Vaccinarea la nivel teritorial – câteva observații

Datele pe baza cărora lucrez sunt cele făcute publice de către autorități în urmă cu câteva zile, adică % persoanelor vaccinate cu cel puțin o doză la finele zilei de 4 mai. Nu cred că unele județe au înregistrat „salturi” dramatice – adică prezum că în ultimele zile vaccinarea a progresat într-un ritm asemănător peste tot.

1. Întotdeauna când vezi procente, întreabă-te „din ce?” De exemplu, există o diferență colosală între 27% din toți respondenții unui sondaj reprezentativ la nivel național și 27% din cei care au o opțiune de vot (care la rândul lor sunt, să zicem, 33% din respondenți). A doua valoare este, de fapt, de trei ori mai mică decât prima, făcând vorbire de 9% din respondenți, nici măcar două milioane de persoane.

Totalul locuitorilor unui județ la care fac referire autoritățile este cel al locuitorilor rezidenți conform INS. Cu toate inexactitățile de rigoare – spre deosebire de epoca totalitar-comunistă, statul român nu are o evidență extrem de precisă a locului unde se află, de fapt, fiecare cetățean – baza aceasta este solidă și poate fi utilizată cu încredere. De ce spun asta? Între 2005 și 2020, numărul cetățenilor rezidenți a scăzut conform INS cu 2 milioane. Sporul natural (nașteri minus decese) a fost negativ, decesele în această perioadă fiind mai numeroase decât nașterile cu 750 de mii. Alte 739 de mii de persoane au căpătat cetățenia română în perioada 2010-2020 conform Autorității Naționale pentru Cetățenie (să ignorăm din acest punct de vedere perioada 2005-2009, pentru care nu sunt date). În consecință, o evaluare a INS care nu ar fi luat în calcul emigrația ar fi indicat că în România, între 2005 și 2020, populația rezidentă a rămas cvasi-identică: cei 21,3 milioane (populația rezidentă din 2005) din care scădem sporul natural negativ (750 de mii) și la care adăugăm cei 739 de mii de noi cetățeni români. Scăderea de 2 milioane indicată de INS în realitate sugerează că o mare parte din emigrație a fost luată în calcul.

Ceea ce baza INS nu prea are cum să ia în calcul este migrația internă. Dacă ești chiriaș în București sau într-un alt mare oraș, dar adresa ta oficială este „acasă”, într-un alt județ și nu ți-ai făcut viză de flotant (puțini își fac), apari în statistici drept absent acasă și vaccinat acolo unde te afli. Știm din alegerile recente că aproximativ un milion de români se află în această situație, fiind obligați să voteze pe liste suplimentare acolo unde locuiesc de fapt. Efectul, în ceea ce privește rata vaccinării, este că județe cu mulți imigranți interni primesc un bonus la numărător iar cele care furnizează migrație internă au un numitor artificial de mare – deci stau mai prost decât e cazul de fapt. Observațiile din acest paragraf pot fi ignorate în cazul în care, la alcătuirea bazei de date, persoana care se vaccinează este „plasată” într-un județ sau altul nu după locul efectuării vaccinării, ci conform adresei din CNP. În acest caz da, un brăilean sau o gălățeancă vaccinată/vaccinat în București apare în statistici la județul de proveniență și nu „mărește” numărul persoanelor vaccinate în capitală. Pornesc în continuare de la prezumția că acest lucru se întâmplă iar adresa din cartea de identitate este factorul decisiv.

2. Rata de vaccinare este rezultatul suprapunerii a mai mulți factori. Centrele urbane, care sunt pe plus în planul migrației interne și a căror pondere în PIB este majoră, împing sus rata vaccinării din județele în care se află. În același timp, merită spus că județele relativ sărace ale Transilvaniei (Sălaj, Hunedoara) au rate de vaccinare mai mare decât Arad sau Iași. Clasamentul ratei de vaccinare nu este un clasament precis al prosperității.

3. Gradul de urbanizare al județului este foarte relevant, sugerând ceva ce autoritățile au început să înțeleagă: există o problemă în rural. Județele care au drept reședință de județ municipii relativ mici sunt la coada clasamentului.

4. Niciun județ din Moldova nu se află în prima treime a clasamentului. 7 din cele 8 județe ale Moldovei se află printre ultimele 20 în ceea ce privește rata vaccinării. 2 din cele 8 județe al Moldovei sunt ultimele ca rată a vaccinării – Botoșani și Suceava, de altfel vecine.

5. Problemele, atunci unde apar, n-au de-a face cu mărimea populației ci cu densitatea ei. Bucureștiul este cea mai mare unitate administrativă din România, populația sa oficială fiind mai mult decât dublă prin comparație cu populația celui mai mare județ. Două sute de mii de persoane vaccinate în București reprezintă un pic peste 10% din populația capitalei, adică nu foarte mult; același număr de persoane vaccinate într-un județ oarecare reprezintă peste jumătate din populația județului respectiv. Și totuși capitala are cea mai mare rată de vaccinare din țară: aproape o treime din locuitori. Județe cu populații relativ mici, cam cât un sector al Bucureștiului, au rate de vaccinare infime, sub 20% sau chiar sub 15%.

6. Dacă ai putea urmări în plan grafic clasamentul vaccinării, ai observa că este foarte înclinat. Valoarea maximă este în București: 31,2%. Valoarea cea mai mică este în Suceava: 10,0%. Valoarea de mijloc este deci (31,2+10,0)/2 = 20,6%. Doar cinci județe și capitala au o rată de vaccinare mai mare decât această valoare.

7. Gabriel Bădescu a sugerat existența unei corelații inverse între rata de vaccinare la nivel de județ și prezența la referendumul Coaliției pentru Familie. Adică: județe cu prezență mare au o rată mică a vaccinării și județele cu o prezență mică la referendum au o rată mare a vaccinării. În cazul în care vorbim de o cauzalitate atașată corelației, ea poate fi directă (segmente ale societății ostile vaccinării și active în acest sens, slabe ca influență în centrele urbane dar puternice în alte zone ale țării) sau de o cauzalitate mult mai complexă, spre care m-aș îndrepta. Această cauzalitate mai complexă ar ține de ideologie, raportare la modernitate, teama de nou și atașamentul față de valori tradiționale. Ar fi interesant de văzut dacă rata adoptării vaccinurilor uzuale, pre-COVID, înregistrează același tip de curbă.