Trump nu mai e la putere, Facebook da!

Miercuri, 5 mai, Consiliul de Supraveghere al Facebook, organism înființat în 2019 cu scopul de a valida deciziile gigantului digital privind moderarea conținutului, a decis că suspendarea, pe 7 ianuarie, a conturilor de Facebook și de Instagram ale fostului Președinte Donald Trump a fost o măsură justificată în contextul violențelor de la Clădirea Capitoliului. Cu două amendamente: suspendarea, chiar dacă justificată, nu poate fi pe perioadă nederminată, iar pe viitor, astfel de măsuri ar trebui mai bine argumentate din punct de vedere procedural. Care sunt semnificațiile acestei decizii din partea unui organism, a cărui denumire informală este de „Curtea Supremă” a Facebook?

Republica Facebook 

În primul rând, ar fi de remarcat că Facebook, ca de altfel toți giganții tehnologici, își aproprie roluri, comportamente, simboluri care țin mai degrabă de organizarea unui stat: monedă, ambasadori, misiuni spațiale, curți de justiție, instanțe de apel, proceduri de separare a puterilor. Ceea ce deja depășește cu mult principala problemă, chiar îngrijorare semnalate în legătură cu puterea neîmblânzită a noilor guvernatori: faptul că, entități private fiind, dețin monopolul asupra organizării spațiului public; decid cine are dreptul de acces, în ce condiții, cu ce vizibilitate etc. Ceea ce se și subliniază, de altfel, chiar în rezoluția Consiliului de Supraveghere: „Facebook a devenit un mijloc practic indispensabil pentru organizarea conversației politice, în special în timpul perioadelor electorale”.

În al doilea rând, este de remarcat faptul că această „Curte Supremă” nu a făcut altceva decât să transfere decizia înapoi la Facebook, subliniind, printre altele, că măsura de suspendare a contului fostului Președinte trebuie reevaluată peste șase luni de zile, de data aceasta, pe baza unor proceduri și standarde clare. Ceea ce a hrănit interpretarea că este doar o modalitate de a împăca și capra, și varza: să nu permită redeschirea contului, dar nici să nu solicite închiderea sa permanentă, evitând, astfel, controversa pe care ar fi stârnit-o o rezoluție fermă, de tip ori/ori.

O astfel de decizie relativ ambiguă nu are, cred, de-a face cu competența, pregătirea, seriozitatea membrilor acestui Consiliu de Supraveghere – personalități de anvergură, a căror reputație internațională nu poate fi în nici un fel pusă sub semnul întrebării, ci, mai curând, cu dificultatea reală a subiectului; dificultate care se manifestă, într-un sens mai larg, și atunci când se pune problema reglementării, în ansamblu, a giganților digitali, a platformelor digitale, a unui tip total nou de capitalism – data capitalism – și a unui tip total nou de economie – platform economy/ network economy.

În sfârșit, este relevant faptul că, potrivit unui sondaj de opinie realizat în aprilie, dar publicat imediat după anunțarea deciziei Consiliului de Supraveghere, americanii sunt „perfect” divizați pe marginea acestui subiect. Astfel, 49% se pronunță în favoarea suspendării permanente a prezenței fostului Președinte pe rețelele sociale, în timp ce 49% se pronunță exact pe invers. Situație întâlnită, de altfel, în cazul majorității subiectelor relevante pentru societatea americană.

Și, totuși, ce rămâne din acest ping-pong între Facebook și Consiliul de Supraveghere al Facebook?

Sunt câteva accente ale rezoluției acestui Consiliu, care vor influența, probabil, conversația globală privind reglementarea giganților digitali, actualizarea Secțiunii 230 din Communications Decency Act, aducerea la zi a doctrinei privind libertatea de exprimare, substanța și limitele acesteia într-un ecosistem total schimbat, globalizat, digitalizat, platformizat, dominat de algoritmi, big data, motoare de căutare și Inteligență Artificială.

Decizia subliniază, de exemplu, faptul că „nu este întotdeauna util să facem distincția între lideri politici și alți utilizatori influenți”, recunoscând, implicit, faptul că cei din urmă – influencerii care se bucură de atenția a milioane de urmăritori – pot produce daune semnificative în ceea ce privește binele comun, binele public. Este un aspect relevat cu dramatism în timpul pandemiei Covid-19, în condițiile în care campanii violente de dezinformare și intoxicare au fost derulate nu atât de politicieni, cât de vedete, activiști, entreprenori, pseudo-savanți. Prin urmare, forța neîmblânzită a Facebook și a giganților digitali decurge din organizarea conversației publice în general, nu doar a celei politice/ electorale, pe teme dintre cele mai diverse (sănătate, economie, stil de viață, ecologie, educație) și cu actori dintre cei mai diverși.

O altă nuanță, pe care o consider relevantă pentru conversația pe această temă din Uniunea Europeană, deci și din România. este insistența din partea Consiliului de Supraveghere asupra faptului că analizele sale nu sunt modelate atât de primul amendament al Constituției Statelor Unite privind libertatea de exprimare, deoarece „acesta nu reglementează conduita companiilor private” (!), cât de „standardele internaționale privind libertatea de exprimare și dreptul la viață, la siguranță și la participare politică” (în special Pactul international cu privire la drepturile politice și civile). Cu alte cuvinte, „Curtea Supremă” a Facebook pare să sugereze că identificarea unor variante de răspuns la perturbarea, reală, a spațiului public global de către această platformă și de către altele nu poate avea în vedere doar contextul cultural, politic și de reglementare american („mantra” Primului Amendament).

Lărgirea spectrului de analiză pentru actualizarea doctrinei privind libertatea de exprimare este, fără îndoială, lăudabilă și necesară. Numai că tocmai aici, potrivit excelentelor analize realizate de Evelyn Douek (aici și aici), poate fi identificată cea mai mare problemă a acestui Consiliu de Supraveghere, problemă de raportare la sine și la Facebook. Consiliul invocă, în mod corect, faptul că Primul Amendament nu este util pentru reglementa conduita companiilor private, dar alege să își fundamenteze deciziile pe dreptul international aplicabil statelor. Dar Facebook nu este un stat. Sau este?