citească pe larg și să citească împreună cu familia și prietenii”.

Și India sărbătorește Ziua Națională a Lecturii de 25 de ani, pe 19 iunie, în onoarea Mișcării Bibliotecii Tatălui Indiei – Puthuvayil Narayana Panicker. Țara îl onorează pe omul care a inițiat biblioteci în statul său natal.

În 2018, reprezentanți din toate partidele politice au semnat Pactul pentru Carte, un pachet legislativ propus de colegul meu liberal, Ovidiu Raețchi. O inițiativă foarte bună, dar care nu s-a concretizat până la capăt și pe care sper să o duc mai departe. Legea pentru ziua națională a lecturii este doar un prim pas dintr-un plan mai amplu: Planul pentru România.

Concluzia este simplă: România trebuie să își regăsească dragostea pentru carte. Numai așa se va face bine.