Reportaj din tabăra viitorilor luptători ai Forțelor pentru Operațiuni Speciale. De la arbitru de fotbal la „Rambo”. Elita Armatei Române se pregătește la Vlădeni – Galerie FOTO&VIDEO

Reportaj din tabăra viitorilor luptători ai Forțelor pentru Operațiuni Speciale. Vlădeni, județul Brașov, este o localitate cu adevărat strategică pentru siguranța națională. Motivul ține de ce se întâmplă acolo și îl găsim în spatele porților pe care scrie Şcoala de Instruire a Forţelor pentru Operaţii Speciale ale Armatei Române. SAFOS Vlădeni, cum deja începe să fie cunoscută și mai ales recunoscută în „piață”.

În aceste zile, la Vlădeni sunt peste 30 de militari şi civili care vor să devină luptători în FOS. Mulți au lăsat în spate cariere de succes, alții caută să demonstreze ceva, fiecare are un motiv și un rost.

Reportaj din tabăra viitorilor luptători ai Forțelor pentru Operațiuni Speciale. Telefoanele mobile, interzise!

Instructorii le împing limitele fizice şi psihice la maximum. Mărşăluit pe teren accidentat cu greutăţi, simularea contactului direct cu inamicul, exerciţii și iar exerciții (inclusiv pe timpul nopţii!) şi puţine momente de respiro. Acestea sunt doar câteva din elementele care conturează o zi din programul de selecţie a cursanţilor. Care program debutează sugestiv cu „Hell Week”, cum au denumit instructorii primele zile de antrenament.

Pentru început, să spunem că pregătirea viitorilor luptători din Forţele pentru Operaţii Speciale durează între 6 şi 11 luni. A început pe 15 februarie cu 65 de cursanţi, iar de două săptămâni candidaţii care aspiră la un loc în elita Armatei Române sunt supuși procesului de selecţie şi evaluare. Li se testează rezistenţa fizică şi mai ales psihică, nu mai au niciun contact cu lumea exterioară şi nu au voie să folosească dispozitive de comunicare (telefoane, tablete, laptop-uri etc). Din 65 de cursanți la start, mai sunt doar 34 la Vlădeni.

Reportaj din tabăra viitorilor luptători ai Forțelor pentru Operațiuni Speciale. Pregătirea psihologică, poate cea mai importantă!

Integritatea, voinţa de fier şi pregătirea fizică sunt calităţile pe care trebuie să le întrunească cei selectaţi.

Colonelul Adrian Sileanu, locţiitor al comandantului Şcolii de Instruire a Forţelor pentru Operaţii Speciale din Vlădeni, explică despre ce este vorba. „Probabil că, la prima vedere, toată lumea se gândeşte că trebuie să se pregătească extraordinar din punct de vedere fizic. Este adevărat că şi calităţile fizice contează foarte mult şi le maximizează şansele de a trece de selecţie şi de a termina programul, însă contează mai mult calitatea oamenilor din punct de vedere al integrităţii, al voinţei lor. Un om care îşi asumă tot ceea ce face, chiar dacă ştie că poate fi în detrimentul lui la un moment dat, şi un om care are o voinţă de fier să reuşească şi să treacă de selecţie şi să finalizeze programul este, practic, ceea ce căutăm noi la aceşti candidaţi”, explică col. Sileanu.

Psihologul şcolii insistă şi el că selecţia este „proba de foc” a programului de pregătire. „În general, noi urmărim să-i aducem pe cursanţi la limita maximă controlabilă. În momentul în care sesizăm că nu mai avem controlul, îi oprim. De foarte multe ori sunt aduşi la nivelul maxim de stres şi de capacitaţi psihice. În principiu, noi urmărim nu neapărat să-i aducem la nivelul stresului din teatrele de operaţii, ci la potenţialul de stres maxim pe care l-ar putea întâlni în carieră. Ce simulăm aici este nivelul de stres – încărcătura emoţională, tensiune psihică – pe care ei îl pot avea în carieră lor”, spune psihologul.

Cât de intens este programul de selecție

O echipă de jurnaliști ai Agerpres a fost primită la Vlădeni, să asiste la un antrenament al cursanților FOS. Cât de intens este programul de selecţie, povesteşte unul dintre instructori. S-a alăturat Forţelor pentru Operaţii Speciale la vârsta de 45 de ani, după doar un an de armată, unde a intrat din rândul civililor. „Sunt trei săptămâni de foc, prima fiind denumită sugestiv «Hell Week». Mai sunt câteva zile. Cursanţii nu ştiu lucrul acesta. Vor fi supuşi la exerciţii fizice şi psihice sub stres, încercând astfel să-i punem în situaţii tactice şi să ia decizii la limită”, spune instructorul.

La prima oră, instructorii le prezintă cursanţilor misiunea pe care o au de îndeplinit. Echipaţi cu rucsacuri de aproximativ 20 de kilograme şi armamentul individual, ei primesc coordonatele misiunii, materialele necesare şi indicaţiile pentru modul în care trebuie să reacţioneze la „contactul” cu inamicul. Scenariul acestei misiuni presupune realizarea unui podeţ, la câţiva kilometri de punctul de plecare, din doi buşteni de aproximativ şapte metri şi cu o greutate de câteva zeci de kilograme. „Cei doi buşteni nu trebuie să atingă solul şi să fie atinşi cu mâna, cu excepţia momentului în care se execută podeţul. Pentru transportul acestora veţi folosi corzi. Nu aveţi voie să vă abateţi de la drum. Veţi vorbi în şoaptă, cu excepţia comandantului. Patru oameni vor face siguranţa, unii verifică timpul şi coordonatele de deplasare”, sunt indicaţiile primite.

