Dorința dictatorului Nicolae Ceaușescu a fost să facă un metrou, dar nu unul obișnuit. Un metrou sută la sută românesc, fără piese străine și ajutorul sovietic. Inaugurarea oficială a avut loc pe 19 decembrie 1979, după ce conducerea s-a convins că nu prezintă un pericol, iar în data de 27 decembrie 1979 a fost semnat și procesul verbal de „recepție a punerii în funcțiune” de către comisia condusă de Gheorghe Cioară, ministrul Energiei Electrice la acel moment.
Vizitele lui Ceaușescu la metrou erau precedate de cele ale sanepidului din cadrul Comitetului Central, povestește Octavian Udriște, fost director tehnic (1985 – 1993) și general (1985-1993) al Metrorex, în memoriile sale O viață pe șine – Scurtă autobiografie.
„Înainte de sosirea «Tovarășului» primeam vizita sanepidului de la Comitetul Central. Aceștia aveau misiunea să ne controleze mâinile, ni le spălau cu alcool, eventual ne tăiau unghiile dacă erau prea mari, ca să nu-l rănim/zgâriem pe Tovarăș. De asemenea, curățau cu alcool locurile pe care Tovarășul ar fi putut să pună mâna, precum spătarul scaunului mecanicului”, își amintește Octavian Udriște.
La momentul inaugurării metroului bucureștean, Octavian Udriște era șef al Departamentului de material rulant al Metroului București.
În afară de trenurile folosite la inaugurarea tronsoanelor de metrou, din această categorie a «trenurilor speciale» mai făceau parte trenurile pregătite cu ocazia vizitelor oficiale, la nivel de șefi de stat. Este știut faptul că Ceaușescu introducea metroul în programul vizitelor la nivel înalt, din dorința de a se făli cu această realizare (…) Aceste trenuri se revizuiau în mod deosebit, după care efectuam un parcurs de probă. Dacă nu apăreau incidente, trenurile revizuite se parcau în depou, sub paza organelor de securitate. De aceste trenuri speciale am răspuns eu, de la pregătire până la finalizarea acțiunii, indiferent de funcția ocupată: șef serviciu, director tehnic sau director general. Eu stăteam în dreapta mecanicului și dădeam toate explicațiile necesare.
Octavian Udriște, O viață pe șine – Scurtă autobiografie
Udriște relatează și un episod petrecut la inaugurarea tronsonului Pipera – Piața Unirii II, în compania cuplului prezidențial Ceaușescu.
”- Urmează stația Universitate, distanță 2, 5 km, pronunțând apăsat cei 2,5 km. La plecarea din Universitate, anunț: Urmează Piații Unirii II, ultima stație a călătoriei noastre, distanță de circa un kilometru.
– «Prea aproape», sare Elena Ceaușescu de pe scaun.
– Aveți dreptate, față de distanța precedentă, aceasta este mai scurtă, dar noi avem tot interesul să amplasăm stațiile în punctele aglomerate ale orașului, pentru a intra cât mai mulți călători, să ne crească veniturile și să diminuăm efortul statului, adică subvenția, am spus eu.”
– «Aha», a fost reacția Tovarășei.
Octavian Udriște, O viață pe șine – Scurtă autobiografie
Citește și: