Un proiect publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor propune ca statul să nu mai suporte cheltuielile cu creșa sau grădinița, prin intermediul angajatorului.
Propunerea Ministerului de Finanțe vine în contextul în care toată lumea aștepta publicarea normelor de aplicare a legii care prevedea alocarea acestor sume, informează Digi24.
Astfel, legea prevedea ca părinții să primească 1.500 de lei pe lună de la angajator. Mai departe, firmele urmau să își scadă această cheltuială din impozitele datorate statului.
Legea este în vigoare de la începutul anului și nu se aplică retroactiv.
Acest proiect prevede suspendarea aplicării acestei măsuri, începând cu data de 1 aprilie 2021 până la data de 31 decembrie 2021, inclusiv.
Aproximativ 600.000 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani trăiesc în România.
Potrivit noului cadru fiscal, cheltuielile cu educația timpurie menționate sunt nedeductibile la calculul rezultatului fiscal și se scad din impozitul pe profit datorat în perioada efectuării acestora, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil. În cazul în care suma depăşeşte impozitul pe profit datorat, diferenţa va fi scăzută, în ordine, din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate.
Prin același act normativ, respectiv Legea nr. 239/2020, sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost introduse în categoria veniturilor neimpozabile din salarii și asimilate salariilor.
În practică, noile reguli fiscale s-au dovedit insuficiente pentru a putea fi aplicate. Situația a fost semnalată de contribuabili, de organele fiscale și chiar de parlamentari.
Solicitările de clarificare a regulilor fiscale au vizat elemente tehnice esențiale aplicării, care nu se regăsesc în actualele prevederi.
Totodată, s-a solicitat includerea în categoria cheltuielilor deductibile limitat a sumelor reprezentând cheltuiala cu educația timpurie pentru copiii contribuabilului și/sau ai angajaților săi și în cazul veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate (ex.: societățile civile de avocatură, persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale), întrucât în prezent nu există prevederi legale în acest sens.