Digitalizare… dâmbovițeană!

Despre digitalizare se discută mult. Din orice perspectivă am privi, subiectul digitalizării este important. Este important atât pentru administrația locală și centrală, cât și pentru cetățeni. Este un demers normal și natural al dezvoltării societății. Adică, ne dorim să avem semnal minim 4G pe vârf de munte pentru a face un live pe nu știu ce rețea de socializare, însă folosim dosarul cu… șină. Vestea proastă este că semnal 4G și posibilitatea de a face live pe vârf de munte avem. La fel și utilizarea dosarului șină. Până la urmă nimeni nu este perfect. Iar, dacă totul ar fi perfect, atunci ce rost ar mai avea…

Însă, în administrația locală, respectiv la nivelul Primăriei Generale a Muncipiului București, digitalizarea este un termen mult mai complex decât în accepțiunea specialiștilor. Este atât de complex încât te lasă…perplex. Pe de altă parte, abordarea acestui demers – digitalizarea administrației publice locale – poarte amprenta și unicitatea… Primarului General. Un primar atât de implicat în problemele comunității încât a generat un adevărat…haos. Probabil că nu l-a generat el. Asta ar fi însemnat să fie în stare de o viziune. Haos-ul s-a transferat. De la el la comunitate. Și, a dat naștere Noului București. Știți bine. Acel București pe care l-am transformat în ceva mai bun. Mai bun însemnând “externalizarea” serviciilor de pază a parcurilor către… șobolani. “Siguranța” cetățenilor asigurată de… gunoaiele care așteaptă să fie ridicate… Pentru asigurarea ordinii și disciplinei în parcuri, Nicușor Dan a delegat această sarcină… căpușelor, camuflate prin iarba mare și deasă.

Dar, nu despre degradarea Bucureștiului este vorba. Cel puțin, nu în aceste rânduri. Discutăm despre decizii care demonstrează nu numai lipsa de competență, ci și haosul care domnește prin capul primarului lipsă. În viziunea lui Nicușor Dan, primul pas în procesul de digitalizare al Primăriei Municipiului București este eliminarea… hârtiei. Adică, Primăria Capitalei nu mai achiziționează hârtie. Adică angajații vin cu hârtie pentru xerox de acasă.

Probabil că declarația franțuzoaicei de la 1 care identificase faptul că “în fiecare an sunt folosite 5 milioane de coli, hârtii A4” a generat valuri de idei în mintea lui Nicușor Dan. Valuri care pe minut ce trecea au devenit adevărate tsunami-uri. Tsunami-uri care au condus la decizia de a renunța la a mai achiziționa hârtie.

Decizia ar fi fost bună. Însă, ca de fiecare dată, în cazul oricărei decizii pe care Nicușor Dan o adoptă (la cald sau la rece; contează mai puțin pentru că nu sunt diferențe mari!) există câteva “dacă”. Primul “dacă” ține de existența unui proiect în acest sens. Al doilea “dacă” ține de achiziția unor echipamente care să permită digitalizarea. Al treilea “dacă” ține de existența unor semnături electronice pentru fiecare angajat care are competențe în a semna/valida un document. Al patrulea “dacă” ține de instruirea angajaților în acest sens. Al cincilea “dacă” ține de existența unei interfețe prin care toți cei interesați să între în comunicare cu reprezentanții Primăriei. Al șaselea “dacă” ține de modul în care solicitanții se autentifică într-un mod securizat.
Lista poate continua.

Însă, cel mai important “dacă” este că dacă nu știi, atunci nu improviza! Întreabă!

Sinceritatea poate aduce simpatie și susținere . Însă, mascarea incompetenței prin impostură duce la digitalizare… de tip dâmbovițean.