Povestea fericită a Oanei, prima tânără cu sindrom Down angajată la Ministerul Muncii: „Mă rog la Dumnezeu să-mi lumineze mintea”

Oana Rotar este prima tânără cu sindrom Down din România care lucrează la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Are 29 de ani și a fost angajată la cabinetul secretarului de stat Makkai Péter din luna aprilie. 

Tânăra a lucrat timp de șase ani la întreprinderea Nazarcea, la ceramică decorativă. Prin intermediul Fundației Special Olympics, Oana a ajuns la Ministerul Muncii, pe postul de referent. A dat interviul și l-a trecut cu brio.

E îndrăgostită de artă sub toată formele. A făcut dans, tango, latino și vals. Toate i-au umplut inima de bucurie. Iubește și sportul, îl practică singură acasă și uneori la sală sub îndrumarea unui antrenor: înot, gimnastică și patinaj.

O zi la Ministerul Muncii

Cu părul șaten închis, tuns castron și șuvițe blonde, tânăra de 29 de ani își plimbă degetele pe perechea de mărgele roșii. E plină de energie, râde și chicotește și este dornică de cât mai multe activități.  Lucrează patru ore pe zi la Ministerul Muncii și nu stă locului.

Duce documente de la un birou la altul, lucrează pe calculator și redactează diferite scrisori.  „A fost minunat astăzi la muncă. Am fost obosită, dar important este că am lucrat tot ce aveam. Mă înțeleg bine și cu colegii. Azi am scris un document mare, l-am redactat”, spune Oana.

După programul de la minister se întoarce cu autobuzul acasă, iar vinerea vine la Asociația Alternativa. Aici o așteaptă mama ei pentru a pleca împreună la țară. Mihaela Rotar a încurajat-o  pe Oana de când avea 11 ani să meargă singură la școală. La început, mergea în spatele ei, pând când a văzut că se descurcă singură.

Oana Rotar. Foto: Alexandra Pandrea/GÂNDUL

”Există și frica de nereușită”

Mihaela Rotar, mama Oanei, este președinta Asociației Alternativa 2003, o fundație care își propune creșterea capacității de integrare în societate a persoanelor cu dizabilități intelectuale. Pe Oana a încurajat-o să muncească, să fie independentă și să-și urmeze pasiunile. Și-a dorit ca oamenii să o privească firesc, ca pe orice tânără normală.

Sunt și părinți hiperprotectori, cei care înțeleg foarte greu că acel copil poate să facă totuși ceva. Activități din acestea repetitive, lucrative, ușoare, se pot face de toți tinerii. Eu am încurajat-o pe Oana să lucreze. Există și frica de neureușită. Părintelui îi este frică și că poate copilul nu face față și nu este înțeles la locul de muncă. Și unii angajatori sunt greu de convins”, spune Mihaela Rotar.

”Mama e cea mai bună prietenă a mea”

Pentru Oana, mama ei este cea mai bună prietena. Și viceversa. Când e singură, se roagă la Dumnezeu. Are o dorință: să-i lumineze mintea.

„Așa m-a învățat mama. Ea este cea mai bună prietenă a mea. Cu ea, discut orice. Ne mai certăm, avem momente de tristețe, de bucurie, dar e lângă mine la bine și la rău”, mărturisește Oana.

Fundația Special Olympics România vizează creșterea numărului de angajați cu sindrom Down prin proiectul ”Angajați, NU Asistați!”

„Oana este o persoană foarte dinamică și independentă. A căutat activ un nou loc de muncă și a făcut parte din grupul tinerilor Lideri Special Olympics care au intrat în programul Angajați, NU Asistați! Să îi urăm succes Oanei în aventura noului ei loc de muncă!”, este mesajul postat pe pagina de Facebook a organizației.

Sursă foto: Alexandra Pandrea, fotoreporter GÂNDUL