Obstacole care împing rezistența la limită

După câteva flotări executate rapid pentru încălzire, echipa porneşte la drum cărând buştenii. Din când în când, instructorii le solicită cursanţilor date precise despre distanţa parcursă sau direcţia în care se deplasează. De-a lungul traseului, se simulează foc de artilerie sau foc uşor de infanterie. Efortul e colosal. Instructorii constată că „au pierdut” un om. Cursanţii trebuie să-şi redistribuie sarcinile, să-şi care camaradul şi bagajul acestuia. Misiunea devine mai dificilă.

Exerciţiul continuă, cursanţii cântă „Transilvanie frumoasă” şi merg în cadenţă, pe terenul neprietenos, accidentat sau mlăştinos. Se simulează alte focuri din partea „inamicului” şi candidaţii sunt anunţaţi că au un alt „rănit”. Pentru transportul lui se foloseşte o targă, ceea ce înseamnă doi oameni în minus la căratul buştenilor, iar unul care trebuie să care şi rucsacul camaradului. După câteva sute de metri, „rănitul se reface” şi cursanţii îşi reîmpart sarcinile. Ceva mai încolo, echipa îl ajută pe unul dintre camarazi ajuns aproape la limita puterilor. După aproape patru ore de la începutul misiunii, în care au urcat şi coborât dealuri cărând cei doi buşteni imenşi, cursanţii ajung la coordonatele indicate şi execută podeţul trecând prin apă. Misiunea este îndeplinită. Primesc un respiro de o oră, timp în care îşi schimbă ţinuta şi mănâncă.

De ce vor tinerii să intre în Forțele Speciale. De la arbitru de fotbal la „Rambo” din Forțele Speciale

„Ceea ce m-a determinat pe mine în mod special să aleg această profesie este nevoia de a ieşi din tipar şi de a face parte din forţele de elită ale Armatei române. M-am inspirat şi din filme, Call of duty – seria de jocuri, apoi de pe YouTube – ce am văzut la Navy Seal, la Green Berets… Acum mi-am dat seama că una este să vizionezi acele videoclipuri şi alta este să participi. 150% aş spune că realitatea e aici, nu în filme”, spune unul dintre cursanţi, la baza inginer agronom şi arbitru profesionist în liga a III-a de fotbal.

Şi nu este singurul cu o specializare interesantă în viaţa civilă. „Este o experienţă nouă, la un nivel foarte ridicat de efort, dar sunt motivat când văd în jurul meu atâţia camarazi care pun umăr la umăr, îşi doresc să ne ridicăm unul pe altul, să ne motivăm unul pe altul şi să finalizăm cu toţii. Suntem o echipă în devenire”, completează un alt candidat, şi el tot din rândul civililor. A urmat Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei şi profesează că graphic designer şi fotograf profesionist.

„Am studiat Silvicultură. Am fost foarte interesat de Forţele pentru Operaţii Speciale din ce am văzut pe Internet, filme, din ce am auzit de la prieteni şi am zis că aş dori să ies din ritmul de viaţă sedentară şi aş vrea să fac parte din echipa de elită a Armatei României, să fiu printre cei mai buni”, îşi spune povestea un alt cursant.

Câteva minute mai târziu, vremea se schimbă brusc, plouă torenţial. Urmează alte „ore de foc”, în care cursanţii primesc o nouă misiune.

Ce tip de misiuni execută soldații din Forțele pentru Operaţii Speciale

FOS sunt structuri special pregătite şi echipate pentru a acţiona în medii ostile, sensibile din punct de vedere politic sau diplomatic sau acolo unde alte tipuri de operaţii nu pot fi executate. Primul batalion al Forţelor pentru Operaţii Speciale a fost înfiinţat în 2003, la Târgu Mureş. Din 2018, de la înfiinţarea Şcolii de Instruire a Forţelor pentru Operaţii Speciale de la Vlădeni, peste 100 de candidaţi au finalizat programul de formare.

„De la înfiinţarea şcolii, peste 300 de cursanţi au fost procesaţi de şcoală în programul de formare a operatorilor FOS. În general, procentul de succes a fost de aproximativ 30%. Este un procent normal. Noi nu avem un număr fixat de eşaloanele superioare în ceea ce priveşte absolvenţii programului. Calitatea contează mai mult decât cantitatea în Forţele pentru Operaţii Speciale. Din punctul meu de vedere, având în vedere modul în care îi selecţionăm pe aceşti oameni şi modul în care îi pregătim, sunt, într-adevăr, elită Armatei Române”, punctează col. Adrian Sileanu.

În Forțele Speciale nu există diferențe pe bază de gen și sex. „Derulăm programe atât pentru militari, cât şi pentru civili. Probele nu sunt diversificate în funcţie de gen, probele sunt unice. Atât candidaţii bărbaţii, cât şi candidaţii femei trebuie să treacă peste aceleaşi probe, deoarece un detaşament de forţe pentru operaţii speciale se deplasează cu o singură viteză şi trebuie să aibă aceleaşi performanţe”, subliniază locţiitorul comandantului şcolii. De la înfiinţarea instituţiei, trei candidaţi femei au încercat să treacă de programul de selecţie, însă au fost respinse din motive medicale sau pentru că nu au trecut probele fizice.