Cum alterează schimbările climatice trecutul și care sunt cele mai afectate zone din România

Pericolul adus de schimbările climatice a fost recunoscut și de UNESCO, în 2007 fiind creat  Documentul Politicilor cu privire la Impactul Schimbărilor Climatice asupra Siturilor de Patrimoniu Mondial. Tot atunci a apărut și State of Conservation System (SOC) o bază de date cu starea conservării monumentelor din patrimoniu UNESCO datând din 1979.

Este evident că schimbările climatice vor afecta monumentele istorice, este incert însă cât de mult vor fi acestea afectate, în dependență de răspunsul nostru la schimbările climatice și eventualul scenariu pe care vom reuși să ne încadrăm în următorii 100 de ani.

Siturile istorice din Dobrogea și schimbările climatice

La o primă vedere, situația în România nu ar fi atât de gravă precum în țări cu foarte multe zone costale cum ar fi, spre exemplu, Marea Britanie și Irlanda sau regiuni precum Alaska sau Groenlanda, care se confruntă cu topiri rapide ale ghețarilor, coroborate cu ridicarea nivelurilor mărilor și oceanelor.

Dacă ne uităm, însă, mai în detaliu la regiuni precum Oltenia, Dobrogea și Bărăgan observăm că efectele schimbărilor climatice (secete, inundații și alte fenomene din ce în ce mai frecvente și extreme) ne dau suficiente motive de îngrijorare, notează Vlad Radu Zamfira pentru Infoclima.

Coasta de est a Dobrogei reprezintă una din cele mai bogate zone din punct de vedere arheologic și al varietății monumentelor istorice și culturale. Conform listei din 2015, Constanța și Tulcea au combinat peste 1100 de monumente istorice, o parte substanțială fiind situate în zona de coastă.

• Roșu – Situri arheologice localizate exact.
• Verde – fără localizare exactă.
• Se poate observa, de asemenea, o concentrație semnificativă a siturilor de-a lungul brațului Sf. Gheorghe și de-a lungul Dunării.

Aceasta este și o zonă expusă direct efectelor schimbărilor climatice. Un studiu publicat recent de cercetătorii de la Universitatea Zonguldak Bülent Ecevit arată că zonele de coastă ale Mării Negre – cu precădere în partea Dobrogei – sunt predispuse eroziunii și intruziunii apei sărate.

Astfel, de la începutul anilor 1860, nivelul Mării Negre ar fi crescut până în prezent cu aproximativ 20 cm. Același studiu a arătat o creștere anuală de 3.2  +/- 0.6 mm a nivelului Mării Negre în perioada 1993-2014. Inițial, nu sună mult, însă – pe durata a jumătate de secol sau mai mult  -aceste schimbări pot afecta și chiar distruge numeroase monumente din zona de coastă a Dobrogei.

• În România – conform Ministerului Culturii – monumentele sunt clasate din punct de vedere structural (arheologie, arhitectură, de for public, memoriale și funerare) și valoric (Grupa A – de evaluare națională sau universală și Grupa B – cu monumente reprezentative pentru patrimoniul cultural local);
• Clima mai blândă din zona Dobrogei, accessul la Marea Neagră și la cele 3 brațe ale Dunării au făcut ca zona să fie propice dezvoltării de pe vremea grecilor antici care au fondat cetățile Histria, Tomis, Calatis,Argamum, Stratonis, apoi a romanilor până în prezent.
• Situl arheologic de la Tuzla se află în zona de faleză și conține urme din epoca greacă și romană.
• Situl arheologic subacvatic de la Constanţa conține vestigii arheologice subacvatice din perioada greacă, romană și bizantină. Principalele probleme ale acestui tip de sit sunt legate de costuri ridicate de întreținere, necesitatea de echipament suplimentar și starea mai mult sau mai puțin precară a artefactelor.