Adoptarea facturării electronice în România ar permite economisirea la bugetul statului a circa 100 miliarde de euro în 10 ani, prin reducerea fraudei cu TVA-ul și îmbunătățirea colectării fiscale, dar și ieșirea din riscul de infringement în care se află România. Reprezentanții industriei IT au explicat, pentru GÂNDUL FINANCIAR, de ce nu este încă aplicabilă Legea 199/2020 privind facturarea electronică în achizițiile publice și ce riscă România dacă nu implementează Directiva Europeană 55/2014, care avea termenul de 19 aprilie 2019.
În acest context, companiile din domeniul IT din România, au înființat Asociația pentru Facturare Electronică, organizație care are scopul de a promova și susține implementarea facturării electronice în România, prin suport direct acordat statului, instituțiilor și mediului privat.
„Este o miză esențială pentru mediul economic și fiscal al României să digitalizeze modul în care sunt urmărite tranzacțiile comerciale printr-o raportare în timp real către ANAF a facturilor emise și validarea lor de către cumpărător. Acest proces se poate face prin introducerea facturării electronice pe scară largă în economia românească, fără a crea efort și costuri suplimentare pentru contribuabil”, a declarat Daniel Homorodean, președintele Asociației.
Un raport din 2020 al Comisiei Europene arată că țările UE au pierdut aproximativ 140 de miliarde de euro din veniturile pe taxa de valoare adăugată (TVA) în urma fraudei și evaziunii fiscale, a falimentelor, a insolvențelor financiare, precum și a calculelor greșite. România, care înregistrează pierderi anuale de peste 10 miliarde de euro, circa 1% din PIB, prin mecanisme de fraudare bazate pe tranzacții comerciale inexistente, documentate în facturi care nu vor fi niciodată plătite, se află pe ultimul loc în Europa în privința eficienței colectării taxei pe valoare adăugată, cu o pierdere de 33,8%.
Specialiștii din cadrul Asociației pentru Facturare Electronică recomandă statului român urgentarea implementării unui sistem pentru raportarea și verificarea tranzacțiilor comerciale și sunt gata să asigure tot sprijinul pentru definirea arhitecturii și specificațiilor acestui sistem, în acord cu modelele practicate deja de mai multe țări ale lumii, cele mai cunoscute fiind Italia – în Europa – sau Chile – în afara continentului nostru.
Anul trecut, în septembrie, președintele Klaus Iohannis a promulgat Legea 199/2020 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice. Actul normativ se aplică în cazul facturilor electronice emise ca urmare a executării contractelor atribuite în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 195/2012, cu modificările și completările ulterioare, a căror valoare este egală sau mai mare decât pragurile prevăzute de lege și față de care există obligația publicării unui anunț de participare/concesionare și/sau a unui anunț de atribuire în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Însă această lege nu se poate aplica în prezent, explică reprezentanții Asociației pentru Facturare Electronică .
„Legea 199/2020 nu poate fi respectată deoarece în continuare instituțiile publice, care ar trebui să poată primi și procesa facturi în formatele standard specificate, nu au acces la un sistem care să le permită prelucrarea facturilor electronice”, a precizat, pentru GÂNDUL FINANCIAR, Daniel Homorodean, președintele Asociației.
Conform legii Art 7 alin (3), explică în continuare Daniel Homorodean, acest sistem ar putea fi platforma națională SEAP, sau eventual altă platforma informatică, însă în practică statul nu a pus la dispoziție încă astfel de facilități. În același timp, spune reprezentantul Asociației pentru Facturare Electronică, un astfel de sistem nu poate fi implementat până când standardul european nu este este armonizat cu legislația națională prin publicarea unei „Specificații de implementare” agreată de către Ministerul Finanțelor Publice, pentru că emitenții facturilor electronici să aibă siguranță că formatul documentelor este corect.
„În aceste condiții, România nu respectă Directiva 55/2014, deoarece instituțiile se află în imposibilitatea de a procesa facturi electronice. Remedierea acestei situații este totuși posibilă într-un termen scurt. Industria IT din România a înaintat în acest sens propuneri în mai multe rânduri, oferindu-și sprijinul pentru a debloca situația, încă din 2019” – Daniel Homorodean.
Implementarea unui astfel de sistem, mai explică reprezentanții Asociației, este un proiect complicat, de durată, dacă statul și-l asumă singur prin echipele sale tehnice, iar pregătirea unei licitații publice ar dura mult timp, de aceea abordarea optimă ar fi ca statul, prin ANAF, să își asume componenta de raportare și analiză a tranzacțiilor bazate pe facturi, lăsând furnizorilor de soluții din mediul privat rolul de a transmite și de a primi facturi, deoarece există deja aplicații care implementează aceste funcții și nu ar trebui să implice costuri suplimentare pentru contribuabili.
Circa 800 de mii de companii din România vor putea scăpa de riscul și costul legat de trimiterea și primirea facturilor pe hârtie sau prin e-mail. Rambursarea TVA-ului se va putea face mult mai rapid, automat sau la un click distanță. Cele 20 de mii de instituții publice își vor reduce dramatic riscurile de neconcordanță dintre documentele fiscale, ceea ce va duce la o echilibrare a sistemului fiscal românesc.