Autorul Mugur Ioniță: „M-am convins că trebuie să ai condiție fizică bună ca să poți fi scriitor”

Mugur Ioniță a absolvit Școala de Ofițeri Aviație, secția meteorologie – Buzău, Facultatea de Geografie, Universitatea București, precum și Școala de Înalte Studii Europene Comparative, Universitatea de Vest din Timișoara. Are 49 de ani și este meteorolog de 28 de ani și a practicat această meserie în mai multe locații din țară și din străinătate, inclusiv timp de doi ani în cadrul misiunii ONU din Republica Democratică Congo și timp de zece ani în cadrul misiunii Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina. În prezent lucrează la Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana din Timișoara și locuiește în Dumbrăvița, județul Timiș, într-o căsuță de lemn, la marginea unei păduri, unde a reușit să-și adune gândurile și să scrie cartea sa de debut „Ultimul meteorolog”, apărută în luna martie la editura „Lebăda neagră” din Iași, în colecția „Red Spot”, dedicată autorilor români contemporani.

Gândul.ro: Ce trebuie să cunoască cititorii despre autorul Mugur Ioniță? Cum și când s-a născut pasiunea pentru scris?

Mugur Ioniță: În adolescență obișnuiam să scriu poezii, mai ales când eram îndrăgostit. Proză nu am mai scris, însă mi-a plăcut foarte mult să citesc. Orice. Carte științifică, nonficțiune, dar cel mai mult m-a atras ficțiunea, pentru că, nu-i așa, cu toții iubim poveștile. Realitatea uneori ne copleșește și simțim nevoia să evadăm cu ajutorul unei povești. Cu mulți ani în urmă, soția mi-a făcut cadou o carte. Se numea „Notează și acționează”, nu mai rețin numele autorului. De atunci am început, pe lângă liste de cumpărături și programul zilnic, în josul paginilor din agendă, să notez tot ceea ce mă impresiona în ziua respectivă sau gânduri, chiar dacă aparent nu aveau legătură între ele. La un moment dat s-au strâns atât de multe încât m-am hotărât să le pun împreună într-un fișier pe care l-am numit „Gânduri despre meteorologi”.

Gândul.ro: Ați publicat recent romanul „Ultimul meteorolog”, la editura Lebăda Neagră. Care este povestea cărții și ce v-a motivat să o scrieți?

Mugur Ioniță: Tema o aveam deja, era clară – meteorologia. Meteorolog fiind, am vrut să scriu despre meseria mea. Însă nu aveam povestea. Până într-o zi când, răsfoind revista „The New Yorker”, am dat peste un fotoreportaj despre un meteorolog rus care trăia și lucra în solitudine, undeva la capătul unei peninsule din Oceanul Arctic, la una dintre cele mai izolate stații meteorologice. Fotografiile erau minunate, însă erau scrise foarte puține cuvinte despre personaj. Am fost atât de marcat de acele fotografii încât, în următoarele nopți, mintea mea a început să țeasă povestea care se regăsește în carte. Primele 60-70 pagini le-am scris la câteva zile după aceea.  Restul a urmat în decurs de un an. Iar rescrierea a mai durat câteva luni bune.

Gândul.ro: Dacă ne-ați spune câte ceva despre felul dumneavoastră de a fi, cât am regăsi și în carte?

Mugur Ioniță: Cred că o parte din personalitatea scriitorului se regăsește în fiecare personaj din orice roman scris vreodată. Folosind termeni meteorologici aș spune că „pe alocuri” este realitate și „pe arii extinse” este imaginație. Cartea este scrisă la persoana întâi mai mult pentru a apropia cititorul de trăirile personajului. Nu înseamnă că mie mi s-a întâmplat tot ce ceea ce este scris în carte. Deși mi-ar fi plăcut să am capacitățile extrasenzoriale însușite de personaj de-a lungul timpului.

Gândul.ro: Dacă meseria de meteorolog este subiectul central al cărții, ce alte idei abordați și care este mesajul poveștii?

Mugur Ioniță: În meteorologie, odată cu progresul și avansul tehnologiei, treptat, omul este înlocuit cu senzori și computere și după unele studii, factorul uman va fi eliminat aproape în totalitate până în anul 2050. Dar nu este singurul domeniu în care acest lucru se întâmplă. Drept urmare, consider mesajul cărții ca fiind universal – este o pledoarie pentru OM. Cu bune și rele, omul pasionat însuflețește tot ceea ce face, chiar dacă nu este perfect. Pe de altă parte, carte este un îndemn la a nu renunța la visuri. Chiar dacă pasiunea personajului pare apropiată de obsesie, este de fapt o declarație de dragoste față de meserie. Conține și o doză de romantism, de umor, de istorie, de știință, chiar și un pic de poezie și nu în ultimul rând de nostalgie.

