Mădălina Turza, consilier de stat în cadrul Cancelariei premierului, a vorbit miercuri, la GÂNDUL LIVE, despre violența împotriva copiilor în perioada pandemiei, precizând că a existat o creștere a numărului de cazuri, aceștia fiind supuși la situații de depresii, anxietate, stări de neliniște, în contextul izolării.
Turza a subliniat și impactul psiho-emoțional al migrației forței de muncă asupra copilului abandonat de părinte. „Avem peste 91.000 de copii ai căror părinți sunt plecați în Europa de Vest”, spune consilierul de stat în cadrul Cancelariei premierului.
Mădălina Turza spune că Guvernul are în atenție efectele psiho-emoționale ale violenței asupra copiilor din perioada pandemiei de COVID-19.
„Din păcate, este o realitate. Fenomenul violenței domestice împotriva copiilor există dintotdeauna. Legat de perioada pandemică, se remarcă o creștere a mai multor indicatori ai violenței împotriva copilului, petrecută în spatele ușilor închise, diferitele tipuri de abuzri manifestate din cauza acestui context care ne-a obligat să stăm în același loc. Violența la care au fost supuși a determinat situații de depresii, anxietate, stări de neliniște, în contextul izolării”, a spus consilierul de stat.
În familii, încă se întâmplă educația cu forța, atrage atenția Mădălina Turza.
”Pe agenda Guvernului e trecută problema situației în care s-a reflectat pandemia în universul psiho-emoțional al copiilor. Ne gândim la un set de măsuri, pentru că e nevoie de un set de instrumente și să începem să deschidem acea fereastră de care ne temem, să discutăm despre emoțiile pe care le au. Multe dintre aspectele psiho-emoționale au nevoie de intervenții și acțiuni de programe să faciliteze accesul părinților și copiilor la acest set de resurse”, a explicat Turza.
În contextul în care migrația forței de muncă este un fenomen global, abandonul afectează psiho-emoțional copilul, pentru că se rupe legătura emoțională din cauza distanței.
„Este un fenomen social care nu există numai în România. Migrarea forței de muncă dintr-o zona în alta este un fenomen global.
Cum răspundem acestei realități sociale? Tebuie să găsim cele mai bune pârghii să ajutăm părinții și copiii? Dacă ne luăm după statistici, avem peste 91.000 de copii ai căror părinți sunt plecați în Europa de Vest. Dintre aceștia, aproximativ 60.000 au un părinte plecat, iar până în 20.000 au ambii părinți plecați. Este o realitate socială care se manifestă în mediile cele mai dezavantajate.
Sunt diferite inițiative publice și private, modificări ale legislației, s-au făcut pași la nivelul politicilor publice, dar trebuie îmbunătățită implementarea. Este important ca la nivelul comunității să se creeze platforme de informare și consiliere a părinților care pleacă. Este absolut fundamental”.
Turza spune că problema este neînțelegerea importanței manifestării emoțiilor din partea părinților.
„Nu cred că își uită copili, ci are legătură cu dezvoltare interioară a societățîi. Părinții care nu comunica atât de bine, nu o fac pentru că nu îi iubesc, ci pentru că nu înțeleg importanta manifestării emoțiilor. Fiind privați de acest lucru, nu este o tema și nu consideră ceva atât de important, doar când sunt scufundati de emoție”.
Consecințele abandonului unui copil se observă la maturitate, iar o soluție ar fi ca autoritățile locale să se implice să le explice părinților care este impactul lipsei de comunicare cu propriul copil.
„Trauma abandonului se poate exprimă extrem de mult, iar la maturitatea se perpetuează. Ar fi ideal că sistemul social din primărie să discute cu acești părinți și să le explice pentru a formă o formă de comuncare, să atenueze acest șoc.
Ar fi important ca părinții să se gândească cum își negociază contractele de muncă, să aibă posibilitatea unor vizite mai dese. Există legislație euopeană care oferă niște garanții între viața privată și muncă. Un sfat bun este să se uite în contract și să negocieze”.
„Pot să vă spun că Ministerul Educației este extrem de deschis la partea psiho-emoțională a copilului, prin consilieri școlari și crearea de abilități a pedagogilor de a aborda aceste tipuri de subiecte. Pe de altă parte, în zona de infrastructură de servicii sociale, găsim resurse astfel încât să deservească cazurile speciale. Avem în România peste 20 de centre de sănătate mintală, destinată copilului și adolescentului, la nivel regional”.