Chiar dacă 1 Aprilie nu a fost declarată în mod oficial zi de sărbătoare, este ziua în care oamenii le fac surprize plăcute sau mai puțin plăcute prietenilor.
Ziua de 1 aprilie este pentru multe persoane cea mai bună ocazie de distracție. Totuși, alții probabil că ar prefera să fie o zi în care să nu iasă din casă.
Acest obicei a apărut acum câteva secole. Precursori ai April Fools’ Day – Ziua Păcălelilor în variantă autohtonă – ar putea fi festivalul roman Hilaria, care se desfăşura pe 25 martie, şi Medieval Feast of Fools, care se desfăşura pe 28 decembrie, o zi care încă este sărbătorită în unele ţări de limbă spaniolă, relatează Mediafax.
O altă teorie este aceea că Ziua Păcălelilor ar avea legătură cu Festivalul hindus Holi de la finele lui martie şi care reaminteşte de victoria asupra răului. În zilele de sărbătoare ale festivalului, s-a păstrat obiceiul de a aprinde un foc mare, purificator.
Încă o explicație, care este acceptată de majoritate, este că 1 Aprilie are strânsă legătură cu schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian în Franţa, în 1582, în timpul lui Carol al IX-lea.
Atunci, veştile circulau mai greu şi cei care nu aflaseră ca Anul Nou s-a mutat la 1 ianuarie şi continuau să-l sărbătorească la 1 aprilie, erau numiţi poisson d’Avril (peşte de aprilie) şi ţinta glumelor şi farselor celorlalţi.
Pe de altă parte, cea mai veche referire la Ziua Păcălelilor pare a fi, potrivit The Museum of Hoaxes din San Diego, California, un fragment dintr-un poem flamand din 1539, în care un bărbat şi-ar fi păcălit servitorul chiar într-o zi de 1 aprilie.
După cum spunea Mark Twain, “ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
La 31 martie 1940, Institutul Franklin din Philadelphia, SUA, a publicat un comunicat care anunţa că a doua zi va fi sfârşitul lumii, informaţia a fost preluată şi difuzata de un post de radio, care a precizat că apocalipsa va veni la 1 aprilie, la ora 15 fix. Ştirea preciza, nu e o păcăleală de 1 aprilie pentru că informaţia a fost confirmată şi de Wagner Schlesinger, directorul Planetarium-ului din oraş. Panica a luat sfârşit abia după ce astronomii au negat predicţia, iar autorul farsei, ofiţerul de presă al Institutului Franklin, William Castellini, a fost demis.
În anul 1950, o televiziune olandeză a anunţat că Turnul din Pisa s-a prăbuşit.
În 1952, doi adolescenţi au predat unei secţii de poliţie din Londra un dosar găsit într-o staţie de autobuz şi care aparent conţinea schiţele unui dispozitiv atomic.
Poliţia a intrat imediat în alertă şi a informat autorităţile, de la guvern la Camera Comunelor, despre posibila pierdere a unor secrete nucleare. A aflat şi presa care a pus pe jar publicul. După ce schiţele au fost examinate de fizicieni, care au spus că nu înţeleg despre ce e vorba, misterul a fost rezolvat de un prieten al celor doi tineri care a dezvăluit că aşa zisul dispozitiv nuclear era de fapt … o maşinărie de făcut cârnaţi.
În 1957, BBC difuzează o ştire de trei minute în care se spune că la o fermă din Elveţia s-au obţinut recolte record de spaghetti şi arătau imagini cu tăieţei recoltaţi din copaci. Ştirea a fost atât de credibilă încât unii au cerut detalii legate de plantaţie şi de unde ar putea cumpăra puieţi.
În 1980, tot BBC a anunţat că legendarul ceas mecanic londonez Big Ben va fi înlocuit cu unul electronic. Informaţia a revoltat opinia publică britanică, o mulţime de cetăţeni exprimându-şi protestul în legătură cu această decizie. O parte dintre oameni au întrebat de unde se pot cumpăra bucăţi din vechiul Big Ben.
La 1 aprilie 1983, agenţia de stiri Associated Press anunţa că profesorul de istorie Joseph Boskin de la Universitatea din Boston a reuşit să stabilească originea „Zilei bufonului”. El afirma că bufonul Kugel de la curtea Împăratului Constantin s-a lăudat că ar putea conduce Imperiul Roman la fel de bine ca şi stăpânul său.
Acestuia i-a plăcut ideea şi i-a permis măscăriciului să se aşeze la cârma ţării o zi pe an, de 1 aprilie. Bufonul a decretat ca în acea zi să fie acceptate doar lucrurile absurde, dând astfel naştere tradiţiei păcălelilor. Difuzată de o agenţie de presă serioasă, ştirea a fost preluată de toată presa americană. Reporterul care-l intervievase pe profesorul Boskin a aflat, odată cu toţi cititorii, că a fost păcălit, după ce Universitatea din Boston a dat un comunicat de presă prin care îşi cerea scuze pentru glumă.
În 1993, primăria oraşului Koln (Germania) le-a făcut o farsă celor care practicau jogging în parcul din centru. Gardienii i-au oprit pe alergători, spunându-le că vor fi amendaţi dacă nu se conformează unei noi legi care impune încadrarea alergătorului în limita de 6 km/h, nici mai mult, dar nici mai puţin. Motivul? O altă viteză ar fi deranjat veveriţele din parc, aflate în perioada împerecherii.
Ziarul „Irish Times” a anunţat în 1995 că Disneyland negociează cu guvernul rus privind achiziţionare trupului lui Lenin în vederea expunerii lui, cu tot cu mausoleu, în parcul de distracţii din Paris.
În 1998: Burger King anunţa printr-o reclamă, publicată în USA Today, că a introdus în meniurile sale Whopper-ul pentru stângaci. Noul burger avea aceleaşi ingrediente, dar toate condimentele erau rotite cu 180 de grade, în beneficiul clienţilor stângaci. De atunci, se fac tot felul de farse cu diverse produse destinate stângacilor, dar anunţul Burger King a rămas de departe cea mai bună versiune a farsei.
Revista „New Mexicans for Science and Reason” spunea într-un articol, publicat în 1998, că autorităţile statului american Alabama intenţionează să schimbe valoarea numărului Pi din 3,14, pe care o considera „necreştină”, în 3,0, „valoare conformă cu Biblia”. Autorităţile din Alabama au început să fie bombardate cu scrisori şi telefoane de protest din toată lumea.
Sursa: stiri.tvr.ro