Gândul.ro: Care a fost cea mai mare provocare întâmpinată în scrierea cărții?

Mugur Ioniță: Fiind un om activ, glumind, cea mai mare provocare a fost să stau pe scaun ore în șir în fața laptopului. M-am convins că trebuie să ai condiție fizică bună ca să poți fi scriitor (puneți dumneavoastră emoticoanele de rigoare). Revenind la poveste, totul a fost frumos și chiar distractiv până am ajuns la rescriere, atunci când a trebuit să dau cursivitate firului narativ. Nefiind scriitor profesionist, neavând experiență, aveam mereu impresia că mă repet, că nu sună bine, că trebuie să șterg și să reformulez, că mesajul este prea diluat sau că unele pasaje nu au relevanță. Am șters destul de mult din varianta inițială.

Gândul.ro: Cum a fost primit romanul de primii cititori? Care au fost reacțiile?

Mugur Ioniță: Cartea numai ce a văzut lumina tiparului de o lună de zile. Din păcate, lansări în librării sau la târguri de carte nu se fac în această perioadă din cauza pandemiei. M-am bucurat că editura a făcut eforturi să scoată cartea de Ziua Mondială a Meteorologiei și cu mediatizarea aferentă evenimentului, cartea a ajuns la mulți colegi din întreaga țară. Reacțiile sunt foarte încurajatoare, iar unele dintre ele chiar m-au copleșit. Mi-am dat seama că sunt mulți care nu văd meteorologia doar ca pe o meserie, ci ca o pasiune și s-au regăsit în multe dintre trăirile personajului.

Provocarea cea  mai mare pentru mine este cum va fi percepută de către publicul larg, de către „nespecialiști”. Revenind la întrebarea anterioară, una dintre provocări a fost și să găsesc acest echilibru între prea științific și prea general pentru a putea fi citită de oricine fără să mă îndepărtez de specificul meseriei. Odată ajunsă în librării sper să își găsească drumul și în bibliotecile cititorilor de orice vârstă sau profesie.

Gândul.ro: Ce gânduri și stări ați spune că îl încearcă pe cititor parcurgând povestea?

Mugur Ioniță: După lectura acestei cărți, cititorul cred că va privi cu alți ochi un buletin meteorologic. Pentru o clipă, poate, se va gândi și la armata de oameni pasionați care lucrează zi și noapte, în solitudinea stațiilor meteorologice, 24 de ore din 24, indiferent dacă sunt sărbători, revelioane sau revoluții. Aș spune că va privi cu alți ochi și ploaia sau ceața sau un fulg.

Gândul.ro: Care ar fi cea mai mare provocare din viața sau cariera unui autor român?

Mugur Ioniță: Nu pot vorbi decât din experiența mea de debutant. Inițial am fost speriat de unele articole sau comentarii pe diverse forumuri ce abordau lipsa de deschidere a editurilor față de debutanți. În condițiile actuale economice și luând în considerare interesul scăzut pentru cărți a unei mari părți din populație, să publici un debutant este un risc asumat. Însă pot spune cu mâna pe inimă că a fost o colaborare peste așteptări de bună cu editura „Lebăda neagră”. De la primul telefon am simțit respectul față de autor și dragostea față de carte. Sunt oameni pasionați, iubitori de literatură, care mi-au insuflat încredere și cu această ocazie țin să le mulțumesc din nou.

Gândul.ro: Credeți că, în viitor, ați putea adopta și un alt gen literar, situat la polul opus față de ceea ce scrieți în prezent?

Mugur Ioniță: N-aș spune chiar la polul opus. Aș vrea să scriu o poveste de dragoste.

Gândul.ro: Un mesaj de final pentru cititorii noștri? Vă mulțumim pentru timpul acordat.

Mugur Ioniță: Ridicați privirea și uitați-vă la nori. Bucurați-vă de vreme, de fenomene, așa cum sunt ele, chiar dacă uneori vă fac să întârziați la serviciu sau la vreo întâlnire importantă. Spectacolul nesfârșit pe care ni-l oferă natura este un dar pe care trebuie să-l iubim. Vă mulțumesc și eu.

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.