India, o lecție dură din care și românii pot învăța!

Până în martie, India părea că stă bine la capitolul ”infectați cu COVID și decese”. Valul 2 – SARS CoV2, după relaxările acceptate de guvernul indian, a cuprins țara, iar azi vedem oribilele imagini și suferința fără margini trăită acolo unde – de secole – Gangele a fost socotit un loc al purificării, al sacralității și, drept urmare, al pelerinajelor.

După ce s-a permis reluarea acestor tipuri de reuniuni consacrate, India – o țară cu 1,3 miliarde de locuitori – a ajuns să-și incinereze bolnavii pe străzi și în parcuri. Mormane de cadavre, scene înfiorătoare. Infern dantesc. Și suferință de neimaginat.

Nu cu mult timp în urmă, niște “atoateștiutori” nelipsiți de pe ecranele unor televiziuni dădeau India drept exemplu de urmat în lupta cu COVID-ul și făceau reclamă mascată pentru îngurgitarea Ivermectinei. Ei bine, nu-i așa. India o demonstrează. Iată, acest medicament o fi avut efect asupra paraziților, dar nu și împotriva tulpinii de COVID indiene care face, acum, acest măcel. Dezastrul este atât de mare, încât oamenii mor în așteptarea unei guri de oxigen. Spitalele sunt pline până la refuz, medicii plâng a neputință, rudele morților urlă de durere, crematoriile nu mai fac față, medicamentele s-au împuținat dramatic.

În tot acest colaps umanitar dintr-o țară în care există regiuni unde scuipatul pe jos este interzis, iar amenzile drastice, hindușii s-au îmbulzit abia acum, claie peste grămadă, să se vaccineze. Din păcate, și dozele de vaccin s-au terminat. India a intrat în hipoxie, îngenunchiată. Să o ajutăm. Și să ne ajutăm și pe noi. Preventiv.

De ce este India o lecție pentru toți? Pentru că aici, la noi, pare că nu învățăm nimic din experiențele altora. Sunt mulți, încă foarte mulți români care nu vor să se vaccineze. Sau zic că mai așteaptă. Ce-or aștepta, nu știu! Dar cert este că, în tot acest timp, virusul dovedește că vrea cu orice chip să supraviețuiască. Și se tot multiplică, și capătă forțe noi. Îi cresc mușchii. Și îi face KO pe mulți dintre cei care îl subestimează. De ce?  Pentru că puterea nu-i este diminuată prin vaccinarea în masă și în cel mai scurt timp. Și-atunci, cum găsește o breșă, o fisură, virusul se adaptează și atacă printr-o tactică schimbătoare pe care nimeni, până acum, nu a dibuit-o până la capăt.

Ce e de învățat din lecția India?

1. Că nu e cazul să-ți dai armura jos și sabia din mână câtă vreme inamicul doar se retrage un pic din terenul de luptă și habar nu ai ce întăriri își face ca să atace din nou. Și nici nu intuiești din ce parte te va surprinde cu noul atac.
2. Că e cazul să așteptăm Sfintele Paști în liniște, în rugăciune, în smerenie, că bucuria Învierii Domnului este parte din trăirea ta spirituală, nu materială. Așa că marile reuniuni la care nu ai de unde să știi cine are anticorpi și cine nu, cine poate fi infectat (și nu știe asta) și poate infecta pe toți cei cu care stă gură-n gură, la chef și dans-antren, nu reprezintă – în opinia mea – decât atitudini inconștiente.
3. Că vaccinarea aduce un plus de liniște și că Dumnezeu a îngăduit ca aceste vaccinuri să fie create împotriva acestui virus nenorocit. Și pentru asta, trebuie să-I mulțumim.

India este o lecție care trebuie învățată fără să fie nevoie să o trăim. Oamenii înțelepți învață din greșelile altora, nu e nevoie să se dea ei înșiși cu capul de zid pentru a constata cât de mult doare. Pandemia nu s-a sfârșit. Nu vă mai luați după toți fariseii! Dacă nici India nu este o lecție pentru toți scepticii, atunci cine?

Sper ca Dumnezeu să lumineze calea fiecăruia dintre noi. Sănătate și Sărbătorile Paștilor cu binecuvântare!

P.S. Sunt vaccinată, iar la trei săptămâni după rapel am anticorpi mai mulți decât au cunoștințe ale mele care au trecut prin boală. Mă voi duce, firește, ca în fiecare an, ca și anul trecut, la biserică, cu mască și cu speranța că – după ce 70 la sută dintre români vor fi vaccinați – vom reveni la bunele obiceiuri ale normalității. Să auzim de bine!